Am amanat postarea asta aproape un an, am citit cartea asta de multe ori in ultimele luni, am incercat sa imi pun ordine in ganduri si sa incerc cumva sa am o logica in ceea ce scriu, dar mi-am dat seama ca nu asa scriu eu ... cand incep sa scriu scriu cu sufletul si las cuvintele sa curga, imi corectez textul la final, dar incerc sa nu schimb nimic. Nu stiu ce o sa iasa, e probabil cea mai personala postare pe care am scris-o aici pentru ca nu am cum sa o scriu fara sa pun bucati din mine si din sufletul meu ...
Intotdeauna mi s-a spus ca sunt diferita: vad lucrurile altfel, simt altfel, am o intuitie care ii sperie pe multi, pot sa calculez 10 pasi inainte cand altii nici nu se gandesc la anumite aspecte, am o minte analitica si in acelasi timp nu-mi lipseste creativitatea, am relatii extrem de intense si apropiate cu anumiti oameni, in timp ce anumite persoane nu se pot apropia de mine oricat ar incerca, visez cu o intensitate care m-a speriat si pe mine de multe ori.
Rezonez foarte puternic cu animalele, copiii si batranii, dar am nevoie de spatiu si de timp ... nu am nevoie de altii, am nevoie de mine si de ceea ce sunt eu. Simt extrem de intens tot ce traiesc, daca spun doar ca sunt empatica este putin spus, mintea mea functioneaza intr-un fel anume, sufletul meu se hraneste un pic diferit de marea majoritate. Asta m-a ajutat de extrem de multe ori, dar m-a si bagat in r.... de foarte multe ori. Si am cautat multi ani ... nu stiam ce, o explicatie probabil ... una de care mintea mea avea nevoie.
Acum 2 ani m-am "lovit" prima data de termenul HSP/ Highly Sensitive Person si am inceput sa am idei, insa nu le-am aprofundat pentru ca am citit/ vazut lucruri pe care nu le-am simtit la mine: nu sunt ceea ce ar numi marea majoritate un om sensibil (aici e mult de discutat), nu plang usor, nu mi-e frica sa-mi asum riscuri, ma pot adapta la aproape orice (eu ii zic instinct de supravietuire) si nu ma tem sa calatoresc/ nu ma tem de nou/ nu ma tem de provocari. Dar in acelasi timp am nevoie de timp in liniste dupa ce sunt intr-o mare de oameni, reactionez foarte puternic la anumiti stimuli (mirosuri, lumini si zgomot) si timpul meu cu mine este o parte esentiala a existentei mele.
Intr-unul dintre momente cand aveam nevoie sa ma incadrez in ... ceva (nu stiu de ce nevoia asta pentru ca nu imi plac astfel de lucruri) am ascultat-o pe Elaine N.Aron, autoarea cartii de mai sus, vorbind si a fost ca si cum mi s-a aprins lumina ... 1 din 5 oameni se naste cu o sensibilitate crescuta, nu se manifesta la toti la fel si este ceva cu care inveti sa traiesti. Daca vrei sa-ti fie bine si sa ai relatii sanatoase trebuie sa stii cine esti, ce nevoi ai, ce poti si ce nu poti, dar mai important decat orice trebuie sa stii care iti sunt limitele si sa faci lucrurile cum e bine pentru tine, nu pentru ceilalti.
Am stiut ca trebuie sa citesc cartea ei pentru ca mi-a fost clar ca o sa imi schimbe perceptia asupra multor lucruri si exact asa s-a intamplat. Definitia pe care o aveam eu in minte pentru un copil/ om sensibil nu era cea mai buna - nu as spune vreodata despre mine ca am fost un copil sensibil, ci mai degraba ca am fost mereu cu un pas inainte, m-am descurcat in situatii care erau mult peste un copil de cativa ani, nu mi-a fost frica cam de nimic ... dar oamenii mi s-au confesat intotdeauna (chiar si copil fiind), am observat mereu schimbarile si subtilitatile din jurul meu, viata mea interioara a fost mereu bogata si intensa, am stiut intotdeauna ce sa fac cand cineva in jurul meu a avut nevoie de ajutor.
Nu stiu care e cea mai buna definitie pentru HSP si nici nu cred ca ar trebui incadrat cumva, nu este o inventie, nu este vreun trend, este o realitate cu care se confrunta multe persoane din jurul meu si al vostru (vorbim de cel putin 20% din populatie si de inca cel putin pe atat care se pot incadra la moderate sensitive). Iar pentru barbatii care sunt highly sensitive (nu mi se pare ca sensibil este cuvantul potrivit) lucrurile sunt mult mai grele.
Daca ar fi sa incerc sa definesc ce inseamna in cazul meu HSP v-as spune ca toate simturile mele sunt mereu in alerta (as folosi cuvantul excitat sau stimulat, dar nu stiu daca se va intelege ce vreau sa spun) si ca fiecare lucru pe care il fac/ traiesc este simtit la un nivel mai mult decat intens. Sunt lucruri si situatii care sunt mult prea mult, pe care le pot face aparent fara probleme (pentru ca asa m-am educat), dar dupa care trebuie sa trag sa-mi revin ... si am invatat sa nu ma mai expun la asa ceva. Asta nu numai ca m-a ajutat pe mine, dar mi-a imbunatit relatiile cu cei din jur pentru ca acum cand ceva e prea mult pentru mine stiu asta si pun niste limite. Ma feresc de acele situatii care m-ar "obosi" inutil, daca ar fi sa ma exprim superficial.
Nu am scris postarea asta pentru mine sau pentru ca n-am avut ce face, ci pentru ca sunt ferm convinsa ca aveti in jurul vostru astfel de oameni (poate fi copilul, partenerul, unul dintre parinti, un prieten foarte apropiat), daca ii iubiti si va pasa v-ar ajuta (si i-ar ajuta) foarte mult sa aflati mai multe despre subiectul asta si sa intelegeti ca atunci cand spun "eu nu pot sa merg acolo/ zgomotul asta e prea mult pentru mine/ mirosul asta ma deranjeaza/ am nevoie de timp" o fac nu pentru ca sunt contra a ceva sau antisociali (cum am mai vazut si auzit), ci pentru ca asta e singurul mod in care se pot proteja si poate sa le fie bine.
Recomand cartea scrisa de Elaine? Fara sa stau pe ganduri pentru ca deschide ochii si pentru ca pe mine m-a ajutat sa nu mai fiu suparata ca sunt asa cum sunt, ci m-a facut sa-mi dau seama de ceea ce sunt cu adevarat si de ceea ce am. Si in plus de asta m-a ajutat sa-mi folosesc talentele mult mai bine si sa imi dau seama ca pot face mult mai multe lucruri decat credeam. Pot sa vad cu usurinta tipare de comportament si sa stiu exact ce se va intampla in cele mai multe dintre cazuri si in loc sa ma enervez sau sa ma consum acum folosesc asta in avantajul meu ...
Sunt lucruri pe care nu o sa le scriu direct si nici nu o sa intru in ele insa o sa va las cateva lucruri care mi s-au tot spus de-a lungul anilor: "ce gura spurcata ai"/ "cobe ce esti"/ "da, nu vii tu la evenimente d-astea"/ "exagerezi, nu miroase deloc"/ "pe mine nu ma deranjeaza lumina"/ "eu nu aud ... ti se pare" ... toate aceste lucruri au legatura cu HSP, nu cu altceva.
Nu am intrebari, nu am nimic altceva de spus ... dar daca vreo persoana care a simtit tot ce-am scris are nevoie sa vorbeasca cu cineva (stiu ca si eu mi-as fi dorit asta in anumite perioade ale vietii mele) sunt aici, sunt in privat, ma gasiti pe Facebook/ Instagram ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu