7 intr-o saptamana #318

Toamna si-a intrat deja in drepturi si vremea se schimba de la o zi la alta, un adevarat spectacol daca ma intrebati pe mine. Insa trecerea asta brusca la racoare mi-a dat ceva batai de cap si ma lupt cu niste dureri articulare care nu imi plac deloc, dar asta e. Frunzele au inceput sa se usuce si sunt cazute peste tot, copacii isi schimba si ei culoarea, iar mie imi place sa urmaresc tot procesul asta pentru ca ma ajuta sa-mi amintesc ca schimbarile nu inseamna neaparat ceva rau.

Am profitat de ultimele 2 zile de vara si de zilele cand inca mai puteai sa iesi cu haine subtiri si cu bretele afara, dar deja nu mai e posibil - eu nu sunt deloc friguroasa si, cu toate astea, am simtit nevoia sa fie atenta cum ma imbrac pentru ca atunci cand bate vantul e chiar racoare. Am trecut prin piata sa vad ce fructe si legume gasesc si am vazut caserola asta de smochine (nu stiu de unde sunt, sunt mai mici decat cele pe care le iau de obicei din magazine) cu 10 lei, asa ca a venit cu mine acasa pentru ca smochinele sunt una din placerile mele declarate la inceput de toamna, cum de altfel cred ca v-am si spus zilele trecute intr-o postare.

Vara asta a fost una grea pentru mine (stiu ca am mai zis asta, dar nici nu imi doresc sa intru in mai multe detalii in acest moment) si am avut parte de multe lucruri, iar pe final m-a surprins din nou si m-a pus sa aleg: raman inflexibila sau invat sa acord si o a doua sansa cand lucrurile se intampla din diverse motive. Dezamagirea a fost un sentiment pe care l-am incercat de cateva ori in ultimele luni si unul cu care nu prea mai sunt obisnuita pentru ca nu mai am asteptari, asa ca am avut o reactie drastica intr-o anumita situatie si am taiat ceva de la radacina. Dupa care viata mi-a apasat un buton si mi-a amintit ca am mai trecut prin situatii d-astea si ca e bine sa spui ce ai de spus pentru ca uneori poate fi vorba doar de o lipsa de comunicare.

Laura de la Urban Masaj mi-a recomandat cartea asta si am inceput sa citesc usor usor din ea, dar am si discutat mult cu ea si am decis sa imi ascult instinctul - ca e bine, ca e rau ... doar timpul imi va demonstra, insa m-am gandit mult la cum ne inchidem atunci cand ne sunt ranite sentimentele. Si aici intervin micile placeri care ne ajuta sa compensam momentele mai putin placute - in cazul meu toamna e sinonima cu lumanarile parfumate. Am cumparat si eu cateva de care sunt extrem de entuziasmata (cea din poza e de la Jysk si a fost in jur de 20-25 lei, nu erau multe arome), dar am si primit cateva absolut delicioase, sper sa reusesc sa vi le si arat.

Sfarsitul de saptamana a fost unul frumos si pe care de-abia l-am asteptat, cu oameni dragi sufletului meu, cu mancare buna si multe rasete, cu momente de liniste si relaxare, dar si cu zambete si momente amuzante. Imi place sa gatesc si v-am mai spus asta, pentru mine nu e ceva ce "trebuie" sa fac, e ceva ce ma relaxeaza si ma face sa zambesc. Iar faptul ca s-a racit este unul care ma ajuta sa folosesc mai des cuptorul si sa fac repede chestii gustoase si delicioase (pieptul de pui e facut cu mozzarella, pesto verde si rosii cherry).

Setul de la Bobbi Brown a fost un cadou neasteptat, dar unul care m-a bucurat mult, desi sunt constienta ca am multe produse de machiaj. Imi doream sa incerc Illuminating Moisture Balm in nuanta Bare Glow dupa ce l-am vazut intr-un video pe Youtube (am inceput in ultima vreme sa ma uit iar la videouri dupa o pauza lunga), dar nu am justificat atatia bani pentru un moft. Dar am in jurul meu oameni putini si de calitate, asa ca ma surprind cu astfel de lucruri, cum fac si eu pentru ei. Cadourile astea, fara motiv, si care sunt luate doar cu scopul de a aduce o bucurie mica intr-o lume agitata sunt cele care imi merg direct la inima si ma fac sa ma gandesc ca sunt norocoasa ca am in viata mea oameni atenti la mine si la ce imi doresc.

Mi-a fost greu sa aleg highlightul saptamanii pentru ca ambele care mi-au venit in cap sunt extrem de personale si nu vreau sa le banalizez in cateva cuvinte. Inghetatele astea 3 inseamna 25 de ani de la prima intalnire cu 2 dintre cei mai apropiati prieteni ai mei, inseamna ani de ras, dar si ani cand viata ne-a dus in locuri diferite, dar am reusit sa nu ne pierdem, desi am trecut prin multe cacaturi impreuna si ne-am lasat si condusi de orgoliu in tinerete.

Celalalt moment important, pentru mine (care poate nu inseamna nimic pentru nimeni altcineva si nici nu trebuie sa insemne), este ca vineri am facut primul antrenament cu greutati dupa o pauza de aproape 3 luni, dupa problema cu ochiul. Am avut ceva emotii si mi-a fost teama ca o sa ma simt extrem de dezamagita, dar lucrurile s-au desfasurat mult mai bine decat am crezut eu (si mult mai bine decat a anticipat oricine altcineva) si simt ca am din nou aripi si ca pot zbura oriunde imi doresc, desi am pierdut mult din ce castigasem in ultimii 2 ani.

Cu ce ganduri ati inceput toamna? Cum a fost saptamana voastra?