Zilele astea am petrecut ore bune citind si tare bine mi-a prins. V-am spus ca eu cred ca exista un moment potrivit pentru orice carte si ma conving si mai mult de asta cu fiecare carte pe care o tin in mana. Ultima care m-a facut sa n-o las din mana si sa ma culc spre dimineata este Valuri de viata, scrisa de Lina Moaca. Cartea a aparut la editura Herg Benet si o gasiti aici. O am in casa de luni bune, insa de-abia acum am simtit ca trebuie s-o citesc si nu puteam sa aleg un moment mai bun.
Am stiut de la prima pagina ca n-o sa las cartea din mana pana n-o termin, chiar daca cele 428 de pagini pot intimida in prima faza. Povestea m-a prins din prima, m-am simtit acolo, am zambit in cea mai mare parte a timpului, am si plans intr-un anumit moment cand mi s-a parut ca retraiesc o bucata din trecutul meu, am banuit finalul, dar chiar si asa l-am savurat. Ceea ce mi-a transmis cartea asta e greu de definit in cuvinte - cineva care a simtit ca viata l-a luat pe sus si a trecut prin furtuna dupa furtuna si s-a intrebat daca o sa-si mai simta inima vreodata o sa se regaseasca de multe ori in cartea asta.
N-as vrea sa dau prea multe detalii despre actiune pentru ca este o poveste care merita descoperita pagina cu pagina. Irina, orfana de ambii parinti de la 9 ani, se intoarce alaturi de cel care i-a fost alaturi, bunicul, incepe o viata noua si se indragosteste de singurul om care ii este "interzis". Este o lectura pentru adolescenti si de cateva ori am zambit larg, dar m-am regasit in multe din starile transmise acolo.
Valuri de viata te face sa crezi, sa speri, sa-ti amintesti ca sufletele pereche exista si sa iti doresti sa nu mai pierzi timpul. Te face sa apreciezi clipa asta si ceea ce ai, iti aminteste ca oricat de negru poate sa fie totul intr-un anumit moment, ce e al tau e acolo si te asteapta, indiferent de cate piedici pot sa apara. E o carte despre viata si moarte, despre durere si iubire, despre ea si el, despre fiecare dintre noi, dar in primul rand este despre inima ...
Ati citit-o? Ce parere v-a lasat?
N-am citit-o, dar la cum ai descis-o cred ca meerita s-o citesc. Multumim.
RăspundețiȘtergerePlacerea a fost a mea. :)
ȘtergerePare interesantă povestea și poate într-o zi o să ți-o cer cu împrumut. Tot vreau eu ca anul viitor să mai citesc și autori români contemporani, iar după nume presupun că e româncă.
RăspundețiȘtergerePresupui bine, imi zici cand o vrei. :)
Ștergere