2020, bine ai venit!

Cred ca fiecare dintre noi si-a facut un mic bilant la final de 2019 si si-a stabilit niste obiective (mai clare sau mai putin clare) pentru noul an, pentru mine s-au schimbat putin in ultimele ore din 2019 pentru ca viata mi-a mai aratat inca o data - daca mai era nevoie - ca suntem niste simpli trecatori. Unul din lucrurile pe care nu le-am scris in postare de pe 31 a fost ca as putea sa zic ca a fost un an foarte bun pentru ca n-am ingropat nici un suflet drag mie, lucru pe care l-am trait atatia an la rand incat a lasat urme adanci. 

Gandul asta m-a incercat, dar l-am ignorat pana am primit un telefon care exact asta ma anunta: a mai murit cineva. Nu cineva extrem de apropiat, nu cineva foarte tanar, dar cineva care sa ma faca sa analizez ce e in jurul meu si sa imi pun niste intrebari. Perioada sarbatorilor nu este una usoara pentru mine pentru ca in perioada asta am pierdut doi oameni extrem de importanti pentru mine si nu am cum sa nu ma gandesc la asta. Unul dintre lucrurile cu care m-am luptat zilele astea a fost o intrebare pe care nu mi-am pus-o pana acum: tata cum ar fi imbatranit? Si cu intrebarea asta o sa raman intotdeauna pentru ca nu va primi niciodata raspuns.

Ceea ce am facut a fost sa fac un pas in spate (la figurat) si sa ma uit la reactiile celor din jur, sa imi analizez propriile sentimente si sa ma gandesc cum vreau sa imi traiesc eu viata. Si mi-a venit un singur cuvant in cap: frumos. Asa ca asta am facut: m-am bucurat de fiecare moment petrecut cu oamenii dragi mie, am facut exact ceea ce am simtit si am zambit mult si din suflet pentru ca pretuiesc fiecare clipa si stiu cat de nemilos e timpul.

Postarea asta nu este una cu iz de tristete si sper ca nu asta am transmis pentru ca am vrut sa spun exact opusul: trebuie sa traim fiecare clipa cu intensitate, sa ne ascultam sufletul, sa nu ne pierdem timpul si energia cu oameni care nu merita, sa nu ne irosim sentimentele acolo unde nu primim cat dam. Si cel mai important dintre toate: sa traim fara sa ne comparam cu ceilalti pentru ca fiecare om are un drum in viata, drum de care ceilalti nici nu au habar. 

Probabil ca uitandu-va la prima poza v-ati gandit ca am baut rose si m-am distrat pana n-am mai putut, realitatea este ca in pahar am avut rose lemonade si am savurat-o din plin pentru ca asta am simtit in momentul ala si e mai mult decat ok. Social media vine cu multe lucruri bune si pentru mine este o sursa de inspiratie, insa de multe ori ne facem sa uitam ca in spatele unor poze frumoase (sau mult prea regizate) sunt niste oameni reali, cu sentimente si dureri, cu povesti pe care probabil nu le stim mai deloc.

Va spuneam in ultima postare ca ma simt implinita si linistita si asta e sentimentul cu care am intrat si in 2020. Vreau sa traiesc frumos, sa dau toata lumina din mine, fara sa astept ceva in schimb, vreau sa ajut atunci cand pot, dar fara sa ma pun pe mine pe planul doi pentru ca asta e o greseala pe care am facut-o si care m-a secat de energie mult timp. Ceea ce imi doresc este sa ma bucur de fiecare experienta, sa accept ceea ce nu pot schimba, sa petrec timp cu oamenii care conteaza pentru mine si sa invat din fiecare lucru pe care il traiesc.

Cum ati inceput 2020? Ce planuri aveti pentru anul asta?