Este al doilea an cand fac o retrospectiva a anului, aici pe blog, si imi prinde bine. Primul meu instinct a fost sa scriu ca anul asta a fost cel mai greu de pana acum, dar mi-am dat seama ca nu e asa - a fost plin de provocari si de probleme, m-a limitat intr-un mod in care mi-a dat multe stari carora a trebuit sa le fac fata, a trebuit sa renunt la lucruri pe care imi doream sa le fac, a fost cu multa frustrare si cu oboseala, dar sunt aici - zambesc, mi-am creat niste amintiri care vor ramane cu mine toata viata si ma bucur de ceea ce sunt.
Rasaritul de la Aquahouse din Bulgaria mi-a amintit cat de frumoase sunt inceputurile si cum tine de noi sa le vedem sau sa nu le dam atentie. Eu sunt un om atent la detalii, imi place cerul, imi plac transformarile, simt energia unui loc, din asta sunt facuta. Si nu uit - niciodata - ca altii nu au norocul sa traiasca sau sa simta astfel de momente.
Cel mai important lucru e ca am trait fiecare moment asa cum a venit - dupa un inceput de an care mi-a apasat toate butoanele si m-a pus in fata unor alegeri care nu ma afectau doar pe mine, am reusit sa gasesc un echilibru (firav, dar a existat) si sa pot sa gasesc o cale sa fac lucrurile fara sa ma pierd pe mine in toata nebunia asta. Nu a fost usor si nu este usor, dar asa e viata si tot ce putem face este sa tinem capul sus si sa speram.
M-am bucurat mult de vizita in Franta cu Uriage si m-am gandit la multe lucruri cat am fost plecata. Am vazut locuri noi, m-am relaxat, m-am conectat cu ceea ce imi place si am zambit. Imi place si la inaltime, insa imi place si calmul marii, mai ales cand plaja e pustie, cum am nimerit in Sicilia. Nu toate lucrurile sunt asa cum speram, dar de ce sa nu savuram momentul si sa ne bucuram de experienta? Eu asta aleg sa fac.
Bucuriile in viata vin din multe locuri si fiecare dintre noi le vede diferit. Pe mine ma bucura lucrurile simple, precum cititul pe o banca, privit cerul cu castile in urechi, plimbarile cu blanoasele mele, o duminica pe canapea cu un platou de branzeturi, timpul de calitate petrecut cu oamenii care conteaza pentru mine. Lucrurile alea pe care nu le poti cumpara cu bani si de care multi uita ... eu nu uit.
Insa imi place si sa-mi satisfac mofturile atunci cand am buget pentru asta, nu tine de vreo logica de genul "am nevoie de un ruj in nuanta x", ci de mine si de dorintele mele. Asa s-a intamplat si cu rujurile astea de la YSL - am avut o miniatura, mi-a placut mult, mi-a ramas gandul la formula si cand am prins o oferta buna mi-am facut o bucurie.
Am savurat fiecare zbor de anul asta, indiferent ca a fost dimineata devreme, ca a fost in mijlocul zilei sau ca am zburat noaptea. Nu toate au fost linistite, nu toate au fost cand trebuia, dar a contat? Nu, am ales sa ma bucur de experienta, sa ma bucur de cer si de spectacolul dat de nori si am avut niste clipe de vis. Pe Instagram sunt cateva reel-uri cu astfel de momente si cand am nevoie sa imi bucur sufletul ma uit, imi amintesc si zambesc.
Anul asta m-am dus inapoi cu sportul si detest lucrul asta (e un cuvant dur, dar este realitatea mea), lipsa de timp (nu ca n-as fi prioritizat eu, dar anul asta am fost fortata sa stau mult in casa din cauza problemelor pe care le au blanoasele mele) combinata cu niste probleme medicale m-au scos din ritm si m-au limitat rau, iar asta s-a simtit imediat pe articulatiile mele.
Mi-am luat Flexi Collagen de la Secretele Ramonei (formula este foarte misto, de ultima generatie si chiar merita atentie), sper sa ma ajute, tot asa cum sper sa se schimbe niste lucruri. Serile sunt momentele cand eu imi trag sufletul, cand incerc sa-mi pun ordine in ganduri si sa am putina grija de mine, iar gama Jing de la Rituals ramane in topul preferintelor mele, chiar daca incerc si alte produse si arome.
Sa plec a fost cel mai greu anul asta ... si nu ma refer numai la a pleca fizic (desi si partea asta a fost problematica pentru ca a trebuit sa las solutii pentru orice putea sa apara), ci sa ma detasez de ce las acasa si sa ma bucur de clipe, asa cum au venit. Problemele ma asteptau tot acasa, dar cumva - nu stiu exact cum - am reusit sa le las in spate si sa ma gandesc doar unde sunt si la ce fac in momentul ala. Cred ca e instinctul de autoconservare pentru ca am realizat ca daca nu fac ceva sa ies din acelasi cerc si sa ma detasez o sa ajung la epuizare si nu o sa fie bine pentru nimeni.
Plecarea din primavara din Milano cand m-am intalnit cu o prietena sa mergem la Esxence si sa mirosim toate parfumurile din lume (glumesc) a venit imediat dupa ce ma intorsesem din Franta si a trebuit sa ma agit peste masura sa imi iasa. Am zburat spre Bergamo, am luat un shuttle catre Milano si de la gara am luat orasul la pas pana a ajuns si prietena mea. M-am dus sa vad niste locuri pe care le ratasem anul trecut, m-a ajutat timpul asta cu mine sa ma detasez si sa fiu prezenta in momentul ala.
Escapada la Venetia a fost de vis, dar a fost dupa alta plecare si inainte de alta plecare, a insemnat putine ore de somn, o foarte buna organizare si multa dorinta de a face lucrurile. Si a meritat din plin, chiar daca oboseala si-a spus cuvantul. Mie nu imi place sa traiesc dupa planuri si tipare, am mai spus asta, prefer oricand o aventura de 2 zile in care sa simt si sa vad tot chiar daca asta presupune mai mult efort. E modul in care adrenalina ramane in viata mea si eu ma incarc cu energie.
Imi place sa fiu in miscare, nu ma dau neaparat in vant dupa agitatia creata de o multime de oameni, insa am nevoie de momentele mele de liniste si am incercat anul asta sa le fac loc in programul meu neprevazut. Uneori a fost vorba de 10 minute pe care le-am stat pe o banca cu Alma si cu Tasha, alteori a fost statul pe niste trepte si privit marea cum am facut in Salonic, alteori poate sa fie doar un minut in care ma opresc si privesc cerul.
Tu ce-ai facut anul asta pentru tine?
Din păcate problemele de sănătate mi-au cauzat multe probleme anul a cesta și drumurile mele au fost mai mult la medici.
RăspundețiȘtergereSanatate multa!
Ștergere