Din ultimele zile

Am lipsit de pe blog cateva zile bune pentru ca am fost plecata si am simtit ca o pauza de la scris o sa imi prinda bine. Daca ma urmariti pe Instagram ati vazut ca de ziua mea am evadat putin la Brasov, dupa care am plecat spre Praga si m-am bucurat de fiecare clipa. Nu o sa scriu pe blog despre nici una dintre cele 2 experiente pentru ca nu simt asta, au fost pentru sufletul meu si asa vreau sa ramana. Singurul lucru care o sa ajunga aici este faptul ca Praga este un oras superb si merita descoperit pas cu pas pentru ca este o incantare.

Stiu despre ce vreau sa scriu, insa mi-e foarte greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima exact ceea ce vreau pentru ca uneori e greu sa rezumi niste ganduri si niste sentimente in doar cateva cuvinte. Inainte de ziua mea am urcat la Cota 2000 in Sinaia, a fost ceva ce mi-am dorit sa fac de cand am fost in iunie la munte, desi eu nu sunt un om de munte si n-am fost niciodata. Sentimentul de libertate pe care il am cand simt ca ma aflu intre cer si pamant nu se compara cu nimic, iar faptul ca nu imi mai e frica sa pasesc pe teren abrupt este pentru mine ceva ce nu am cum sa exprim vreodata in cuvinte. 

Am vazut si simtit o diferenta clara in modul in care pasesc si ma comport pe munte fata de acum cateva saptamani si asta se datoreaza doar musculaturii pe care mi-am intarit-o la sala pentru ca articulatiilor nu prea am ce sa le fac sa le repar. In ultimele saptamani am mers mult mai mult pe jos si au fost dese zilele cand am mers peste 15 km pe jos si asta se vede si se simte mai mult decat oricand. Este ceva ce mi-am propus sa fac si mi-a iesit, iar rezultatele sunt mai mult decat satisfacatoare.

Au fost perioade in viata mea cand am refuzat sa fac anumite lucruri sau sa plec in anumite locuri pentru ca nu era sigura pe mine si pe picioarele mele, iar faptul ca acum simt ca pot (si nu doar ca simt, mi-am demonstrat mine ca trebuie doar sa imi doresc) este o satisfactie pe care nu am cum sa o descriu in cuvinte. Mi-a fost frica multa vreme sa nu raman iar intr-un picior pe cine stie unde, dar imi dau seama ca din frica aia am invatat multe. Mai sunt momente cand ezit, dar stiu ca nimic nu e mai puternic decat mintea si vointa mea, asa ca ma comport ca atare si nu las nimic sa stea in calea mea si a ceea ce imi doresc, indiferent ca e vorba de un lucru important sau de o provocare care poate sa nu insemne absolut nimic pentru altcineva.

Nu stiu cat de coerenta am fost in ceea ce am scris, dar am vrut doar sa va spun ce am mai spus si alta data: exista un moment potrivit pentru orice. Daca acum sunteti intr-un moment prost cand nu gasiti solutia si v-ati resemnat, odihniti-va si limpeziti-va mintea, dar nu renuntati pentru ca exista intotdeauna o rezolvare si o cale de mai bine, atata timp cat suntem vii si ne dorim sa mergem inainte.