Ganduri, multe ganduri

Ultimele luni au fost pline de provocari, cu multe momente tensionate, dar si cu multe clipe frumoase si care mi-au mers direct la suflet. Au fost putine momentele cand am putut sa ma opresc si sa ma gandesc la tot ce se intampla si spre ce duc toate lucrurile astea. Am intalnit multi oameni misto cu care am avut conversatii extrem de interesante si de la care am invatat multe, dar si oameni care m-au facut sa imi fie rusine de ceea ce suntem in anumite momente ale vietii noastre.

In toata nebunia asta am incercat sa nu uit cine sunt, ce vreau si ce stiu, am incercat sa ma raportez la ce conteaza si sa nu ma agit pentru ce nu pot sa schimb, uneori imi iese, alteori e al naibii de greu si vine cu multe stari greu de gestionat. La finalul zilei insa eu sunt unde vreau, cu ceea ce imi bucura inima si cu ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine. Si asta ma ajuta sa trec si peste momentele alea nasoale cand trebui sa strangi din dinti si sa taci, chiar daca ai multe de spus.

Cred ca am mai scris pe blog ca mie nu-mi plac compromisurile, insa trebuie facute pentru ca asa e viata si uneori e singura alternativa pe care o ai. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam de cei 7 ani de acasa (daca ii avem), de ce inseamna coloana vertebrala si respect, de ce suntem si de unde vrem sa ajungem. Sa faci rau e atat de usor, incat am uitat ca putem sa facem si bine, am uitat ca un gest marunt poate sa insenineze ziua cuiva sau ca un zambet sau un cuvant frumos pot sa faca diferenta pentru un necunoscut.

Ultimii 2 ani ne-au schimbat pe toti, pe unii in bine, iar pe altii in rau, unii au ales sa profite de timpul asta si sa faca ceva constructiv, iar altii s-au adancit si mai tare in acreala lor. E o alegere personala, dar cand nesimtirea unora afecteaza viata altora nu mai e atat de simplu si lucrurile se complica - sunt zile cand mi se pare ca bunul simt e ceva extrem de rar, ca anumite cuvinte au iesit cu totul din limbajul unora si ca minciuna a fost ridicata la rang de arta. 

Dupa care vine o zi frumoasa in care intalnesc oameni misto, cu minte deschisa si cu suflet mare si imi aduc aminte ce-am putea sa fim daca ne-am stradui un pic mai mult si ma gandesc in sinea mea ca mai e speranta. Si ciclul asta se tot repeta, iar intrebarea pe care mi-o pun eu de multe ori e: unde gasesc eu mai multi oameni d-astia misto care ma inspira si ma fac sa vreau sa dau si sa fiu mai mult decat sunt in momentul asta?

Ganduri intr-o zi de vara ... pe tine ce ganduri te incearca azi?