Despre inflexibilitate si a doua sansa ...

Intotdeauna am scris pe blog din proprie experienta, fie ca a fost vorba de trairi si sentimente, fie ca v-am povestit o situatie, fie ca am vrut sa va dau detalii despre un produs sau ceva ce mi s-a parut interesant si am crezut ca v-ar putea starni si voua interesul. Mi-am pus de multe ori sufletul in cuvinte, dar sunt parti din mine care nu au ajuns niciodata pe blog (si probabil ca nu vor ajunge niciodata) si mi se pare foarte ok asa. Insa azi, in momentul asta, simt sa scriu ceva personal si care ar putea sa va puna pe ganduri ... sau poate nu. Dar eu simt sa scriu ... la o ceasca de ciocolata calda, delicioasa si fara zahar.

Am trecut prin multe in viata, am fost pusa in situatii extreme si a trebuit sa iau decizii importante in fractiuni de secunda. Asta mi-a dat o duritate (poate nu e cel mai bun cuvant, dar o sa raman la el) care de multe ori poate fi perceputa gresit sau poate tine oamenii la distanta, dar m-a facut si puternica. Imi stiu punctele slabe, asa cum imi stiu si calitatile, iar atunci cand totul in jurul meu e tulbure imi pastrez mintea limpede si pot sa fiu obiectiva si sa gasesc solutii, insa ca orice lucru in viata asta vine cu un pret. In cazul meu determinarea si forta ma fac inflexibila - dau tot si consider ca asta trebuie sa si primesc, insa in momentul in care sunt dezamagita inchid definitiv capitolul si trec mai departe. Nu spun ca nu sufar sau ca sterg cu buretele, ci pur si simplu ma inchid si ma apar, asta insemnand sa pun distanta intre mine si ce nu imi face bine. Nu zic ca e bine, dar pe mine m-a ajutat sa trec peste anumite lucruri.

In ultimele luni m-am gandit mult la asta, la cat de alb si negru vad lucrurile cateodata si la cat de drastica pot fi atunci cand imi sunt ranite sentimentele. Mie imi place griul si imi plac multe nuante de gri, insa nu cand e vorba de sentimente - ma pot juca cu multe lucruri in viata asta (si chiar imi place sa ma joc), dar niciodata cu inima si cu sentimentele oamenilor, incepand cu ale mele. Imi asum (un cuvant luat la misto zilele astea din diverse cauze, dar important zic eu) alegerile facute si cand am luat o hotarare nu ma mai intorc din drum, insa viata m-a pus recent intr-o situatie care m-a facut sa imi dau seama ca a venit momentul sa ma schimb si sa judec lucrurile altfel.

Am avut o perioada grea, o persoana apropiata mie a trecut printr-o perioada grea si, desi comunicarea dintre noi e una mai mult decat frumoasa, ne-am gasit intr-o situatie cand fiecare era intr-un punct prost si nu am reusit sa transmitem ceea ce am vrut si s-a produs o ruptura, una care nu ne-a prins bine deloc, dar care s-a intamplat si am luat-o ca atare. Ruptura nu a fost una urata pentru ca eu nu cred ca urland si jignind rezolvi ceva, dar a venit intr-un moment prost si pe mine m-a facut sa am multe indoieli si sa ma gandesc intens la niste lucruri.

Viata a avut insa un alt plan, ne-a pus fata in fata si discutand ne-am dat seama ca fiecare a inteles altceva si ca pur si simplu nu ne-am coordonat, asta fiind singura problema reala, restul fiind tampenii pe care mintea noastra le-a dus unde nu trebuia (eu cred ca noi, oamenii, suntem experti la a ne complica inutil viata). Si eu mi-am pus intrebarea: ce vreau sa fac mai departe? Raman inflexibila si pierd un om misto sau imi schimb convingerile si incerc? Daca scriu asta va dati seama ce-am ales ...  

Mi-am dat seama ca intalnesti tot mai rar oameni cu care poti fi tu, asa cum esti, fara masti si jocuri, oameni cu care poti sa discuti despre orice, oameni pe care ii intelegi si care te inteleg, oameni care nu te seaca, ci te fac sa vrei sa fii mai bun. Eu las putini oameni langa mine, iar in ultimi ani am intalnit extrem de putini oameni pe care sa ii las in inima mea si cu care sa ma conectez cu adevarat, dar si mai putini oameni care sa imi apese butoanele potrivite ca sa scap de anumite chestii care nu ma ajuta la nimic si care doar ma tin pe loc. Pot lasa inflexibilitatea si tiparele de comportament pentru relatii de genul asta? Raspunsul e da.

Daca aveti ceva de spus as vrea (si chiar mi-ar face placere) sa citesc si gandurile voastre, daca ati zambit si v-am pus pe ganduri e mai mult decat bine, iar daca textul asta nu va spune nimic e iar ok, exista un moment potrivit pentru toate astea ...