Am incercat de 3 ori sa scriu primele cuvinte pentru postarea asta si de fiecare data m-au lovit multe ganduri din toate partile. Hashtagul #grateful e unul care la un moment dat a ajuns sa ne irite pe toti si care de cele mai multe ori este strict combinat cu lucruri materiale, insa nu are nicio legatura cu ceea ce vreau sa scriu eu astazi. In acelasi timp imi tot vine in minte gandul ca am ajuns sa simt nevoia sa justific ceea ce scriu, lucru care nu imi place deloc. Si sunt multe altele care imi trec prin minte ...
Dar trecand peste toate astea ... perioada asta mi se pare printre cele mai grele din istoria Romaniei din multe puncte de vedere, asa cum v-am mai spus nu imi place sa discut religie si politica, dar asta nu inseamna ca nu stiu/ nu vad/ nu simt. Ma irita extrem de multe lucruri, ma infurie multe si - din pacate - multi, insa ce simt cel mai acut este tristetea pentru ca se vede mai mult decat oricand unde ne-a adus lipsa de educatie. Si o sa ma opresc aici.
Insa pe langa toate astea simt recunostinta ... pentru parintii si bunicii mei, pentru educatia pe care mi-au oferit-o, pentru lucrurile pe care le-am vazut la ei si pentru ca sunt asa cum sunt. Am o minte pe care o folosesc si o folosesc in scopuri pe care le consider constructive, stiu sa analizez si sa iau decizii, nu stau in medii in care nu am ceva de invatat si nu imi pierd timpul cu lucruri si situatii care nu au valoare.
Am fost invatata - prin puterea exemplului - sa respect, sa tin cont si de ceilalti, sa nu ma gandesc doar la propriul meu interes, sa vad mai departe de ziua de maine, sa nu tolerez nesimtirea si prostia, sa ajut atunci cand pot, sa nu uit ca in viata toate se platesc, dar mai ales ca ceea ce spui si faci te descrie pe tine pentru ca actiunile celorlalti sunt ale lor si atat.
Ma intristeaza cand vad oamenii care considera ca un live sau 10 minute de glorie sunt ceea ce conteaza in viata asta, ma intristeaza cand vad ca ne rezumam la cifre si numere si altceva nu mai exista, ma intristeaza cand vad ca nu mai exista respect si sunt zile cand mi-e putin groaza cand ma gandesc la ce va fi peste cativa ani in tara asta.
Dar stiu ca toate astea nu tin direct de mine, tot ce pot eu sa fac este sa fiu om ...
aprilie 2025, o zi cu putin soare, Bucuresti