Baile Herculane prin ochii mei

Mi-a fost extrem de greu sa ma decid care sa fie prima poza din postarea asta pentru ca am vrut ceva care sa arate frumusetea zonei, dar in acelasi timp sa prezinte si realitatea statiunii pentru ca asta a fost sentimentul care m-a incercat toate cele 3 zile pe care le-am petrecut la Baile Herculane la inceputului lunii. M-am intrebat de multe ori: sa ma bucur de frumusetea a ceea ce este de fapt zona asta sau sa ma intristez pentru ce-a fost si a fost lasat sa se degradeze? Am ales sa ma bucur si sper sa pot prin pozele si cuvintele mele sa va arat si voua o frantura de Baile Herculane, statiunea care candva era standardul de pe Valea Cernei.

Baile Herculane are o istorie lunga care incepe in anul 102 cand imparatul Traian a pus bazele statiunii, romanii au introdus cultul balnear preluat de la greci si l-au dezvoltat. Numele statiunii vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus si al frumoasei Alcmena, consemnat in mitologia romana ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii si al echilibrului intre forta fizica si cea spirituala. Romanii au construit la Therme Herculi temple, bai, monumente si statui inchinate zeilor Hercules, Esculap si Higeea. In perioada civilizatiei romane, statiunea a constituit un important punct de atractie pentru aristocratia Romei Antice, insa dupa retragerea administratiei romane, in timpul imparatului Aurelian, baile au decazut mult, insa din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii: apeducte, bai, statui, monede, tabule votive.

Dupa 1718 incepe istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane, in cadrul Imperiului Austriac, iar din 1736 incepe reconstructia si modernizarea bailor, a cailor de acces, granicerii banateni construind aici majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant. Statiunea este vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati printe care imparatul Iosif al II-lea, imparatul Francisc si imparateasa Carolina, imparatul Franz Iosef si imparateasa Elisabeta. In 1852 imparatul Austriei afirma ca Baile Herculane reprezinta "cea mai frumoasa statiune de pe continent", iar imparateasa Sisi mentioneaza in jurnalul sau intim cele 6 saptamani pe care le-a petrecut la Baile Herculane - in prezent exista un proiect de restaurare a vilei Elisabeta si transformarea ei in muzeu.

In urma Primului Razboi Mondial si al Tratatului de la Trianon, Banatul si comuna Baile Herculane devin parte a Romaniei. Dupa al Doilea Razboi Mondial, localitatii i s-a acordat statutul de oras (in prezent are in jur de 6000 de locuitori), iar in perioada comunista statiunea a fost una infloritoare, insa anii '90 au reprezentat punctul de plecare al degradarii statiunii, a tot ceea ce inseamna infrastructura si potential al zonei. Imaginea actuala a statiunii este una trista, se vad clar urmele nepasarii si al neglijentei si este nevoie de mult efort, cooperare si bani ca sa se incerce macar o restaurare a ceea ce ar fi putut fi zona asta in momentul asta daca cladirile, izvoarele si tot ce are zona asta ar fi fost tratate asa cum trebuia.

Mai jos sunt cateva imagini din Parcul Central unde este si cazinoul construit intre anii 1862-1864 in stil baroc austriac. Cazinoul cu coloane, asa cum era cunoscut, era frecventat in special de elita aristocratiei imperiale de la Viena. Cladirea cazinoului a cuprins o sala de spectacole, un restaurant şi bazarul cu 14 bolti şi 12 ferestre. La etaj se afla "Sala de Argint", unde se jucau ruleta si alte jocuri de noroc. Pe terasa Cazinoului din statiunea Baile Herculane, altadata se organizau baluri si se dansau valsuri, iar in salonul de cura s-a compus celebrul vals "Suvenir de Hercules Bath". Intrarea in salonul cazinoului se facea de pe o terasa acoperita, iar printr-un coridor se comunica si cu actualele hoteluri Decebal si Traian. In anul 1956, cladirea cazinoului a fost cuprinsa de un puternic incendiu, in urma caruia au cazut cinci statui de pe frontispiciu. Din pacate, refacerea interioara a imobilului nu a mai redat intocmai aspectul initial al cazinoului.  Ma opresc cu lectia de istorie si las pozele sa vorbeasca.

Nu era nimeni in zona cand am fost noi sa o vizitam, dar mie mi-a placut linistea si m-au incantat culorile de toamna, dar si panorama catre muntele Domogled. Din pacate toate frumusetile astea se pierd intr-un oras lipsit de viata si cu multe cladiri in paragina. Insa pot sa imi imaginez ce-a fost candva zona asta si nu pot decat sa sper ca poate intr-o zi zona asta o sa revina la ce-a fost candva.

Zona pe care mi-am dorit mult sa o vad si care m-a intristat cel mai tare a fost cea a Bailor Imperiale Romane sau Baile Neptun, asa cum mai sunt cunoscute. Am stat minute intregi in fata cladirilor si m-am uitat incercand sa-mi imaginez ce-a fost acolo si suferind pentru nepasarea care a dus la starea deplorabila in care sunt cladirile acum. Eu am mari sperante ca cei de la Herculane Project vor reusi sa duca la bun sfarsit ceea ce si-au propus: sa salveze Baile Imperiale, un monument istoric. Din pacate in zona sunt multe interese si e greu, daca vreti sa le urmariti activitatea si sa dati o mana de ajutor asta e pagina lor de Instagram.

Am spus de la inceput ca vreau sa pastrez postarea asta una realista, chiar daca am ales sa vad ce e frumos in Herculane, asa ca vreau sa va arat 3 imagini care arata trista fata a multor cladiri si zone din Baile Herculane. Sunt multe astfel de cladiri si colturi care te socheaza prin starea de degradare, dar care reusesc sa te surprinda cu detalii care spun istorie si care au reusit sa treaca prin timp si inca reusesc sa spuna povesti si sa trezeasca emotii. Prin geamurile sparte vezi adevarate opere de arta si nu poti sa nu te intrebi cum naiba au ajuns lucrurile intr-o stare atat de deplorabila, dar - din pacate - asta e realitatea in care traim.

Am lasat la final cateva imagini de pe Valea Cernei, imagini care mie imi fac inima sa bata mai tare de cate ori ma uit la ele. Avem o tara frumoasa, dar realitatea este ca nimic nu este intretinut si multe zone, nu doar asta, sunt intr-o stare deplorabila. Da, m-am incarcat cu energie de la peisaje atat de frumoase, dar mi s-a strans si inima cand ma uitam la cladirile de langa Cerna. Vreau sa cred ca situatia asta are o rezolvare si intr-o buna zi zona asta, si multe altele din Romania, isi vor recapata stralucirea de alta data, dar partea realista din mine se intreaba: de unde atatia bani?

Ultima poza este una din zona izvoarelor naturale cu apa termominerala si am vrut sa o pun si aici pentru ca am primit multe intrebari legate de culoarea apei atunci cand v-am aratat-o pe Instagram. In prezent, in imprejurimile statiunii Baile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare naturale cu apa termominerala, insirate in lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km. Izvoarele termale sunt cel mai important factor curativ natural din statiune si e pacat sa ajungeti in zona si sa nu treceti macar pe acolo, desi mirosul de sulf nu este cel mai placut.

Ma opresc aici si nu o sa va intreb nimic, dar daca simtiti nevoia sa spuneti ceva mi-ar face placere sa citesc si parerea voastra.