Escapada in Milano nu a fost una planificata din timp, dar au fost cateva zile pe care le-am savurat din plin si mi-au prins tare bine. Daca anul trecut am stat prea putin in Milano ca sa cunosc cu adevarat orasul si l-am folosit ca punct de plecare spre anumite destinatii, anul asta am putut sa-l descopar mai bine si sa imi fac o parere mai buna, mai ales ca am plecat in minte cu o lista de locuri pe care voiam sa le vad. Iar faptul ca am fost primavara a facut totul si mai frumos pentru ca orasul arata foarte bine si am avut noroc de temperaturi extrem de bune si nu a plouat deloc.
Mi-am dat intalnire cu prietena mea cea mai buna in Milano si fiecare a zburat dintr-un oras diferit. Eu am plecat extrem de devreme din Bucuresti si am sperat sa prind rasaritul in aer, dar ... viata se intampla. Inainte de decolare s-a trezit cineva din avion ca nu mai vrea sa zboare (nu stiu cauza) si asta a insemnat o intarziere mare, verificat toate bagajele, oameni care nu pricep sa ajute in loc sa incurce si asta a fost.
Am plecat cu rucsacul in spate pentru ca stiam ca vreau sa ma plimb si nu am vrut sa car aiurea bagaje, asa ca am impachetat cu grija tot ce aveam nevoie si m-am descurcat. Am avut la mine 2 rochii, o pereche de pantaloni, 2 bluze, lenjerie, cosmetice si produse de machiaj, ochelari (de vedere si de soare), baterie externe, casti si tot ce-am considerat ca imi trebuie. Acum cativa ani nu as fi reusit asta, dar in timp m-am educat sa iau ce imi trebuie si sa gandesc foarte bine lucrurile.
Desi am avut intarziere, am ajuns destul de devreme in Bergamo si de acolo am luat un shuttle catre Milano (12 euro, o cursa de 55-60 minute) care m-a lasat exact langa Milano Centrale. Am intrat putin in gara sa o admir pentru ca imi place mult si am plecat mai departe pentru ca aveam cateva ore la dispozitie sa vad orasul pana ajungea si prietena mea si puteam sa mergem sa ne cazam.
Bosco Verticale e locul unde nu am reusit sa ajung anul trecut si a fost primul pe lista mea, ma bucur mult ca am putut sa-l vad si ca a fost innorat pentru ca experienta a fost una mult mai spectaculoasa. Sunt 2 turnuri gemene dintr-un complex de cladiri inalte din districtul Porta Nouva, proiectate de arhitectul italian Stefano Boeri si partenerii lui. Ambele cladiri au fost construite in perioada 2008 - 2013 si finalizate in octombrie 2014. Torre E are 110 metri si 26 de etaje, iar Torre D are 76 metri si 18 etaje, iar in complex sunt peste 2000 specii de plante.
Piata Gae Aulenti e in imediata apropiere si mi-am clatit putin (mai mult) ochii cu tot ce inseamna zona asta. Piata a fost inaugurata in decembrie 2012 si este cel mai futurist colt din Milano. E de vazut si admirat - cladirea Unicredit are 231 de metri si este cel mai inalt zgarie-nori din Italia, dar si restul cladirilor sunt gandite extrem de bine. Mi-ar fi placut sa revin si seara in zona asta sa o vad luminata si animata, dar o sa o fac cu alta ocazie.
Cu telefonul in mana am luat-o la pas spre Porta Nova, am vazut Corso Como si Corso Garibaldi si am admirat zona asta atat de frumoasa. Am intrat in cateva magazine, dar nu am luat nimic, pur si simplu m-am bucurat de oras si de locurile pe care le vedeam pentru prima data sau le revedeam. Mi-a placut la nebunie si am putut sa fac poze la tot ce-am vrut, mai ales ca nu a fost asa aglomerat cum mi-am inchipuit eu ca va fi intr-o zi de vineri.
Nu m-am oprit la Castello Sforzesco pentru ca il stiam bine de anul trecut, dar l-am admirat de afara si am mers spre parcul Sempione care are peste 47 de hectare si care, de fiecare data, e o placere reala pentru mine. Tinand cont ca daca trecuta m-am plimbat prin el la 40 de grade de data asta mi-a placut la nebunie, mai ales ca m-am jucat cu cativa catei in drumul meu. Am vazut un Corgi superb de la distanta, el m-a vazut pe mine si aia a fost ... s-a urcat direct pe mine si nu mai voia sa plece, iar eu am savurat joaca cu el la maxim.
Mi-am luat un sandvis si ceva de baut si m-am oprit pe o banca. Am zambit si m-am gandit cat de norocoasa sunt ca inca ma pot bucura de lucrurile simple. M-am uitat la copaci, la oameni, la cer, la tot ce era in jurul meu si am simtit cum ma incarc cu o energie de care chiar aveam nevoie.
Urmatoarea mea oprire a fost Arco della Pace a carui constructie a inceput in 1807 pentru a celebra victoriile lui Napoleon cand Milano a fost cucerit de Imperiul Austriac, dar care s-a oprit pentru cativa ani si a fost terminata in 1938 pentru a celebra unificarea Italiei. Anul trecut am fost foarte aproape de locul asta, dar eram atat de obosita incat n-am mai avut energie sa merg pana aici, asa ca anul asta am rezolvat si asta. Mi-a placut mult si am stat putin sa admir zona.
Nu puteam sa fiu in zona asta si sa nu intru macar cateva minute in Galeria Vittorio Emanuelle II, nu am stat mult, dar imi place de fiecare data sa imi bucur privirea cu toate detaliile de aici. Mi se pare ca arata mult mai spectaculos cand e scaldata in soare, dar e fermecatoare oricand. Am admirat vitrina de la Marchesi 1824 si am avut senzatia ca ma uit la bijuterii, nu la ciocolata.
Motivul pentru care am ajuns la Milano in perioada asta a fost Esxence, The Art Perfumery Event, si a fost o experienta care mi-a placut mult, mai ales ca am trait-o alaturi de prietena mea, mare iubitoare de parfumuri. Au fost peste 300 de expozanti, multe branduri cu traditie, dar si branduri noi, am aflat o multime de lucruri noi si am aflat multe povesti care mi-au placut.
Au fost branduri cu care nu am rezonat deloc, dar si branduri care mi-au placut din prima. In timp o sa va povestesc despre ce-am descoperit si mi-a placut pentru ca am multe mostre pe care urmeaza sa le incerc. Paradis des Sens este un brand care in curand o sa fie disponibil si in Romania si cu care eu am avut chimie de la prima mirosire - vreau sa comand un discovery set de la ei pentru ca mi-au placut mult parfumurile pe care le-am incercat.
Mi-a placut atmosfera (desi a fost destul de obositor si intens), am admirat decoruri extrem de bine gandite, am stat de vorba cu oamenii din spatele brandurilor, mi-am dat seama si mai bine ce ma atrage si ce nu la un brand, dar m-am bucurat si sa aflu povesti si detalii despre parfumuri si modul in care porneste istoria unui parfum.
Editia de anul asta a fost marcata si de participarea primului brand romanesc, Toskovat, de care sigur ati auzit daca va pasioneaza parfumeria de nisa. Am stat putin de vorba cu David si Ramona, omul din spatele brandului si prietena lui care e alaturi de el si am aflat lucruri interesante. Parfumurile nu sunt pentru mine, insa asta nu ma opreste sa admir genialitatea unui om atunci cand o vad. Si sa zambesc pentru o poveste atat de bine spusa, dar si exprimata estetic. Brandul e mult mai bine cunoscut si apreciat afara, asa ca am vrut sa va spun despre el pentru ca parfumeria e arta si David e un artist.
Zona in care am stat a fost CityLife District si a fost o placere reala sa descopar si partea asta din Milano, mai ales ca nu o stiam deloc. E cel mai inovativ si comercial district din oras, iar cele 3 cladiri au intre 150 si 202 metri inaltime, iar in zona este si un mare centru comercial. Mi-au placut la nebunie plimbarile in zona asta - dimineata, zi, seara, e la fel de frumos si are ceva aparte. Clar vreau sa ma mai intorc aici, as fi vrut sa merg si pe San Siro, dar o sa o fac cand mai ajung si imi permite timpul.
Nu am mancat foarte mult cat am stat in Italia pentru ca am fost mereu in miscare, dar pizza de la Motta mi-a placut mult - a fost delicioasa. Am reusit sa mananc un singur croissant intr-o dimineata si o portie de paste cand am fost la cumparaturi. Am intrat in magazine si preturile la legume si fructe mi s-au parut mult mai bune decat la noi, iar varietatea mult mai mare.
Cred ca v-am spus si anul trecut ca lumina care imbraca Italia este una deosebita si pe mine ma face sa zambesc de fiecare data. Are ceva aparte si da viata, asa ca nu o sa insist cu multe cuvinte si o sa las imaginea sa spuna povestea. Apusul este intotdeauna un spectacol de care eu ma bucur si pe care il traiesc din plin. Pe asta l-am savurat cu o inghetata si a fost combinatia perfecta.
Intoarcerea a fost cu peripetii pentru ca am zburat tot de pe Bergamo si toate zborurile au avut intarzieri din cauza grevei din Franta, iar la Bucuresti am nimerit intr-o nebunie totala: sute de persoana la control pasapoarte si am ajuns acasa mult mai tarziu decat trebuia. Dar mi-a placut mult zborul (mai putin oamenii care nu stiu ce e ala respect si care au lacune mari in educatie), am admirat cerul, norii si am visat cu ochii deschisi.
Trimiteți un comentariu