Am fugit la munte!

Perioada asta este una foarte aglomerata si timpul nu ne-a fost prieten, dar aveam nevoie de cateva zile de evadare din Bucuresti si din cotidian, asa ca am incercat sa ne planificam bine timpul si sa fugim cateva zile la munte. Ni s-au intamplat de toate pana sa plecam, a trebuit sa jonglam printre probleme si sa ne refacem planurile, dar pana la urma am ajuns unde am vrut si a fost tare bine. Aveam nevoie de iesirea asta mai mult decat credeam, ne-am incarcat bateriile, am ramas cu niste amintiri pentru suflet si am zambit mult de tot.

Luni am reusit destul de tarziu sa plecam din Bucuresti si am avut niste probleme cu masina, asa ca ne-am oprit in Sinaia sa dormim, ne-am trezit pe ploaie si am descoperit si ca nu avem cum sa urcam la Cota 2000, asa ca ne-am regandit planurile si am luat pe jos spre Peles, iar vremea si ceata ne-au oferit niste peisaje care ne-au taiat respiratia cu frumusetea lor. Pana la urma ploaia ne-a fost prieten si ne-a dat ocazia sa fim mai mult singuri pe unde am umblat, lucru pe care l-am apreciat mai mult decat pot sa spun. Nu am prins niciodata zona asa libera, asa ca am savurat din plin plimbarea asta si natura in toata splendoarea ei.

Ne-a udat doar putin cand urcam spre Pelisor (si am luat ploaia exact asa cum a venit si am ras din plin), asa ca totul a fost mai mult decat frumos. Nu am mai fost de mult la Pelisor, nici nu imi mai aminteam bine cum arata in realitate (desi l-am mai vazut prin diverse poze pe Instagram), asa ca a fost ca o reintoarcere in timp pentru ca au trecut multi ani de cand l-am vizitat, desi in zona Castelului Peles am mai fost in ultimii ani.

Vremea incepuse sa se linisteasca si am luat-o pe jos pe Furnica spre Manastirea Sinaia si am savurat din plin fiecare peisaj superb pe care l-am intalnit. Mi-am dorit mult sa respir aer curat si sa imi bucur ochii cu natura in salbaticia si frumusetea ei si exact asta am primit. Langa Manastirea Sinaia am descoperit scarile astea si am stat minute in sir, inainte sa le coboram, doar sa ma uit la frumusetea din fata ochilor mei. Ceata peste munti, culorile intunecate si verdele asta crud ... nu pot sa exprim in cuvinte cat de frumos a fost.

Am coborat spre parcul Dimitrie Ghica, ne-am oprit putin la Cazinoul Sinaia (pe care nu il mai vazusem de ceva ani) si ne-am plimbat pe aleile aproape goale ale parcului pentru ca soarele incepuse sa-si faca simtita prezenta. Am luat la pas Sinaia, ne-am jucat cu niste catei pe care i-am intalnit, am gasit o gelaterie care avea inghetata fara zahar, pur si simplu am vazut Sinaia cu ochii unor adulti care au multe amintiri din copilarie din zona asta si ne-am bucurat de liniste,

Am plecat spre Brasov pe soare si am ajuns in oras pe o vreme de vis care a fost exact ceea ce ne-am dorit si ceea ce am sperat atunci cand am planificat plecarea asta. Niciodata nu am prins cerul atat de senin si nu am vazut atat de clar totul, iar asta mi-a dat aripi la propriu pentru ca am simtit ca fac ceea ce trebuie. Cunoastem Brasovul bine pentru ca este un oras care ne place mult si care are o energie care pe mine ma fascineaza, asa ca ne-am plimbat pe strazile din Centrul Vechi si am vizitat multe locuri pe care le stim si care ne plac mult.

Ceea ce mi-am dorit foarte mult a fost sa vad Brasovul in toata splendoarea lui, asa ca Turnul Negru si Turnul Alb au fost primele pe lista mea pentru ca pana acum am ajuns numai pe ploaie la ele si am vrut altceva. Si am primit din plin - prima imagine este din Turnul Negru si a doua din Turnul Alb, m-am bucurat de ele mai mult decat pot sa va spun, am facut multe poze si m-am incarcat cu energie pozitiva. Gandul pe care l-am avut tot timpul in minte a fost ca am ajuns intr-un punct al vietii mele in care pot sa ma bucur din nou de fiecare experienta traita si ca ma simt extrem de norocoasa ca pot sa fac lucrurile pe care mi le doresc.

Am luat-o pe jos pe scarile de la Turnul Alb si am privit cu alti ochi Catacombele Brasovului, pe care le-am mai vazut, dar nu le-am privit cu adevarat pana acum. Mi-a placut mult plimbarea asta si, bineinteles, ca am intalnit un alt caine cu care am "avut" o conversatie scurta si un schimb de mangaieri pentru ca nu se poate altfel. Brasovul mi se pare atat de linistit in comparatie cu Bucurestiul si cred ca asta ma face sa ma intorc des in oras si sa ma bucur de fiecare data la fel de mult.

Am inchiriat un apartament urias pe langa Strada Sforii (leaganul din unul din dormitoare a fost cel care ne-a convins) si ne-a placut mult, pacat ca in zona se lucra si a fost cam galagie, dar nu am lasat asta sa ne strice placerea pentru ca ne-am dorit mult sa evadam si sa ne bucuram. Am dormit 2 nopti in locul asta si a fost tare misto, posibil sa ne mai intoarcem candva pentru ca ne-a placut mult, desi cei 120 de metri au fost cam mult pentru cat am stat noi efectiv acolo. E o gelaterie in Brasov care imi place mult, asa ca m-am rasfatat cu o inghetata care imi place mult - Fior di Latte si a fost prima data cand am incercat Cremsnit ca aroma.

Pentru ca nu ne-a iesit urcarea la Cota 2000 in Sinaia, am decis sa mergem pe Tampa si sa ne bucuram de Brasovul vazut de sus. Cred ca au trecut vreo 3 ani de cand am fost ultima data si a fost si de data asta cu ceva peripetii, dar in final a fost perfect - am prins zona aprope goala si am putut sa savuram fiecare secunda petrecuta sus. Prima poza din postare este tot de acolo si pentru mine a fost o victorie personala sa fiu in stare sa ajung pe picioarele mele sus, dupa ce ortopedul mi-a spus in urma cu ceva vreme ca n-o sa mai pot face asta.

Am prins cateva minute singuri sus pe platforma de lemn de pe Tampa si m-am bucurat cu fiecare bucatica din mine de momentele alea. Cerul atat de senin, culorile de vis, linistea, aerul curat si faptul ca am ajuns acolo unde am vrut - nu vreau sa le banalizez in cateva cuvinte, asa ca sper ca pozele sa transmita tot ce trebuie.

Ultima zona pe care vreau sa vi-o arat este Masivul Postavarul, am ajuns in Poiana Brasov in plimbare si, desi era cam tarziu, am luat telecabina si am urcam, desi vremea parea sa anunte o furtuna cat de curand. Am fost limitati de timp si de vreme, insa ce-a vazut si simtit sus nu cred ca o sa uit curand - a fost de vis, desi am facut cateva poze extrem de misto, nu am reusit sa prind natura in toate splendoarea ei - culorile, zonele cu zapada, cerul care a facut un adevarat spectacol, zona aproape goala, vantul care iti dadea senzatia de salbaticie totala. Cuvintele nu-si au rostul ..., iar faptul ca dupa mai bine de un an si jumatate de cand am fost acolo ultima data catelul de pe munte a venit direct la mine sa il mangai mi-a mers direct la inima si m-a umplut de multumire.

Voi aveti vreo plecare in plan in perioada urmatoare?