O mica escapada la Mamaia

Cateodata cele mai frumoase amintiri le avem din lucrurile neplanificate, lucrurile alea pe care le facem spontan si care ne fac sa zambim cu gura pana la urechi. Asa s-a intamplat si cu mini escapada mea la mare de saptamana asta, a fost ceva spontan, trebuia sa fie doar o zi, dar in final am ramas 2 zile si nu am avut nici o intentie sa scriu ceva pe blog. Dupa care m-am gandit ca poate mai sunt oameni care au nevoie de o evadare scurta si, cum vremea este inca frumoasa si e cald, poate inspir pe cineva.

Mi-era dor de o plimbare pe plaja, mi-era dor sa simt nisipul fierbinte sub talpi, sa stau si sa ma uit la mare, dar nu am vrut sa ma duc nicaieri in plina vara cand era foarte aglomerat. Inca e foarte cald la mare, desi noi am prins 2 zile cu vant si cu valuri, dar a fost cu atat mai interesant pentru ca am savurat fiecare moment. Ne-am plimbat pe mai multe plaje pentru ca eram curioasa sa vad ce se intampla in Mamaia in perioada asta si multi deja incepusera sa stranga, dar a fost mult mai multa lume decat mi-am imaginat eu ca va fi in mijlocul saptamanii.

Primul loc in care am oprit a fost plaja Vega pentru simplu motiv ca am foarte multe amintiri din zona asta si mereu imi da o stare de bine. Asa cum imi dau si castelele de nisip pentru ca ma fac sa ma gandesc la tata si la ce construiam noi doi in vacantele la mare din copilaria mea. Imi plac valurile si imi place marea agitata pentru ca mi se pare ca reflecta mai bine realitatea vietii, vantul in schimb nu prea i-a placut deloc ochilor mei si mi-a dat ceva batai de cap.

Imi doream foarte tare sa merg desculta si sa simt nisipul fierbinte, asa ca am mers de m-am "saturat". Am parcurs cativa kilometri buni pe plaja si multi altii prin statiune si nu a fost deloc rau, mai ales ca am avut ocazia sa vad realitatea asa cum e si sa ajung in locuri unde n-am mai fost de zeci de ani. M-am uitat la hotelurile pe care le stiu de mic copil, mi-am amintit multe lucruri si mi-am facut amintiri noi. M-am uitat la oameni, intr-un mod constructiv, si a fost pentru mine o revenire cu picioarele pe pamant dupa ce am lasat mirajul "perfectiunii" din social media sa imi influenteze modul in care ma percep pe mine si pe cei din jur. Poate o sa scriu candva mai mult pe tema asta pentru ca am niste lucruri de spus.

Aveam pofta de peste, asa ca am ales Blue Acqua si nu am regretat deloc alegerea facuta - totul a fost delicios si sosul ala tzatziki a fost cel mai bun pe care l-am gustat pana acum. Iar vis-a-vis de restaurant este o gelaterie artizanala de unde am luat o inghetata cu aroma de cheesecake foarte buna. Nu am stat la soare, ci am ales umbra pentru ca nu am vrut sa risc cu dermatita de contact de pe gat, insa nu mi-au lipsit SPF50 si ochelarii de soare si nici o carte usoara de citit.

Nu mai stiu foarte bine plajele din Mamaia pentru ca ultimele dati am fost numai in zona de nord, dar am vazut cateva interesante, chiar daca nu prea mai era nimeni pe acolo. Si daca va intrebati cat mai este un sezlong este 15 lei cu o bautura inclusa. Intrucat am mers mult pe plaja, asa cum va ziceam la inceput, a fost interesant sa vad cum pe masura ce veneam spre zona de sud se schimba si comportamentul oamenilor si atitudinea pe plaja, dar si respectul fata de cei din jur - si ma refer la urlat fara sa-ti pese de altii, la gunoaie aruncate pe plaja, la sezlonguri trase in apa si tot asa. Am facut o plimbare mai lunga pe ponton si am stat mult sa privesc marea, m-am gandit la multe lucruri si mi-a prins tare bine.

As fi vrut sa mai stau, insa aveam treaba in Bucuresti, asa am savurat din plin timpul petrecut la malul marii si m-am incarcat cu energie pentru perioada urmatoare. Mie marea imi da niste trairi si emotii pe care nu vreau sa le banalizez cu cuvinte simple si de fiecare data cand o privesc sunt la fel de fascinata - e salbatica si libera. Ceea ce mi-a placut la nebunie a fost ca nu a fost nimic planificat, am facut ce-am simtit si cand am simtit si a fost tare misto.

Semnul de pe degetul meu este o arsura pe care mi-am facut-o din neatentie inainte sa plecam si ma tot gandeam cum sa pun poze cu mana mea cand se vede asa rana (eu nu pot sa tin telefonul decat in mana dreapta, asa ca numai stanga apare mereu in poze), dupa care mi-am dat seama ca social media m-a prostit efectiv si ca astea sunt lucruri normale din viata noastra absolut normala si ca e stupid ceea ce gandesc. Sentimentul cu care m-am intors si pe care l-am avut tot timpul este ca vreau sa savurez fiecare clipa asa cum vine, cu bune si cu rele, cu emotii pozitive si negative si sa iau lucrurile pe rand, fara sa pun presiune pe mine.

Voi va planificati toate plecarile? Sau faceti si lucruri impulsive?