Am auzit/ citit de atatea ori ca timpul vindeca ... realitatea e ca timpul nu vindeca nimic, nu face decat sa te amorteasca in anumite momente, sa iti aduca lucruri/ oameni care sa te faca sa simti diverse alte lucruri, dar niciodata nu poate sa umple golul lasat de sufletele plecate. Timpul nu schimba nimic, in schimb moartea schimba tot ... inveti sa traiesti cu durerea si cu golul, dar n-o sa uiti niciodata ce-a fost si nu mai e. N-ai cum s-o faci daca ai iubit, e imposibil ... un suflet n-o sa inlocuiasca niciodata alt suflet.
Nu toti simtim durerea la fel, nu toti iubim la fel, nu toti suntem capabili sa spunem anumite lucruri, dar dorul e ala care ne mistuie pe toti. Dorul ala care trece prin diverse faze ... a trecut 1 minut, 1 ora, 1 zi, 1 saptamana, 1 luna, 1 an de cand ... si durerea e la fel de intensa ca la inceput. Timpul nu vindeca nimic, durerea te loveste la fel de puternic, nu mai ai aer sa respiri, ai da orice sa poti din nou, ai face orice .... dar realitatea e aceeasi si te intrebi de ce acolo nu-s ore de vizita ...
Mie mi se pare ca dorul e cel mai puternic dimineata si seara ... peste zi te iei cu una, cu alta, faci lucruri, vorbesti cu oameni, esti ocupat(a), dimineata in primele secunde dupa ce te trezesti nu-ti amintesti (sau nu vrei sa-ti amintesti) si cand realitatea vine peste tine, durerea te indoaie, nu mai ai aer, simti nevoia sa te ghemui si sa te ascunzi, dar cumva gasesti putere sa te mai ridici inca o zi din pat si sa mergi inainte ca doar asta e cursul normal al vietii. Seara te loveste iar ... sunt un pic invidioasa pe cei ce pun capul pe perna si adorm imediat, eu n-am putut niciodata ... eu ma gandesc, bratele mele cauta, inima mea cere, sufletul isi doreste si simt aceeasi durere care ma sfasie, uneori plang pana simt ca nu mai pot sa respir, alteori doar inchid ochii ... dar cumva a doua zi dimineata ma trezesc iar, gasesc putere sa zambesc si ma bucur de ce am in viata mea. Poate chiar asta e frumusetea vietii ...
Pe cat de tare te arde dorul asta si cat rau iti face, tot el e ala care te incalzeste. Sunt zile cand incerci sa rostesti un nume si durerea iti arde gatul, ochii se umplu de lacrimi si vocea iti tremura si sunt zile cand dorul ala iti da putere sa mergi inainte pentru ca este dovada vie ca ai trait niste momente minunate, ca ai avut langa tine suflete deosebite, ca ai iubit si vei iubi indiferent de cat timp a trecut. Cand iubesti n-ai cum sa uiti ... eu nu cred ca iubirea stie ce e ala timp si spatiu, iubirea exista, o simti, o traiesti, ii duci doru' ...
Tie azi de cine iti e dor?
Mie mi-e extren de dor de mine...Sunt de acord cu tine, timpul nu vindeca nimic, durerea e acolo, la fel de vie, care intr-adevar nu te lasa sa respiri, care te tine prizoniera si te face sa pierzi atatea lucruri frumoase, atatea sanse...Mda
RăspundețiȘtergereFa ceva si regaseste-te, desi nu va fi usor ... timpul trece si sunt chestii pe care nu le mai putem trai oricat ne-am dori.
ȘtergereCamelia, mi-e dor de copilărie. Atunci nu îmi era atat de dor...nu atat de tare, nu cu atata intensitate, încât stomacul ti se strânge de durere. Mi-e dor sa rad si sa plâng de fericire. Mi-e dor perioada cand orele, zilele...anii, nu zburau cu asa mare viteza. Mi-e dor sa stiu ca nu sunt singura căreia îi este dor. :-)
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e dor. :)
ȘtergereCred ca de fapt e vorba de acceptare. De disponibilitatea de a invata sa traiesti cu dorurile, cu tristetile, cu pierderile. Asa cum invatam sa traim si cu bucuriile, zambetele, caldura. Practic le continem pe toate.
RăspundețiȘtergereZambet din acela, tie.
Nu stiu daca e acceptare, uneori imi vine sa ii zic resemnare ... viata e cu de toate, asa e. :)
ȘtergereDe bunica mea....un mare dor.
RăspundețiȘtergere( Anamaria )
Stiu asa bine dorurile astea mari ...
ȘtergereDe tata. Au trecut doi ani si inca nu imi vine sa cred. Zilnic ma gandesc la el, seara este cel mai greu pentru ca ma gandesc la mama si mpactulcu pe care l-a avut asupra ei. Pe timpul zilei, cand imi aduc aminte mi se taie respiratia, mi se pune un nod in gat.
RăspundețiȘtergereIndiferent cati ani vor trece vei trai aceeasi durere, tata a plecat acum 8 ani si doare la fel de rau si in ziua de astazi.
Ștergere