24 de ore in Salonic

1.11.23

Grecia nu a fost o calatorie pe care sa o fi planificat, de fapt nici nu a fost pe lista noastra de locuri in care sa ajungem in curand, a fost o decizie spontana venita in urma unei discutii si a fost una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am facut in ultima vreme. Am avut timp putin la dispozitie, dar am reusit sa bifam 2 zone care ne-au placut la nebunie si astazi vreau sa va arat putin Salonicul asa cum l-au vazut ochii mei in scurtul timp pe care l-am petrecut in oras.

Am luat un apartament destul de mare (la un pret extrem de bun) la 200 de metri de piata Artistotelus astfel incat sa fim aproape de tot ce ne interesa si sa putem sa ne miscam in voie. Ne-a placut mult zona, apartamentul avea un living mare insa din cauza galagiei nu se putea dormi in patul de aici, dar am ales dormitorul si a fost ok. Singura problema a fost apa calda, care era mai degraba calaie, in rest ne-a placut mult si a fost o alegere buna.

Am lasat bagajele cum am ajuns si am luat-o pe jos pe water front si ne-am incantat ochii si sufletul, mi-a placut la nebunie plimbarea asta, ne-a dat ocazia sa ne conectam cu locul si a fost prietenie imediata. Salonicul are o energie care mie mi-a placut mult si e un loc care mi-a dat o stare de liniste, in ciuda faptului ca e un oras viu si destul de agitat.

Ne-am plimbat destul de mult, am admirat Turnul Alb si ne-am propus sa urcam in el in ziua urmatoare, am admirat detaliile cladirilor, am vazut multe lucruri care ne-au placut, Salonicul a fost pentru mine o surpriza foarte frumoasa desi sunt multi oameni care spun ca e un oras plictisitor in care nu prea ai ce face. Mie nu mi s-a parut deloc asa, ci mi s-a parut perfect de explorat si descoperim colturi, lumini si stari.

Am facut o oprire la un restaurant micut cu vedere catre mare (nu cel din poza) unde am mancat foarte bine si la preturi bune. Bilele astea de zucchini mi-au placut mult, la fel si pestele pe care l-am comandat, iar in ziua urmatoarea am mancat niste inghetata delicoasa undeva in piata Aristotelus - niste combinatii absolut delicioase.

Mi-au placut mult barcile din zona Turnului Alb, toata atmosfera de acolo a fost una cu care eu am rezonat extrem de bine si mi-a dat o stare care mi-a placut mult si de care chiar aveam nevoie dupa nebunia de anul asta. Nu ne-am urcat pe vreo barca, nu stiu de ce (cred ca ne-ar fi placut mult), croazierele durau cam 30 de minute, dar am preferat sa stam si sa ne uitam la peisajul asta care si-a tot schimbat culorile si parea mai degraba o pictura decat ceva real. 

A fost frumos ... mai mult decat frumos. Au trecut multe avioane si mi-a placut la nebunie sa stau cu muzica in urechi si cu ochii pe cer. Pe Instagram e si un reel cu trecerea unui avion, insa si in reperul pe care l-am facut puteti sa vedeti alte filmari.

Nu pot sa spun cum e viata de noapte din Salonic, am inteles ca e un oras care sta bine la capitolul asta si are multe de oferit, noi am preferat sa ne odihnim, sa ne bucuram de balconul pe care il aveam la apartament si sa savuram privelistea asta. Cand o sa mai ajung in Salonic o sa aleg tot zona asta pentru ca mi-a placut mult.

 
A doua zi dimineata ne-am trezit pe ploaie, dar nu am lasat asta sa ne strice planurile pentru ca aveam doar cateva ore in care sa vedem cu adevarat orasul. S-a nimerit sa fie o zi de sarbatoare (cam tot era inchis), asa ca am putut sa ne plimbam in liniste pe strazi si sa vedem niste puncte importante din oras: Arcul lui Galerius si Rotunda (din secolul IV), ramasite din Zidul Bizantin, mici piete si altele care dau forma actuala a orasului.

Salonic e un oras plin de istorie si de detalii, la fiecare colt vezi o parte din trecut si mi se pare foarte interesant modul in care pastreaza mostenirea pe care o au. Sunt biserici peste tot (am fost si la Agia Sofia, insa fiind sarbatoare era aglomerat) si multe pisici, lucru care mi-a placut. Pisicile din Salonic pareau destul de bine hranite si obisnuite cu oamenii, cele pe care le-am intalnit eu pareau ca poarta masti si am savurat asta.

Am fi vrut sa exploram mai mult in zona asta unde sunt peretii din vechiul zid bizantin, insa ploaia s-a jucat cu noi si eram limitati si de timp, asa ca am trecut, am admirat scurt, ne-am imaginat niste lucruri si am mers mai departe. Sunt sigura ca intr-o zi cu soare zona asta arata absolut magnific si ca aici e loc de o plimbare mai lunga.

Pentru ca am luat partea asta de oras la pas (asa cum facem mereu cand ajungem intr-un loc nou) am vazut multe: cladiri de tot felul, colturi ciudate, grafitti, multi catei fericiti, oameni care cantau pe strada, zone mai derapanate, dar cumva totul s-a legat si ne-a spus povestea unui oras cald si cu un vibe bun. Pentru mine a fost o surpriza pentru ca nu ma asteptam sa-mi placa orasul asta atat de mult incat sa-mi doresc sa revin si sa vad mai mult, dar exact asa s-a intamplat.

Ne-am intors spre Water Front si destinatia noastra a fost Turnul Alb in care am urcat sa vedem Salonicul de sus - si a fost foarte frumos, mai ales ca pe drum au disparut total semnele ploii si a parut soarele, incat cand am ajuns noi sus (dupa 6 etaje urcate) soarele ardea bine. Am vazut diverse parti din Salonic atat in urcare de la diversele ferestre, cat si de sus de pe terasa.

Nu vreau sa spun eu mai multe si nici sa incerc sa definesc cumva ce am vazut, cred ca imaginile arata foarte bine imaginea unui oras care a trecut prin multe, dar care si-a pastrat identitatea si care are multe oferit. Ce-am simtit e in suflet, am incercat sa surprind si in imagini ceea ce au vazut ochii mei, dar uneori pozele nu sunt de ajuns, desi cred ca m-am descurcat destul de bine.

Am ales sa terminam plimbarea cu acelasi drum cu care am inceput-o cu o seara inainte, dar in sens invers, insa ne-am rezervat timp sa stam pe scarile de piatra si sa privim: marea, cerul, barcile, avioanele. Mi-e greu sa descriu in cuvinte cat de bine m-am simtit in zona asta si cat de mult m-a ajutat sa-mi pun ordine in ganduri si-n emotii. Daca am fi avut putin mai mult timp am fi urcat pe una din barci, dar aveam de prins un alt mijloc de transport pentru urmatoarea destinatie, asa ca ne-am bucurat doar de ce-am vazut si simtit.

Ne-am intors in Salonic la finalul acestei scurte vacante pentru a lua avionul inapoi spre tara si ne-am mai oprit putin in zona care ne-a placut mult. Imaginea asta e una care va ramane cu mine mult timp de acum inainte, nu vreau sa o banalizez cu cateva cuvinte si nici sa incerc sa o incadrez in ceva. A fost timp pentru suflet si cu suflet si daca o sa am ocazia o sa ma intorc in Salonic, fie doar si pentru o scurta plimbare in zona asta.

Ati fost in Salonic? Cum vi se pare orasul?

Trimiteți un comentariu