Incep postarea asta cu o marturisire: habar n-am ce vreau sa scriu, in mintea mea sunt multe ganduri, mi-a fost foarte greu sa aleg pozele, sunt multe lucruri pe care vreau sa le spun si nu reusesc sa le ordonez cumva, dar imi dau seama ca, cu cat trece timpul, cu atat imi va fi mai greu sa scriu pentru ca amintirile se estompeaza si detaliile sunt inlocuite de alte informatii.
Milano mi s-a parut mereu un oras interesant, dar nu pot sa zic ca a fost in capul listei mele cu locuri pe care vreau sa le vad in Italia, dar mi-am dat seama ca e cel mai bun punct de pornire pentru ceea ce am avut noi in cap si pentru tot ceea ce am vrut sa facem, asa ca am decis sa stam aici si sa fie punctul de plecare/ intoarcere si a fost cea mai buna decizie.
E un oras viu, colorat, cu un vibe propriu, l-am cunoscut mai bine asa cum fac cu toate locurile in care merg: la pas. Ne-am plimbat pe strazi, am simtit energia locului, ne-am bucurat de experienta si am tras niste concluzii, concluzii clar subiective asa cum sunt mai toate lucrurile despre care ne dam cu parerea. Pe scurt: m-as intoarce in Milano si as vrea sa-l cunosc mai bine, insa sunt si aspecte care nu mi-au placut, asa cum sunt si multe altele care mi-au placut.
Ce mi se pare fascinant e modul in care istoria si vechiul se combina cu epoca moderna si cu tehnologia de ultima ora. Milano e un oras in care te descurci usor, cu un sistem de transport foarte bine pus la punct, un oras care e pregatit pentru turisti si care are ce sa ofere. Oamenii sunt amabili si deschisi, la fiecare colt vezi ceva interesant si care iti atrage atentia, insa e un oras aglomerat, galagios, mereu in miscare si cu un ritm care doar incetineste noaptea, insa nu se opreste niciodata.
E un punct bun de plecare spre multe zone frumoase din Italia si asta il face si mai fermecator. Pana la Lacul Como faci mai putin de o ora, Elvetia e la 80 de minute distanta, poti foarte usor sa ajungi spre lacul Maggiore sau spre Garda, dar si spre multe alte orase superbe din Italia. Noi am stat la un hotel care era la nici 400 metri de Milano Centrale si am putut sa ne deplasam extrem de usor si fara batai de cap.
Nu am stat foarte mult in Milano pentru ca am avut multe lucruri pe care am vrut sa le facem, insa am bifat chestiile turistice pe care nu prea le rateaza nimeni cand ajunge in orasul asta. Am fost de 2 ori la Galeriile Vittorio Emanuele II, cea mai veche galerie comerciala din Milano, atat de pozata si laudata, si de fiecare data m-au impresionat detaliile si lumina. Modul in care soarele mangaie orasul asta mi se pare absolut fascinant.
Nu am intrat in nici un magazin pentru ca nu m-am dus cu vreun gand de shopping, ba chiar a fost ultimul lucru la care mi-a stat mintea - am vrut sa simt orasul, sa descopar Italia, sa vad cu ochii mei ce si cum, asa ca exact asta am facut. Prima data am fost seara si a fost extrem de aglomerat, a doua oara intr-o dimineata si a fost cu totul altceva. Daca nu vreti sa va loviti de oameni la tot pasul si vreti sa va bucurati de locul asta recomand vizita dimineata.
Nu aveam cum sa ratez Duomo di Milano, o cladire referinta pentru Italia si pentru Europa, a carei constructie s-a intins pe mai bine de 600 de ani. Are o lungime de 157 metri si capacitatea este de 40000 oameni si este al treilea edificiu bisericesc din Italia, dupa cele din Roma si Florenta. 135 de turle cu detalii impresionante (cea mai inalta atinge 109 metri) si peste 2000 de statui fac din Duomo o capodopera.
Prima poza este facuta dimineata cand soarele face minuni, dar cand e si greu de prins in poze, iar a doua e facuta seara cand aglomeratia e ceva de nedescris. Noi am ajuns in jur de 9 in dimineata cand am si urcat, era foarte liber si ne-am miscat foarte repede (poate sa fi fost si faptul ca era luni dimineata si orasul isi revenea dupa weekend).
Am optat pentru urcarea cu liftul si sa vizitam doar terasa - am luat biletele de acolo pentru ca n-am stiut daca o sa pot intra, eu avand doar sandale la mine (umerii trebuie sa fie acoperiti, flip-flops, pantalonii scurti si topurile crop nu sunt acceptate, la fel bagajele), insa va recomand sa le luati inainte on-line ca sa nu pierdeti timpul.
La noi nu au fost probleme, am platit 15 euro fiecare si am urcat imediat. Ne-am plimbat pe terasa, ne-am bucurat de detalii, am admirat orasul de sus, foarte greu sa faci vreo poza in locurile care merita chiar si la ora aia. Soarele ardea destul de tare, asa ca am preferat sa nu ne intindem inutil si ne-am limitat strict la vizitat si admirat.
Am coborat pe scari ca sa ne bucuram putin si de interior, insa vreau sa spun cateva lucruri legate de asta: sunt scari multe si inguste, spatii in care nu ai cum sa te opresti pentru ca in spatele tau sunt multi oameni care vin si vin. Daca stiti ca aveti probleme cu spatiile inchise, cu genunchii si coboratul scarilor alegeti varianta cu liftul pentru ca nu e tocmai placut.
Atat pe terasa unde sunt multe scari, cat si la coborare am vazut multe funduri ale unor domnisoare imbracate total neadecvat in rochite cat mai scurte si care venisera strict pentru poze si asta chiar nu mi-a placut - sa blochezi zeci de oameni doar ca sa faci tu o poza si sa-ti expui chilotii ... Nu o sa comentez mai mult, dar ... sa nu uitam de bunul simt.
Am ajuns si la Castelul Sforzesco, construit in secolul XV si reconstruit sute de ani mai tarziu, un alt loc emblematic pentru Milano. Din pacate am ajuns destul de tarziu, era foarte aglomerat, era si un eveniment in curtea interioara, asa ca vizita a fost scurta si am inaintat greu prin multimea de oameni. Daca tot eram in zona am zis sa ne plimbam putin prin parcul Sempione, insa a fost la fel de aglomerat (aleea din poza era intr-o parte in care nu prea erau banci si da impresia de liber, insa nu reflecta realitatea) si nu am stat mult nici aici. Am avut intentia sa revenim intr-o dimineata, dar nu am mai avut cand.
Si ca tot ziceam de subiectivism si modul in care percepem o zona, vreau sa va arat 2 locuri total diferite, unul nu mi-a spus nimic, in timp ce celalalt mi s-a parut fascinant. Milano Navigli, sistemul de canale interconectate din si in jurului orasului Milano, dateaza din Evul Mediu si este un alt punct emblematic care mie nu mi-a trezit nici o emotie. Am ajuns la o ora cand lumina cadea foarte frumos, dar nu am rezonat deloc cu zona asta - mult prea multa galagie, mizerie, agitatie. Ne-am plimbat putin si am plecat, desi venisem cu intentia sa ramanem pana tarziu si sa mancam in zona asta.
In schimb Milano Centrale, gara centrala din Milano, construita in 1930, mi-a incantat privirea in fiecare zi. Este un amestec de stiluri arhitecturale, fiind proiectata de Benito Mussolini, cel mai cunoscut prim ministru al Italiei. Te poti deplasa oriunde in Italia de aici, angajatii sunt foarte amabili, aparatele de cumparat bilete usor de folosit (noi am avut vreo 3 zile probleme cu cardurile si a trebuit sa platim cash, insa a fost ceva de moment), e mereu aglomerat, insa e un loc care mie mi-a placut la nebunie.
Sunt cateva lucruri care vor ramane mereu in mintea mea legate de Milano: lumina, statuile, Vespa, oamenii mereu in miscare si zgomotul orasului, astea fiind alea care ma fac sa zambesc. Insa sunt si lucruri care nu mi-au placut deloc: mirosul (mai ales in perioada asta atat de calda), rafturile goale de la raionul cu apa din magazine (nici macar o data intr-o saptamana n-am gasit o sticla de apa minerala de cumparat la magazinul care era langa noi, mereu era gol) si galagia pana noaptea tarziu (zona in care am stat noi era plina de hoteluri si localuri si pana la 1-2 noaptea era de nedescris).
Singurul moft din Milano a fost vizita la Marchesi 1824, nici macar una din strazile faimoase pentru cumparaturi de langa noi nu le-am vizitat, asa ca am zis ca macar asta sa facem. Noi am fost la locatia din galeriile Vittorio Emanuele (se urca prin dreapta pe langa magazinul Prada), am asteptat 10 minute pentru o masa - de impresie daca ma intrebati pe mine pentru ca erau mese libere - si ne-am bucurat de experienta.
Am mancat scrambled eggs cu bacon (cele mai scumpe oua pe care le-am mancat vreodata, dar daca am vrut Marchesi asta am primit), salata de fructe si cateva produse de patiserie. Ne-a costat treaba asta destul de mult si nu pot sa zic ca m-a dat pe spate ceea ce am incercat: ouale au fost bune, am primit niste grisine si specialitati langa care au fost delicioase, fructele ok, partea de patiserie acceptabila, in nici un caz nu s-a ridicat la nivelul preturilor. Nu regret experienta, insa am zis sa va spun si asta in caz ca va tenteaza, sa stiti la ce sa va asteptati.
Am vazut cerul din Milano si dupa ploaie si este o imagine care mi-a placut mult, mai ales ca noaptea aia a fost singura mai linistita din cele petrecute in oras. Poza este facuta din camera de hotel (am stat la Mythos, v-am dat detalii pe Instagram - e si un reper cu intrebari si raspunsuri daca vreti sa stiti mai multe) si pe colt puteti sa vedeti Berbere Pizza unde am mancat de 2 ori - in poza v-am aratat Cotto Caprese, una din cele mai bune pizza mancate vreodata de mine.
Nu am apucat sa mancam de multe ori in Milano, de fapt nu prea am apucat sa mancam asa cum speram in Italia pentru ca am fost mereu in miscare si am ramas cu gandul la multe chestii pe care am vrut sa le gustam: panzerotti de la Luini, croasant cu fistic de la o alta patiserie, risotto Milanese. Ramane sa le incercam cu alta ocazie.
Daca aveti intrebari despre Milano si nu gasiti raspuns in ce-am scris pe blog si nici in informatiile de pe Instagram puteti sa-mi lasati comentarii si va raspund cu drag, eu m-am documentat bine inainte sa plecam pentru ca nu am vrut sa pierdem timpul si a fost foarte bine pentru ca am reusit sa facem tot ce ne-am propus. Ca si recomandari as zice asa: evitati sezonul cald pentru ca e destul de rau (noi nu am avut decat zilele astea libere si am avut noroc de temperaturi decente pentru perioada asta), folositi mijloacele de transport in comun si Google Maps, vizitati punctele de interes in prima parte a zilei si folositi-va de aplicatiile din fiecare zona pentru ca ajuta foarte mult.
Sunt lucruri pe care le-as face un pic diferit si primul ar fi sa stau mai mult in Milano, sa explorez cum trebuie orasul, sa ma bucur mai mult de cladiri si de detalii, sa intru si in magazine (doar ca sa vad ce si cum) si nu as mai merge atat de mult - m-am intors cu picioarele foarte umflate (caldura, umiditate, avion si altele) si mi-a luat cateva zile bune sa-mi revin.
Am vrut sa inchei postarea asta, lunga, dar care sper sa va fie de folos si sa creioneze un pic din Milano, asa cum l-am vazut eu, cu o poza care sa insemne ceva, dar mi-am dat seama ca Duomo di Milano si Galeriile Vittorio Emanuele sunt cele care caracterizeaza cel mai bine istoria orasului, asa ca va las cu ele.
Ati fost in Milano? Cum vi se pare orasul?
Trimiteți un comentariu