Ce-am facut pentru mine in 2022

M-am gandit mult cum vreau sa inchei anul asta pe blog si cred ca asta e postarea cea mai potrivita pentru ca a fost un an greu si plin de evenimente neprevazute, dar a fost la fel de plin de momente care mi-au bucurat sufletul si pe care le-am savurat din plin, iar astea sunt cele de care vreau sa-mi amintesc, cele care mi-au ramas in inima si care conteaza cu adevarat, sunt momentele mici care fac diferenta si te fac sa zambesti chiar si cand lucrurile nu sunt usoare.

Am calatorit, atat in tara, cat si in Europa, chiar daca nu am ajuns peste tot pe unde ne-am propus la inceputul anului. Am fost la mare de mai multe ori (scurt, dar extrem de frumos), am ajuns la Sibiu si la Sighisoara, as fi vrut sa fi ajuns macar 2 zile si in Brasov, dar nu s-au legat lucrurile. La Viena am fost sa imi vad nepoatele si de acolo am fugit in Bratislava o zi si cateva zile in Croatia, dupa care am fost in Italia si de ziua mea am fost in Elvetia.

Am savurat fiecare clipa asa cum a venit si m-am bucurat de fiecare experienta, indiferent ca a fost o simpla floare pe care am mirosit-o, o vietate pe care am vazut-o pentru prima data, un loc la care am visat mult timp sau o inghetata savurata la inaltime. Am avut mereu in minte faptul ca sunt norocoasa ca pot face lucrurile pe care mi le doresc, ca pot sa visez si sa transform visul in realitate, ca totul depinde de mine si ca nu exista ceva mai puternic decat propria mea vointa.

Am facut sport constant, chiar daca nu asa cum mi-am propus. Au fost saptamani cand am ajuns de 3 ori la sala, asa cum au fost saptamani cand nu am ajuns nici macar o data, insa nu m-am stresat deloc din cauza asta - cand am mers am fost cu totul acolo, nu cu telefonul in mana sau cu gandul aiurea, iar cand nu am ajuns am incercat sa merg pe jos mai mult decat de obicei si sa compensez (in a doua jumatate a anului antrenamentele acasa nu s-au pupat deloc cu programul meu).

Ce incerc mereu sa fac este sa ii dau organismului meu ceea ce are nevoie cand e vorba de nutrienti, insa asta nu inseamna ca dau in alte extreme si mananc numai ca la carte sau nu imi satisfac poftele atunci cand le am (noroc ca nu prea sunt pofticioasa cand e vorba de mancare). Imi place sa am diversitate si culoare in farfurie, sa am gust si sa stiu ca nu mananc calorii goale.

Mi-am satisfacut poftele atunci cand le-am avut, fara sa exagerez in vreun fel sau sa imi fac cine stie ce ganduri - zaharul nu este prietenul meu, nu a fost niciodata. Dar daca vreau sa mananc macarons intr-o zi ma duc si iau, daca il alta zi am chef sa adaug frisca si un biscuite cand beau o ciocolata calda, asta fac. Din punctul meu de vedere problema apare atunci cand astea devin obiceiuri zilnice si se aduna zahar si alte prostii din tot ce mananci.

Nu am uitat de micile placeri, chiar daca uneori strecurate cu greu in programul meu, fie ca a fost vorba de o carte citita in parc pe banca, fie de 10 minute in care sa privesc cerul, fie ca am iesit la plimbari mai lungi - din pacare tot mai dificile pentru blanoasele mele - si m-am bucurat de timpul petrecut cu cateii. Fie ca-s ai mei, fie ca-s unii pe care ii intalnesc pentru prima data.

Nu am apucat sa ma bucur de multe apusuri anul asta, nu asa cum mi-am dorit, insa alea pe care le-am prins mi-au incantat ochii si sufletul si m-au facut sa zambesc larg. Nu cred ca are sens sa incerc sa exprim eu in cuvinte sentimentele de genul asta pentru ca nu am cum sa o fac, de multe ori imaginile vorbesc singure.

Ce-am facut si fac mereu pentru mine (si va povestesc mereu despre asta, asa ca nu o sa insist) este sa imi ofer clipe de liniste la finalul unei zile nebune, sa am grija de pielea mea, sa ma bucur de produse care imi plac, sa imi las mintea sa se elibereze si sa ma rasfat cu arome care imi plac si care ma fac sa zambesc, sa imi amintesc ce am si ce sunt.

Nu stiu daca e cel mai important, dar este unul extrem de important chiar daca l-am lasat la final - am luat lucrurile asa cum au venit, am acceptat ce nu tine de mine si nu m-am mai stresat inutil cand ceva n-a iesit. Si am ales poza asta din Croatia unde mai mult am zacut decat am putut sa ma bucur (v-am povestit cand m-am intors ce s-a intamplat) ca sa va spun despre asta - uneori lucrurile se intampla, nu avem si nu gasim explicatii pentru ele, ce sens are sa ne amaram cu un stres suplimentar care numai bine nu ne face?

Tu ce-ai facut pentru sufletul tau anul asta?

Va doresc un sfarsit de an asa cum vreti voi sa fie, cu momente de liniste (sau de agitatie, fiecare cum pofteste), cu multe zambete, cu sanatate si cu sufletele care conteaza langa voi.