Sibiu prin ochii mei

Sibiu a fost pe lista mea de orase de vizitat de multa vreme, insa de-abia anul asta s-au legat cumva lucrurile (cu putin ajutor si cu niste eforturi) si am reusit sa ajungem pentru cateva zile. Ne-am bucurat de timpul petrecut acolo, am luat lucrurile incet si nu ne-am stresat deloc, desi am avut cateva probleme de care v-am zis cate ceva pe Instagram. Am mers mult pe jos si am luat lucrurile asa cum au venit, fara cine stie ce planuri stabilite dinainte.

Am cautat un studio cu o priveliste frumoasa asupra orasului si am gasit ceva in zona garii si, din punct de vedere al pozitionarii, nu ne-a dezamagit deloc. Apusul asta a fost unul de vis si ne-a placut la nebunie, unul din lucrurile care m-au incantat in Sibiu este modul in care lumina mangaie orasul, are ceva magic.

Am bifat obiectivele principale din oras asa cum facem toti cand ajungem in astfel de locuri, Piata Mare mi-a placut mult si am vazut-o dimineata, in miezul zilei, dar si seara si de fiecare fata mi s-a parut la fel de frumoasa. Este cea mai mare piata publica din orasul vechi si exista din 1366, cladirile sunt de admirat si de bucurat ochii, este un loc cu o energie aparte si asta se simte de cand pasesti prima data in zona.

Piata Mica, fosta piata a mestesugarilor, este impartita in doua parti distincte de Strada Ocnei, care coboara pe sub Podul Minciunilor spre Orasul de Jos. E plina de detalii si de colturi cu farmec, fiind unul din locurile in care e cel mai usor sa observi "ochii Sibiului", acele lucarne lenticulare pentru care Sibiul este bine cunoscut. 

Pe mine m-a dezamagit un pic Podul Minciunilor si dau "vina" pe pozele de pe social media, e clar ca am avut niste asteptari si am ramas un pic blocata cand am vazut podul fara muscate si fara nimic care sa imi atraga atentia. Asta nu a sters din farmecul zonei, dar m-a facut sa realizez niste lucruri la care am de gand sa fiu atenta pe viitor.

Turnul Sfatului este construit in secolul XIII si este un simbol al Sibiului. Sub el se afla un gang care face trecerea intre Piata Mare si Piata Mica,  a fost refacut de mai multe ori de-a lungul timpului si a fost restaurat complet in perioada 1961-1962. Se poate urca (biletul este 2 lei) pentru a admira Sibiul de sus. Bineinteles ca am facut asta, chiar daca treptele sunt inguste si destul de solicitante, v-am aratat pe Instagram mai multe de sus, las insa si aici o poza. 

In turn se urca in intervalul de 10 minute dupa fiecare ora fixa si este deschis pana la ora 17, insa nu se respecta mereu, asa ca sfatul meu este sa va informati inainte si sa luati in calcul ca exista posibilitatea sa existe grupuri de copii si sa fie nevoie sa asteptati pentru a urca, dar si pentru a cobori.

Catedrala Evanghelica este celalalt loc unde am urcat pentru a vedea Sibiul de sus si mie mi-a placut mai mult ce-am vazut de aici decat din turn, insa e o parere personala asa cum sunt toate lucrurile despre care ne dam cu parerea. Catedrala are aceasta forma dupa renovarea din 1520, biletul pentru a urca este 10 lei (15 lei in cazul in care vrei sa vizitati si biserica) si merita banii, dar trebuie sa va spun ca sus sunt foarte multe muste si geamurile sunt foarte murdare.

Am ales sa pun poza asta cu Catedrala ca sa vedeti turnurile mici din colt - 4 la numar, fiecare cu o alta vedere asupra Sibiului. Mi-a placut mult de tot cum se vede Sibiul de sus, asta mi-am dorit sa vad si sa savurez, dar nu pot sa nu va spun de partile mai putin placute. Sunt 195 de trepte pana sus, diferite forme si materiale, chiar daca genunchii mei s-au revoltat a meritat din plin. Mie imi place sa vad locurile de sus si mi-a placut mult ce-am vazut de aici.

Ochii Sibiului de care v-am spus mai sus sunt unici si specifici zonei si se gasesc peste tot in Piata Mare si in Piata Mica (unde e facuta poza de mai jos) din centrul istoric al orasului, dar si pe alte strazi din zona centrala. Lucarnele sunt un un element rar de arhitectura medievala si au fost construite cu un scop practic, noua ne-a placut mult sa le cautam prin oras si chiar ni s-a parut ca unele cladiri ne-au facut cu ochiul cand am trecut pe langa ele.

Strada Cetatii sau cea mai frumoasa strada din Sibiu, asa cum este cunoscuta, a fost construita in perioada medievala, ca drum de legatura intre turnurile de aparare ale orasului. Astazi mai sunt 3 turnuri in zona, Turnul Olarilor si Turnul Dulgherilor fiind legate intre ele printr-o galerie de lemn. Este o zona cu un farmec aparte, ne-a placut mult sa ne plimbam prin zona asta si sa descoperim colturi pline de frumusete.

Nu aveam cum sa ratam o plimbare prin Parcul Cetatii, se afla pe partea sud-estica a vechii cetati medievale, de-a lungul zidului de aparare. Aleea Celebritatilor este cea din poza de mai jos, proiect inspirat din modelul holllywoodian Walk of Fame - numele tuturor personalitatilor marcante ale vietii cultural-artistice a Sibiului sunt asezate pe paviment, incadrate de un model in forma de stea.

Ne-am plimbat putin si prin centru, insa era destul de aglomerat, asa ca a fost o plimbare scurta. Mi-a placut insa faptul ca, desi erau multe magazine moderne si de generatie noua, au reusit cumva sa le incadreze in zona, fara sa ii strice farmecul si sa para cumva ca nu sunt de acolo.

Am luat la pas multe strazi din Sibiu si am vrut sa vedem si Pasajul Aurarilor, considerat cel mai romantic loc din Sibiu (prima poza pentru care am asteptat mult sa nu treaca nimeni - eu incerc sa va arat locurile asa cum sunt ele, nu imi place sa prind oameni in cadre si cred ca v-ati dat deja seama de asta). E interesant, dar nu mi s-a parut foarte romantic, ci mai degraba am avut niste sentimente contradictorii: e destul de neingrijit, aerele conditionate de pe fatadele astea atat de frumoase strica tot, mi se pare o zona care nu prea bine pusa in valoare.

Pasajul Scarilor este un pasaj de piatra si caramida care facea legatura intre Orasul de Sus si Orasul de Jos si am venit de 3 ori in zona asta ca sa fac o poza care sa ma multumeasca cat de cat. Cele 4 case aflate de-a lungul acestui pasaj sunt inscrise in Lista Monumentelor Istorice din judetul Sibiu (ca multe alte case din oras).

Ne-am plimbat mult si prin Orasul de Jos, insa si aici am sentimente contradictorii - pe cat de frumoase sunt casele si strazile (si le-am admirat din plin), apar elemente care strica tot si parca cumva stirbesc tot farmecul zonei.

Un loc care ne-a placut mult si unde am revenit de cateva ori a fost Cafe Wien, care este chiar langa Catedrala Evanghelica. Ne-a placut ce-am mancat la ei, ne-a placut locatia, dar si privelistea si modul in care lumina pica peste tot. In teorie este o combinatie de cofetarie si cafenea cu specific vienez, insa servesc si mancare si noua ne-a placut energia din zona - mi se pare locul perfect sa-ti tragi sufletul, sa stai de vorba si sa savurezi ceva bun.

Noi am stat doar afara, insa am vazut si interiorul (reconstituie foarte bine ambianta autentica a cafenelor din Viena), iar ce mi-a placut in mod special este privelistea, atat de pe terasa, cat si de la baie. Noi nu am prins aglomerat niciodata, insa ma gandesc ca in lunile de vara lucrurile stau cu totul altfel.

Am mancat niste coaste super bune, o tigaie cu specific austriac, dar am incercat si dulciurile si ne-au placut. Cheesecakeul a fost delicios, iar strudelul cu mere si inghetata a fost printre cele mai bune incercate de mine vreodata - nu a fost foarte aratos si am asteptat ceva sa fie gata de servit, dar gustul a fost multe peste asteptari. Nu stiu sa va zic de cafea, ciocolata calda insa a fost delicioasa, singurul lucru care nu m-a incantat foarte tare a fost o limonada cu fructe de padure.

Mi-a placut mult Sibiul si mi-a placut sa admir strazile, casele, cerul, colturile cu farmec pe care le intalnesti peste tot, insa am avut tot timpul senzatia unui oras care a stat in timp, dar intr-un mod nu tocmai bun. Nu stiu sa explic, dar mi s-a parut invechit si nu are legatura cu istoria orasului sau cu arhitectura, ci mai degraba cu oamenii si mentalitatea. Daca ar fi sa il compar cu Brasov castiga Brasov care imi da o cu totul alta energie.

Dar revin la lumina ... modul in care lumina mangaie orasul asta e de vis si a facut vacanta asta una de care m-am bucurat din plin si care mi-a umplut sufletul de fericire. Zi, noapte, senin, innorat, apus, rasarit, nu conteaza - cerul ofera un spectacol fascinant si pentru mine e paradis. Mi-a fost greu sa aleg doar 2 poze, dar am incercat sa va arat acelasi loc in 2 momente diferite, nu o sa mai zic eu nimic ... las pozele sa o faca.

M-am tot gandit cu ce poza sa inchei postarea asta lunga si am ales-o pe asta de pe Podul Minciunilor pentru ca mi se pare ca reflecta bine ce-am simtit eu in Sibiu: frumusete, istorie si culoare cu o doza de realitate care strica tot (in cazul asta bariera). Si am ales poza asta pentru ca am postat pe Instagram una facuta din acelasi loc pe care am editat-o si am scos bariera si oamenii (lucru pe care nu il fac aproape niciodata), nu o sa incerc sa explic ... va spun doar ca mie orasul asta mi se pare unul cu un potential enorm, dar care nu mi se pare pus in valoare cum trebuie. E doar o parere personala, dar asta am simtit si asta simt si acum cand ma gandesc la Sibiu.

Ati fost in Sibiu? Cum vi se pare orasul?