Back to the ... Present

Au fost doar cateva zile de pauza si de relaxare, dar mi se pare ca a trecut mult mai mult timp si mi-am dat seama de o gramada de lucruri in perioada asta. Iar unul dintre ele este ca blogul imi "mananca" mult timp si chiar daca imi place la nebunie sa scriu si sa interactionez cu voi am nevoie si de pauze. Si chiar am de gand sa le iau de cate ori simt nevoia. Sunt ani de zile de cand postez aproape zilnic si am facut asta pentru ca asa am simtit, asa am vrut, nu ma plang de nimic, nici pe departe gandul asta, doar ca vreau sa am timp si pentru altele ... inclusiv timp sa stau si sa nu fac nimic. Am uitat cum e sa faci asta si in viata avem nevoie si de momente de genul asta, iar zilele astea mi-au confirmat exact acest lucru.

Nu dispar, nu plec, nu ma schimb, doar ca ... sunt zile cand blogul ma apasa si nu asta imi doresc. Intotdeauna am pus o parte din mine in cuvintele scrise aici si in ceea ce v-am povestit, imi place faptul ca blogul asta are o nota personala, dar nu-mi plac multe lucruri care se intampla in lumea asta si daca nu le spun nu inseamna ca nu se intampla. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu asta vreau sa scriu astazi, vreau doar sa va spun ca vad si retin, cand ma intereseaza ceva nu uit detalii, nu sunt genul care sa inchida ochii sau care sa taca sa ii fie bine, dar mai ales nu sunt genul de om care sa faca ceva doar ca sa se afle in treaba.

Am pus de multe ori pe tava bucati din sufletul meu gandindu-ma ca am trecut prin multe in astia 36 de ani si ca am multe de povestit si ca poate cineva va invata din greselile mele, poate cineva are nevoie de o vorba sau de o incurajare, poate intr-un fel sau altul pot ajuta, asa cum si pe mine m-au ajutat altii cand am avut nevoie. Nu regret nici o secunda modul in care am ales sa fac lucrurile, insa in ultima vreme am ajuns sa-mi cenzurez cuvintele si sa nu scriu anumite lucruri pe care as fi vrut sa le spun direct si fara ocolisuri si asta nu-mi place.

M-am trezit astazi foarte devreme, mi-am intins oasele cateva minute bune, am facut un dus, mi-am facut o cana mare de ceai, mi-am pregatit ceva de mancare, am verificat ce mai e pe Instagram, am parfumat camera si m-am gandit in ce directie vreau s-o apuc. Si mi-am dat seama ca nu-mi pasa de nici o directie, intotdeauna mi-am ascultat sufletul si asta fac si in momentul asta.

Prin urmare daca ati ajuns pana aici ati citit exact ce mi-a trecut prin cap in aceasta dimineata, maine poate o sa-mi arda de creme sau de parfumuri sau poate n-o sa-mi arda de nimic ... vom vedea. Nu garantez ca n-o sa-mi arda de ceva profund sau de ceva filozofic, dar ma gandesc ca nu e un lucru rau. Imi amintesc un comentariu de acum ceva vreme care imi spunea ca niciodata nu stie la ce sa se astepte cand intra la mine pe blog si asta e frumusetea - cum sunt eu, asa e si blogul.

Eu astazi sunt fericita si nu pentru ca totul e minunat, ci pentru ca prefer sa vad ce e in frumos in jurul meu. Sa aveti o zi minunata!