Ganduri inainte de 42

Maine e ziua mea, fac 42 de ani. Daca ma gandesc strict la ce inseamna 42 ma ia ameteala si incepe inima sa-mi bata mai tare, dar daca ma gandesc cum ma simt si cum e viata mea astazi incep sa zambesc si simt pace. Viata mea nu e nici pe departe ceea ce imi imaginam eu ca o sa fie, e cu totul diferita de ce speram eu sa am la 42 de ani, e un roller-coaster care in ultimele luni m-a pus de multe ori in dificultate si, cu toate astea, sunt mai linistita si mai impacata cu mine decat am fost vreodata. Da, am ganduri pe care incerc sa nu le las sa ma domine, da, sunt probleme carora nu le gasesc rezolvare, da, am frustrari cand si cand, da, am si zile cand mi-e greu sa zambesc, dar sufletul meu e bine.

Nu simt anii pe care ii am, chiar daca anumite lucruri au inceput sa scartaie si la mine (imbatranirea este un proces normal si face parte din noi, depinde strict de fiecare din noi cum alege sa imbatraneasca), ma uit in urma si imi dau seama ca fara tot ce-am trait n-as fi ceea ce sunt azi. Sunt lucruri pe care le-as schimba? Probabil ca da, dar nu ma concentrez pe asta, ci sunt atenta sa-mi depasesc zilnic limitele, sa evoluez, sa fiu mai buna, sa invat din fiecare lucru pe care il traiesc, dar mai ales imi amintesc zilnic sa ma bucur de ceea ce am, de ceea ce sunt si de ceea ce fac.

Mintea mea e una foarte activa, vad si simt multe lucruri, dar am invatat (cu multe lacrimi si suferinta, dar si nopti nedormite) care sunt bataliile care merita energia mea si care sunt acele lucruri pentru care nu merita sa ma consum inutil. Fac greseli, asa cum facem toti, insa incerc sa invat din ele si sa nu ma mai judec pentru ce nu mi-a iesit (perfectionista din mine lucreaza zilnic la asta), incerc sa-mi amintesc ca pot controla doar reactia mea la ce se intampla si ca un lucru nu ma poate afecta daca eu nu ii dau puterea asta. Asa cum nici actiunile anumitor oameni nu ma pot afecta daca eu nu le permit asta.

Ultimele luni au fost grele pentru mine, am fost scoasa din zona mea de confort de multe ori (asta e singurul mod in care putem evolua din punctul meu de vedere), am avut parte de multe intamplari care m-au facut sa-mi pun intrebari, fiecare zi vine cu o noua provocare si fiecare zi imi arata o alta fata a oamenilor (indiferent ca imi place sau nu asta), dar la sfarsitul zilei cand sunt eu cu gandurile mele zambesc, imi dau seama ca imi scriu povestea in fiecare zi si ca nu am lasat niciodata scenariul in grija altcuiva, iar asta ma face sa vreau sa fiu mai buna in fiecare zi si ma face sa cred si mai tare in ceea ce imi spune inima.

.....