Nu am scris de foarte mult timp o postare in care doar sa va spun ce-mi trece prin minte si chiar mi-era dor de asta. Cred ca genul asta de postare este ceea ce-mi lipseste mie atunci cand ma gandesc la blog, insa in acelasi timp exista o retinere sa expun cele mai ascunse ganduri si trairi ale mele, retinere pe care inainte n-o avem, dar pe care am inceput s-o dezvolt cand am inteles ca degeaba am eu inima deschisa ... dar nu despre asta vreau sa scriu astazi.
Azi vreau sa scriu despre timp ... imi vin atat de multe lucruri in minte cand ma gandesc la timp, insa o sa incerc sa spun doar despre ceea ce mi-a aratat viata in ultimul an: exista un anumit moment pentru fiecare lucru. Uneori poti sa dai ce ai mai bun si sa faci tot ce depinde de tine, daca timpul nu este ala potrivit lucrurile nu se vor intampla, indiferent de cat de mult iti doresti tu sa se intample. Uneori e nevoie sa cazi in cea mai neagra gaura ca sa poti sa te ridici mai puternic, uneori e nevoie sa accepti o mana de ajutor ca sa poti sa mergi mai departe, iar uneori e nevoie doar sa visezi.
Timpul are propriul lui ritm si sunt lucruri pe care nu le poti grabi si nici nu le poti evita, iar de cele mai multe ori lupta cu timpul este una inutila, nu face decat sa ne consume energia si sa ne creeze frustrari. De aceea e bine sa ne stabilim niste prioritati si sa facem lucrurile importante pentru noi si daca mai avem timp si pentru altceva bine, daca nu ... asta e. Uneori e bine sa inveti sa spui nu si sa investesti timp in tine si in starea ta de bine pentru ca la finalul zilei asta e tot ce conteaza.
Pentru mine ultimul an a fost plin de suisuri si coborasuri, a fost plin de contradictii, insa simt ca am facut pace cu multe lucruri, m-am impacat cu mine si am invatat (si fac asta in fiecare zi) sa nu mai am asteptari. Viata mi-a aratat intr-un mod ciudat si dureros ca daca un om nu face lucrurile asa cum visezi tu nu inseamna ca nu da tot ce poate, iar daca cineva nu te iubeste asa cum crezi tu ca ar trebui sa te iubeasca nu inseamna ca nu te iubeste cu tot sufletul. E o lectie pe care o invat in fiecare zi si este o adevarata provocare.
De multe ori privim timpul ca pe un dusman si nu e cea mai buna alegere, ceea ce am incercat eu sa fac este sa mi-l fac prieten. Am inceput sa spun nu atunci cand am simtit ca altceva e mai important, am invatat sa nu mai pun presiune pe mine atunci cand lucrurile nu au iesit asa cum mi-am dorit eu, am ales sa fac ceea ce-mi face bine chiar daca asta a insemnat sa pun distanta intre mine si unii oameni din viata mea.
Tu ce relatie ai cu timpul?
Exact cum ai concluzionat tu, acum timpul imi este prieten, asta dupa mult timp in care mi am dorit sa l pot da inapoi sau sa il pot incetini. Este in sfarsit, o relatie placuta, de liniste :) O zi buna iti doresc , in care sa valorifici timpul exact cum iti doresti!
RăspundețiȘtergereMultumesc, chiar am avut o zi frumoasa si ma bucur sa citesc ca iti e prieten si tie. :)
ȘtergereCat de frumos ai scris. Relația cu timpul este prețioasă, totul se face cu răbdare și în timp. 😘
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place, eu m-am luptat mult timp cu el, acum am facut pace. :)
ȘtergereMi-ai uns sufletul cu acest articol, eu simt ca pentru mine timpul trece prea repede si nu reusesc sa fac tot ceea ce imi propun.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut si te-a pus pe ganduri. :)
ȘtergereTimpul trece extrem de repede, insa am zile care simt ca nu se mai termina. Daca as stii ca fac tot ce-mi sta in putinta sa fie mai bine, as fi linistita. Dar stiu ca pot mai mult si cu toate astea nu fac ceea ce-mi propun. De-asta sunt intr-un fel de conflict interior. Nu pot sa zic decat ce-mi zice lumea cand ma grabesc ingrozitor: Stati domnisoara ca ESTE VREME :))
RăspundețiȘtergereIti zice bine lumea asta, eu de cand m-am linistit vad altfel oamenii agitati din jurul meu si-mi vine sa le zic ca nu el foloseste la nimic. :)
ȘtergereIa o pauza, fa un pas in spate si vezi ce conteaza pentru tine.
RăspundețiȘtergere