Postarea asta e una trista si e o incercare de-a mea de a ramane cat de cat in contact cu ceea ce fac zilnic. Saptamana asta am mai pierdut o blanoasa si, desi stiam ca se va intampla candva pentru ca am vazut schimbarile, nu ma asteptam sa fie doar la cateva zile dupa cealalta ... si nu ma asteptam sa fie atat de brusc. Vorbim de o poveste de 17 ani in care am salvat-o de multe ori, cu o regasire dupa 2 ani in care a fost disparuta, cu luatul in casa si cu multe multe amintiri.
Habar nu am ce sa fac cu ce simt, s-a intamplat mult prea repede si sa pierzi 2 caini in 9 zile, chiar nu conteaza varsta (stiu si sunt recunoscatoare pentru anii pe care am putut sa ii ofer amandorura), e prea mult de dus. Mai ales pentru cineva care simte atat de intens precum simt eu ... e o perioada extrem de grea si incerc sa ii fac fata cum pot.
Am inceput saptamana cat de cat bine, am fost la masaj si mi-am luat si un abonament pentru ca oboseala m-a ajuns si sunt constienta ca daca nu sunt atenta nu o sa imi fie bine. Imi facusem niste planuri, ceea ce n-am mai putut sa fac de mult, insa viata m-a luat pe sus si m-a trantit cum nu se poate mai rau ...
La inceputul saptamanii am scos cateva produse pe care voiam sa le incerc si m-am bucurat ca in sfarsit pot sa imi acord putina atentie. Pelagos este ultima lansare de la Dusita, brand pe care il gasiti la Niche Parfumerie, si este foarte foarte interesant - este un parfum unisex energic si luminos care te duce cu gandul la mare si la relaxare.
Am incercat si din editul de la Cult Beauty cateva produse si cea mai mare surpriza pentru mine - din ce-am incercat pana acum - a fost Water Bank Blue Hyaluronic Cream Moisturizer de la Laneige. Modul in care imi simt tenul dupa ce folosesc crema asta ... tot ce s-a intamplat s-a simtit pe pielea mea si simt imediat schimbarea, iar crema asta m-a luat prin surprindere.
Saptamana trecuta, dupa ce-a murit cealalta blanoasa, am simtit ca trebuie sa plec, sa schimb energia si aerul, sa respir si am facut o rezervare de o noapte la munte - am ales un loc cu un view care ne-a placut mult, ne-am dorit liniste si timp sa fim. Am plecat cu inima indoita pentru ca s-a intamplat ceva chiar in seara dinainte sa plec si am vrut sa anulez tot, dar aveam nevoie sa simt ca nu ma mai sufoc si sa respir alt aer. Din pacate la intoarcere s-a intamplat ce s-a intamplat si ma simt rupta in bucati ...
Mi-e greu sa pun in cuvinte unele lucruri si nici nu vreau sa vorbesc despre sfarsit, asa cum e el de fapt, pentru ca nu consider ca modul in care o fiinta se duce reprezinta ceea ce a fost in viata. Am zeci de ganduri in minte, simt foarte multe lucruri, am tendinta sa intorc capul sa ma uit dupa ele, incerc sa ma adaptez la noua mea realitate care in esenta acum e mai putin complicata, dar care imi lasa un gol in stomac si ma face sa-mi fie greu sa respir in anumite momente.
Sunt oameni care vor intelege tot ce nu scriu si oameni care nu vor intelege si nici nu vor trece vreodata prin asta, e ok indiferent de partea in care va aflati ... fiecare simtim durerea diferit si reactionam diferit. Eu am mai trecut prin asta, credeam ca o sa-mi fie mai usor ... nu imi e si multe lucruri mi se par fara sens, dar stiu ca o sa treaca, insa urmele vor ramane acolo si sufletul meu e plin de urme si de dor ... si nu pot sa nu ma gandesc ca mai am 2 blanoase care au si ele multe ani si probleme de sanatate.
Saptamana voastra cum a fost?
Trimiteți un comentariu