Oameni & viata

Intotdeauna am incercat sa invat ceva din fiecare lucru care mi s-a intamplat in viata, indiferent daca experienta traita a fost una frumoasa sau una mai putin placuta. Asa am fost intotdeauna si pana si in cel mai negru lucru am cautat sa vad ceva bun. Uneori mi-a iesit, uneori nu mi-a iesit. De-a lungul timpului am invatat sa nu iau lucrurile personal (mai ales cand e vorba de oameni care habar nu au cine sunt si ce e cu viata mea), am invatat ca unii oameni raman mereu in inima noastra, dar nu pot ramane si in viata noastra (si asta a fost o lectie grea si dureroasa si nu ma refer doar la moartea cuiva drag cand scriu aceste cuvinte), dar cel mai important e ca am invatat ca modul in care un om te trateaza nu spune nimic despre tine, ci spune totul despre el.

N-a fost usor, niciodata nu e usor, dar undeva pe parcursul vietii iti dai seama ca meriti sa-ti fie bine, meriti sa zambesti, meriti sa ai langa tine oameni care tin la tine, meriti lucruri frumoase, chiar daca contextul sau perioada te fac sa te indoiesti pana si de tine.

Ce-am observat la mine (si la multe alte persoane din jurul meu, de altfel) este ca ma desprind foarte greu de fiintele la care tin. Se intampla in viata ca oamenii sa se schimbe, ca oamenii sa aiba interese diferite, ca unii oameni sa se blazeze si altii sa evolueze, se intampla s-o luam pe drumuri diferite, dar sa ne incapatam sa incercam sa traim ce-a fost si ne imaginam lucruri pe baza la ceea ce stiam candva. Se intampla uneori (si e trist cand se intampla) ca sentimentele sa existe si sa fie prezente, dar doi oameni sa nu mai poata fi impreuna.

Viata (si o sa raman la viata, desi gandul mi-a zburat in alta parte) alege cateodata metode pe care nu le intelegem sa filtreze lucrurile si oamenii din jurul nostru. Si noi ne luptam ... suntem caposi si credem ca putem sa trecem peste orice chiar si cand n-ar trebui sa trecem peste nimic. Si asa apar frustrarile si intrebarile si de multe ori apar la pachet cu suferinta si lacrimi si dam vina tot pe viata ca lucrurile nu sunt asa cum vrem noi sa fie. 

Fiecare om are slabiciunile lui si cred ca fiecare are - cel putin - un alt om in viata lui care reuseste sa darame tot (si n-o sa intru in detalii ca nu despre asta vreau sa va spun). Uneori fugim, alteori incercam, uneori ne e bine o perioada, alteori suferim ca prosti, iar in final se intampla tot ce trebuie sa se intample. Sunt oameni care apar in viata noastra ca sa apese niste butoane, sunt oameni care reusesc sa ne faca sa ne punem intrebari, sunt oameni care vin si pleaca si sunt oameni care raman.

Raman pentru ca asa vor ei, raman pentru ca simt, raman ... doar raman. Si sunt oameni care pleaca ... ca nu vor, ca nu simt, ca le e frica, ca in viata lor se intampla cine stie ce, ca fug de ceea ce simt, ca nu sunt in stare, ca au gasit altceva, ca au altceva de facut/ trait, chiar nu conteaza "de ce"-ul, important e ca pleaca. Cati dintre noi accepta usor asta? Cati dintre noi isi pun intrebari si incearca sa inteleaga de ce? Cati rateaza prezentul gandindu-se la trecut? Cati incearca si tot incearca ...?

Cuvintele si implicit faptele iti dau uneori acele raspunsuri pe care le tot cauti, dar nu vrei sa le accepti. In loc sa acceptam ca oamenii se schimba si ca au alte interese/ alt drum, raportam totul la noi - ce-am facut de a reactionat asa? Ce-am spus de mi-a raspuns asa? Ce n-am facut de s-a intamplat asta ... si multe alte intrebari care nu-si au rostul si in final ajung sa ne chinuie inutil. Modul in care cineva te trateaza are de-a face cu el/ ea din acel moment, cu ceea ce traieste, cu ceea ce viseaza, cu ceea ce are sau n-are, cu ceea ce a trait sau n-a trait. E despre el/ ea, nu despre tine.

E o vorba care spune ca modul in care cineva trateaza o persoana care nu ii are ce sa ii ofere in schimb spune multe despre acel cineva si in timp mi-am dat seama cat adevar e in cuvintele astea. De multe ori multi poarta niste masti pe care ajung si ei sa le creada adevarate si e greu sa-ti dai seama cum e de fapt omul din spatele mastii, insa nu e imposibil. Semnele exista mereu, doar ca noi nu vrem sa le vedem de cele mai multe ori. 

Degetele mi-au zburat pe taste si nu stiu cat din ideea de la care am pornit a ajung la voi. Ceea ce voiam sa va spun este ca oamenii se schimba si actiunile lor tin strict de ei si nu de voi. Nu merita sa te raportezi la nimeni, nu merita sa incerci sa intelegi anumite lucruri, sunt momente in viata cand trebuie sa lasi lucrurile si oamenii sa iasa din viata ta, nu pentru ca nu-ti mai pasa sau pentru ca nu te mai intereseaza, ci pentru ca pur si simplu nu mai au nimic de-a face cu modul tau de viata (sau tu nu mai ai nimic de-a face cu alegerile lor). Si n-ar trebui sa facem din asta o tragedie, ci sa ne bucuram ca ceea ce-a fost a existat si ne-a ajutat sa evoluam si poate sa invatam ceva.

Sa spui buna ziua, multumesc, sa oferi un zambet sau o vorba buna nu costa absolut nimic ... nici macar nu conteaza daca persoana careia i te adresezi le merita sau o sa le inteleaga si asta o spun pentru ca stiu ca sunt oameni care se gandesc si la asta. Fa-o pentru tine, nu pentru altii. Zambeste vietii si mai devreme sau mai tarziu iti va zambi inapoi ... iar daca locul unui om este in viata ta, mai devreme sau mai tarziu va gasi sau vei gasi drumul inapoi, daca nu, n-ai pierdut nimic, te asteapta lucruri si oameni mai frumosi.

Sunt doar gandurile mele intr-o zi de joi, daca au ajuns la voi ma bucur, daca au trezit ceva frumos si v-au facut sa lasati un comentariu iar ma bucur, daca nu ... n-a pierdut nimeni nimic, dar nu va mai irositi timpul cu ganduri urate si cuvinte care nu va fac rau decat voua, in viata sunt atat de multe lucruri si oameni frumosi care merita atentia voastra ...