Despre suflet ...

Imi doresc de ceva vreme sa scriu postarea asta, insa de cate ori am incercat n-am stiut de unde sa incep, nu mi-am gasit cuvintele, n-am simtit ceea ce scriu, mi s-a parut ca nu e momentul bun, ca nu am starea potrivita. Probabil am simtit ca e o parte foarte personala din sufletul meu si mi-a fost greu sa o expun asa ... nu ca acum ar fi mai usor, dar astazi mi se pare o zi potrivita sa va spun ca oricat de negre par lucrurile la un moment dat va veni o zi cand totul va fi iar bine.

Ultimii 10 ani din viata mea nu au fost deloc usori, sunt multe lucruri de care n-am pomenit niciodata pe blog si de care probabil ca nici n-o sa scriu vreodata pentru ca sunt ale mele si atat, sunt alte lucruri pe care le-am atins usor si altele de care am vorbim deschis. Ceea ce vreau sa spun este ca fiecare dintre noi are in spate un trecut cu rani, traume, dureri pe care de multe ori nu le banuim si de-asta e bine sa ne tinem gura atunci cand nu avem nimic bun de spus. 

M-am lovit si eu de oameni care au crezut ca au dreptul sa judece si sa emita pareri doar ca sa se afle in treaba, nu m-a afectat asta prea tare, dar nici bine nu mi-a picat. Atunci cand te doare ceva si duci o lupta nu e tocmai usor sa mai ai de-a face si cu astfel de lucruri. Ceea ce multi oameni uita este ca lupta cu tine, lupta aia interioara e cea mai grea. Insa in viata mea au fost si sunt oameni care au avut ceva frumos sa-mi spuna si cand eu nu mai aveam capacitatea sa vad nimic frumos la mine si in viata mea.

Dupa foarte mult timp pot sa spun in sfarsit ca sufletul meu e bine. Si binele asta are legatura numai cu mine, starea mea de bine este legata strict de mine si de ceea ce sunt eu, fericirea mea nu depinde de nimeni si nimic, este o stare la care am ajuns dupa multa suferinta si multa durere. Lucrurile nu sunt roz, inca am multe lucruri de rezolvat, exista multe probleme pentru care inca n-am gasit solutie, dar in fiecare dimineata ma trezesc zambind, recunoscatoare pentru ceea ce sunt si ceea ce am si asta m-a ajutat mult.

Inca ma doare absenta fiintelor care nu sunt langa mine, sunt multe momente cand mi-e dor, sunt multe clipe cand trecutul ma loveste, dar ma simt libera si impacata cu ce-a fost si ce e. Si sentimentul asta e cel mai important. In toata lupta asta mi-am amintit cine sunt, ce pot si ce vreau, mi-am dat seama ca exista perioade urate, dar ca sunt doar perioade. Nu definesc ceea ce esti si nici ceea ce poti, sunt doar niste perioade care trec si atat. Daca nu le dai putere mai multa decat trebuie nu au cum sa te afecteze mai mult decat e cazul.

Sufletul tau ce face astazi?