Despre ... zambete

Viata e atat de complicata uneori, incat uitam sa zambim. Nu conteaza ca esti optimist sau pesimist, sunt situatii in viata care iti fac sufletul praf si simti ca nu poti sa schitezi nici macar un amarat de zambet, oricat de mult iti doresti asta. Poti sa incerci, poti sa mimezi, poti sa te minti singur(a), insa zambetul ala adevarat care vine din inima se vede si in ochi si atunci cand o faci fortat nu e tocmai ce ar trebui sa fie.

Eu am avut o perioada lunga cand am crezut ca zambetul ala strengaresc de copil poznas n-o sa-l mai vad niciodata pe chipul meu  Am incercat sa zambesc cat de des am putut, dar am simtit ca zambeste doar o parte din mine. Am simtit ca sunt parti din mine care nu vor mai vibra niciodata cu adevarat, am crezut ca sunt rani pe care nu le va putea vindeca nimic, am crezut multe lucruri, am incercat si mai multe, degeaba ...

Intr-o dimineata, acum cateva saptamani, m-am trezit cu o stare destul de proasta, insa am plecat de acasa si am facut ce aveam de facut. Am intalnit in ziua aia cativa oameni, unii necunoscuti, altii destul de apropiati, insa era unele din zilele alea cand nimic nu ajungea la mine ... daca ati avut zile d-astea stiti cat de dureroase sunt, atat pentru ala care le traieste, cat si pentru cei din jur. Undeva in toata nebunia din jurul meu cineva m-a privit bland, mi-a zambit si mi-a pus o intrebare ... si mi-am amintit cata putere poate sa aiba un singur zambet ...

N-o sa continui, am vrut doar sa va spun sa nu uitati sa zambiti pentru ca zambetul vostru poate sa fie o raza de soare pentru cineva, exact atunci cand are cea mai mare nevoie.