Plimbare prin Lugano de ziua mea

In momentul in care am decis ca vacanta de anul asta va fi in Italia si ca se va intampla candva in perioada cu ziua mea, am stiut ce vreau sa fac de ziua mea: sa ajung in Elvetia si sa urc pe San Salvatore. Nu mi-a iesit San Salvatore, dar mi-a iesit Lugano si mi-a placut la nebunie. Cu cateva zile inainte de plecare am aflat ca funicularul are probleme tehnice si, cum noi ne-am dat intalnire in Milano doar cu un rucsac in spate, nu aveam cum sa urcam, asa ca m-am reorientat si am facut un alt plan.

De la Milano se ajunge usor cu trenul in Lugano (in functie de tren dureaza 1 ora si 18 minute sau 1 ora si 48 de minute) si costul unui bilet dus-intors este in jur de 50 euro/ persoana, exista si variante mai scumpe, depinde de tren, ora si clasa. Daca sunteti in Milano si aveti o zi libera merita din plin o vizita.

De cativa ani mi-am facut un obicei (extrem de bun, zic eu) ca de ziua mea sa urc undeva si sa ma gandesc: la viata, la limite, la mine, sa rup toate sforile alea invizibile care ma tin pe loc si sa visez cat mai departe. Anul asta am facut asta pe Monte Bre si a fost de vis. De la gara din Lugano am luat autobuzul pana aproape de statia de funicular (biletul l-am luat din statia care e exact in fata garii, am stiut exact pana unde sa mergem), dupa care am mers catre urcare. Biletul dus-intors este 25 franci (sunt 2 bucati de traseu - se plateste la a doua urcare), primul funicular circula mai des, cel de pe a doua bucata doar din jumatate in jumatate de ora.

Monte Bre iti ofera o priveliste de vis asupra lacului Lugano si as fi putut sa stau ore intregi doar sa ma bucur de culorile din fata mea. Cred ca v-am mai spus ca atunci cand sunt atat de sus imi place sa imi amintesc cat de mare e lumea asta si cat de mici suntem noi, dar si cat de puternici suntem si ca nimic nu atarna mai greu decat propria vointa.

Ne-am oprit pe terasa de la Vetta pentru o Primavera (inghetata si fructe) si niste apa minerala si ne-am bucurat de minunatia din jurul nostru, preturile sunt mari (am platit in jur de 40 franci pe ce v-am zis), insa stiam asta dinainte sa decidem sa mergem in Elvetia. Nu prea am ce sa va spun despre experienta asta, a fost minunata, a fost pentru sufletul meu si sper ca am reusit sa surprind in poza macar o mica parte din ce-am simtit.

Intoarcerea cu funicularul a fost foarte frumoasa si ne-a permis sa ne bucuram de imaginea de mai jos (cand am urcat era foarte aglomerat si n-am fost pe partea care trebuia, insa la intoarcere am stiut exact unde sa stam), dureaza doar cateva minute si merita savurata clipa cu clipa. Amintirile de genul asta sunt de nepretuit si mi se pare ca iti ofera o perspectiva noua de fiecare data.

De la funicular am decis sa o luam pe jos pe strazile din Lugano, ne-am orientat un pic la dus, din pacate nu am putut sa activam wi-fi gratuit din Lugano din cauza unor probleme de retea si ne-a rupt traficul de date, am mers pe intuitie si ne-a iesit, asa ca am putut sa vedem funicularul si de pe strazile orasului si daca va uitati cu atentie o sa vedeti unul care urca si unul care coboara.

Ne-a placut mult plimbarea prin oras, am vazut multe cladiri interesante, multa culoare, un oras vesel si plin de viata, nu foarte aglomerat, oameni bine dispusi, dar si altii foarte agitati. Lugano este un paradis al shoppingului, insa este Elvetia si preturile sunt mari. 

Desi am trecut pe langa multe magazine, nu am intrat decat in Manor unde m-am uitat la cateva produse de la Nars si Givenchy. Nu am cumparat nimic, singurul care m-a tentat a fost un ruj de la Givenchy, insa am lasat partea rationala sa castige si l-am lasat acolo.

Sunt multe locuri frumoase pe unde te poti plimba pe malul lacului si la fiecare intoarcere a capului vezi altceva care iti atrage atentia - Lugano este o buna dovada a stilului de viata elvetian: relaxat si plin de lux. Am fi putut sa ne urcam pe o barca si sa ne plimbam pe lac, insa era foarte cald si ardea soarele, asa ca am preferat sa nu o facem, pentru ca ne plimbasem destul in zilele dinainte si nu am vrut sa mai stam in soare.

La intrarea in parcul Ciani parea foarte liniste si chiar ne-am bucurat, insa pe masura ce ne-am apropiat de lac am fost intampinati de o aglomeratie de nedescris. Insa ne-a placut atat de mult ce-am vazut, incat n-am mai dat atentie puhoiului de oameni: localnici, turisti, copii care se jucau, oameni de toate felurile care voiau sa se relaxeze sau sa faca poze, insa nu e usor sa iti faci loc printre ei si sa prinzi si tu ceva in poze, daca ti-ai propus asta.

Cred ca stiti poarta asta faimoasa din Lugano la care toata lumea vrea sa faca poze, e incadrata de 2 banci si putina verdeata intr-un spatiu liber, e coada in permanenta pentru poze, am reusit cu greu sa prind 2 cadre fara oameni (oameni care se schimbau pentru poze sau faceau schimb intre ei, tot timpul intra cineva in cadru sau aparea vreo domnisoara mai tupeista) si am asteptat mai bine de 15 minute. 

Pentru mine vacanta inseamna altceva, nu stat la coada pentru o poza. Sunt atatea multe alte cadre frumoase pe care le poti prinde pe malul lacului ...

Nici cu masinaria asta n-am mers, desi ne tenta la un moment dat pentru ca incepusera sa ne doara picioarele de la atata mers, insa mi se pare ca face parte din farmecul orasului, asa cum fac si sezlongurile puse langa lac pe o fasie de nisip - nu prea practice la 30 si ceva de grade, in bataie directa a soarelui, insa cu toate astea erau destul de multi oameni care stateau pe ele, se coceau si admirau lacul.

Lacul Lugano are niste culori spectaculoase si in functie de cum este pozitionat soarele, poti sa vezi niste imagini pe care nu ai cum sa le mai uiti. Nu cred ca are sens sa incerc eu sa aleg cine stie ce cuvinte pentru a descrie ce-am vazut, las imaginile sa vorbeasca si sa va spune povestea asta pentru ca asa mi se pare cel mai bine ...

Am stiut exact unde vrem sa mancam in Lugano, insa nu ne-a iesit si ne-am si enervat putin pentru ca am verificat inainte si scria clar ca servesc mancare toata ziua. Am ajuns la local in jur de 4 si lumea manca la mese, le-am spus ca vrem o masa si ca vrem sa mancam (am precizat asta clar) si ne-au zis sa asteptam putin sa termine ceva si ne gasesc o masa. Am asteptat cateva minute bune, dupa care ne-au zis ca nu mai servesc mancare, dar sa stam sa bem. Am plecat, normal.

Si am gasit un local micut unde am mancat niste bruschette absolut delicioase si niste paste la fel de bune, am baut si un pahar de Campari si a fost super ok. Daca va intrebati de preturi ne-a costat cam 100 franci toata distractia, dar ne asteptam la asta pentru ca stiam ce preturi sunt. Dupa care am cautat La Gelateria, de care citisem pareri bune, si am savurat un gelato delicios care ne-a placut la nebunie.

Am luat-o usor pe strazi spre gara (nu a fost cea mai buna idee sa urcam atatea scari dupa ce mancasem, dar asa s-a nimerit) si ne-am luat la revedere de la Lugano cu putin regret, insa cu dorinta de a reveni candva in Elvetia pentru a sta mai mult. Mi-a placut mult Lugano si m-am bucurat de fiecare clipa, cred ca a fost cea mai inspirata alegere pentru a-mi petrece ziua de nastere.

Ati fost in Elvetia? Dar in Lugano?