Dupa o luna de XBody

Am inceput sa scriu postarea asta acum doua saptamani, insa m-am gandit ca nu e momentul potrivit sa public pentru ca mintea tuturor era la Craciun, cadouri, vacante si altele. Asa ca am asteptat si azi am apasat butonul ... v-am povestit prima data despre XBody la sfarsitul lunii noiembrie aici, v-am spus de ce am facut alegerea asta si cum mi s-a parut la inceput si am promis ca o sa revin cu mai multe detalii dupa o luna de antrenamente, mai ales ca am primit intrebari de la voi si stiu ca ceea ce se va cauta e previzibil - rezultate XBody. Daca la inceput am asociat XBody doar cu remodelare corporala, slabit si tonifiat, acum am o parere mult mai complexa si cred ca s-ar putea promova mult mai mult pe partea de recuperare fizica.

In prima luna de mers la Pure Shapes am facut 14 antrenamente (cate 3 pe saptamana), primele doua saptamani au fost nasoale din toate punctele de vedere si cateodata ma intreb cum de am continuat sa ma duc. Pe langa febra musculara care m-a terminat si durerile in niste locuri care nici nu stiam ca pot sa doara, a trebuit sa ma lupt cu propria mea minte si sa ma detasez de greutatea corpului meu si de frica (care m-a paralizat de cateva ori) ca sa pot macar sa ma misc. Antrenamentele le fac cu Vali, care este kinetoterapeut, si care m-a ajutat mai mult decat o sa pot sa spun eu vreodata in cateva randuri.

Nu sunt un om cu care se lucreaza usor, am stiut asta de la inceput si de-asta am avut si retineri. Sechelele dupa infarct exista, genunchiul drept e cum e, mana stanga uitasem cum e s-o folosesti cum trebuie, ca sa nu mai zic ca nu sunt genul disciplinat, care sa faca ce i se spune si care sa respecte vreo regula. Toate astea si faptul ca nimeni nu putea anticipa cum va reactiona inima mea la un asemenea efort au facut lucrurile destul de complicate, dar am trecut de prima luna si deja mi-am luat un alt abonament. Da, da, eu aia care nu are rabdare si vrea totul acum si aici.

Daca va intereseaza cifrele pot sa va spun ca la abdomen am pierdut 7 centimetri, iar cantarul arata cu 5 kilograme mai putin (din punct de vedere alimentar n-am schimbat mare lucru, stiti deja cum mananc eu, chiar n-am prea mancat pentru ca n-am putut din cauza a tot ce ma durea), asta in conditiile in care de-abia dupa primele doua saptamani antrenamentele au inceput sa mearga bine. Pentru mine nu e nici mult si nici putin, pentru altii cifrele pot parea importante, depinde cum privesti lucrurile. Mi-am modificat hainele de doua ori in ultima perioada si asta spune mai mult decat niste cifre, iar muschii mei spun si ei o alta poveste.

Diferenta majora la mine este insa in modul cum ma misc si cum ma simt si la asta nu ma asteptam nici macar eu. Despre mana nici nu stiu ce sa spun, e ca si cum as fi descoperit din nou ca am mana si ca pot si stiu sa fac niste lucruri. In privinta genunchiului mi-a fost cel mai teama pentru ca am avut atatea episoade urate in ultimii ani incat mintea mea este blocata si primul instinct este sa spun "nu pot" (incerc sa controlez asta cat pot, dar nu-mi iese mereu), insa cine m-a vazut in ultima vreme a observat ca pun piciorul altfel in pamant, calc diferit, am alta incredere in mine si asta se vede si se simte. 

Nu sunt lucruri pe care sa le pot exprima in cuvinte (n-ar avea nici o valoare), sunt lucruri pe care le simt - e prima data in multi ani cand simt ca pot redeveni eu, cand simt ca infarctul nu m-a redus la ceva ce se misca si atat, cand simt ca pot sa continui, cand simt ca pot sa respir. E ca si cum m-am eliberat dupa niste ani de ratacire, e prima data cand simt ca in sfarsit eu si corpul meu lucram impreuna. Ma cunoasteti suficient cat sa stiti ca daca scriu asta o fac pentru ca asta simt, e o schimbare pe care eu n-o mai credeam posibila si din punctul asta de vedere sunt putin furioasa pe mine pentru ca m-am resemnat la un moment dat. Dar nu cred in intamplari si nici in oameni care apar intamplator, stiu ca asta e momentul cand trebuia sa se intample.

Ce am invatat in ultimele saptamani? Mai multe decat credeam. Nu exista limita pe care sa n-o pot trece daca imi impun asta, mintea imi poate fi cel mai bun aliat daca o folosesc pentru a ma ajuta si n-o las sa zboare aiurea la lucruri fara importanta. Nu exista nimic in lumea asta care te poate opri din zbor, trebuie doar sa continui sa cauti pana gasesti varianta potrivita pentru tine.

Sunt momente in viata cand ai nevoie de alti oameni, sunt lucruri pe care nu le poti face singur oricat de tare ai vrea. Sunt momente in care ai nevoie de o mana, oricat de capos si mandru esti, sunt situatii in care ai nevoie de ajutor ca de aer si nici nu e asa greu sa ceri ajutorul pana la urma. Eu nu pot lucra cu un om care nu ma simte si pe care nu-l simt, nu pot face lucruri pe care nu le simt si care nu-mi fac placere, nu pot sa ma duc undeva unde nu ma simt ok. Nu pot si nici nu vreau ...

Si la Pure Shapes am gasit si locul si omul. Si am gasit exact ce am nevoie in momentul asta. N-a fost nici un moment in care sa nu ma simt confortabil (si habar n-aveti cat m-a chinuit gandul asta inainte de primul antrenament), stiu ca daca ceva nu e ok nici nu mai trebuie sa deschid gura, se simte in respiratia mea si Vali stie, nu m-am dus niciodata acolo fara chef, nu vad totul ca pe o chestie neplacuta pe care trebuie s-o fac, pur si simplu dau tot ce pot si stiu ca o sa fie ok, desi drumul nu e unul usor. Nici macar n-am realizat cata nevoie am de asta pana nu s-a intamplat.

Am discutat cu cei de la Pure Shapes si le-am zis ca stiu sigur ca printre voi sunt persoane interesate sa vada ce presupune un antrenament XBody, ce este cu electrostimularea, asa ca daca vreti sa incercati puteti beneficia de o sedinta de proba la 30 lei AICI (oferta este valabila pana la finalul lunii, tot ce aveti de facut este sa le spuneti codul CAMELIA si se va aplica pretul de mai sus, nu oferta lor standard). Antrenamentul dureaza 20 minute, studioul este foarte misto, locatia este centrala (Bulevardul Unirii), iar Vali se adapteaza usor indiferent de problemele pe care le puteti avea (si daca a reusit sa se inteleaga cu mine, cred cu tarie ca poate sa lucreze cu oricine, mie mi-a aratat ca stie ce face), insa daca preferati sa lucrati cu o femeie puteti opta pentru un antrenament cu Raluca. Daca vreti sa fiti la curent cu ofertele lor ii puteti urmari pe Facebook.

Am scris mult si probabil ca pe alocuri m-am pierdut in cuvinte, dar chiar nu vad sensul sa imi impun o bariera, ceea ce am vrut sa spun este ca se poate, indiferent cat de imposibil pare la un moment dat. Ascultati-va instinctul, iesiti din zona de confort, nu incetati sa cautati (indiferent care e problema) si in mod sigur va aparea si solutia exact atunci cand trebuie.