De ce imi plac concertele lui Banica de Craciun

Nu e prima data cand scriu pe blog despre un concert de Craciun al lui Stefan Banica, am mai facut asta acum cativa ani si ziceam atunci ca mi-am promis mie ca o sa incerc s-o duc pe mama in fiecare an la concert (primul an in care am mers impreuna a fost cel in care tata a murit si a ramas un moment special, a insemnat ceva si am vrut sa fac din asta o traditie, una noua), n-am reusit, din pacate ... sau cel putin nu in fiecare an. Si n-as fi facut-o nici anul asta daca cineva nu se gandea la ce i-am povestit candva ... dar nu asta e povestea, desi e frumoasa si ea.

Nu vreau sa va povestesc despre Stefan Banica, nici nu conteaza daca va place sau nu, mie imi place, dar nu despre asta e vorba ... in general imi plac oamenii care stiu sa transmita, oamenii care vor mereu sa se autodepaseasca, oamenii care isi cunosc valoarea, imi plac oamenii, iar cand merg la concertele lui Banica de Craciun vad numai oameni ... rad, danseaza, se simt si sunt liberi, oamenii care vin acolo vin cu inima si cu mintea deschisa, vin si sunt acolo, traiesc momentul, iar Banica stie sa-si faca treaba extrem de bine ... 

Habar n-am la cate concerte am fost in ultimii ani, am fost la cateva, insa cel de aseara mi s-a parut cel mai bun, desi, si in trecut, am trait momente misto acolo. Mereu e o atmosfera speciala la concertele astea, aseara a fost si mai si ... nu stiu daca tot ce s-a intamplat in tara asta in ultima vreme ne-a facut sa apreciem altfel viata, nu stiu daca nu cumva Stefan Banica este intr-un moment al vietii lui in care ii este extrem de bine si ne-a transmis asta, insa aseara Sala Palatului a vibrat ...

Despre asta vreau sa va povestesc ... despre oameni, despre viata, despre emotie, despre bucurie. Am vazut copii de cativa ani, am vazut adolescenti, am vazut oameni de varsta mea, am vazut oameni trecuti de o anumita varsta care se bucurau ... zeci de minute s-a stat in picioare, s-a dansat, s-a aplaudat ... cand ajungi acolo uiti de griji, uiti de ce e afara, uiti de tot ... esti acolo, te bucuri, traiesti si te incarci cu energie pozitiva, esti doar TU, liber si fara limite impuse de societate.

Mi-a placut tot ... de la melodii, la invitati, la jocul de lumini pana la grafica si detalii (pe care ochiul meu le-a vazut si le-a admirat, de fiecare data e altceva si de fiecare data e si mai bine). A fost o seara extrem de frumoasa, una pe care o s-o tin minte si o s-o pastrez mereu intr-un colt al sufletului.

Si sa va spun si de ce imi place Stefan Banica - nu ascunde cine e (mi-a placut mult inceputul concertului cu melodia Asta's eu, v-am aratat ceva si pe Facebook aseara, nu stiu cat de buna e filmarea, insa am vrut sa intelegeti atmosfera), nu uita de unde a pornit (n-are cum sa nu ma emotioneze ca aduce amintirea tatalui sau acolo), nu uita ca e nevoie de voci tinere (momentul cu Nicoleta Nuca si Alexandra Crisan a fost extrem de frumos si mi-a placut mult), nu uita de legende (minutele cand a fost pe scena cu Cristi Minculescu si Paul Ciuci nu prea pot fi descrise in cuvinte, va recomand sa urmariti concertul televizat din perioada urmatoare, este chiar cel de aseara, ca sa vedeti si sa simtiti), nu uita de cei ce nu mai sunt (si nu cred ca momentul in memoria celor care si-au pierdut viata in Colectiv a fost o strategie de marketing), nu uita sa traiasca clipa - Epilog este una din melodiile care m-a facut mereu sa plang cand am auzit-o la concerte, de asta insa n-am plans, doar am zambit si m-am bucurat si nu uita sa le multumeasca celor care sunt acolo (si ma refer la echipa lui) ca sa il ajute sa faca ce stie cel mai bine - sa cante si sa faca spectacol.

Daca ati fost la vreun concert de Craciun pana acum vreau sa-mi spuneti cum vi s-a parut, daca n-ati fost si ati vrea la anu' ganditi-va serios sa va faceti voua si celor dragi o bucurie, eu cred (si stiti ca nu-mi place sa scriu doar ca sa zic ceva) ca un concert de Craciun de-al lui Stefan Banica e ceva ce trebuie sa traiesti in viata asta, daca ai cum. E o experienta, e o eliberare, e o mangaiere pentru suflet ...