6 pe 12 ... si inca ceva

M-am gandit mult daca sa scriu ceva astazi sau nu, daca sa las ziua asta sa fie una ca oricare alta sau s-o fac intr-un fel mai speciala ... va spun sincer ca n-am un raspuns nici acum. Azi se fac 6 ani de cand am publicat prima postare pe acest blog (o postare in care va spuneam ce produse folosesc in perioada aia, fara poze, fara detalii). A fost inceputul unui drum care m-a adus azi, aici, cu voi. Un drum care ma reprezinta si care a fost o buna oglinda a lucrurilor pe care le-am trait in ultimii ani. Blogul asta e o bucata din mine, insa eu reprezint mult mai mult decat ceea ce cititi voi aici. 

Motivul pentru ca entuziasmul meu nu este la cote extrem de inalte este ca in ultima vreme am vazut multe lucruri in lumea asta a blogurilor si unele mi-au lasat un gust amar. Mi se pare ca se uita tot mai des ca in spatele unui blog sta un om, un om care nu e si nu tinde sa fie perfect. Observ tot mai des ca solidaritatea e ceva extrem de rar si in loc sa ne concentram pe ce e frumos ne legam de tot ce e mai putin reusit sau mai urat. Nici mie nu-mi plac multe lucruri si multi oameni, insa nu ma duc sa le dau in cap, nu arunc cu vorbe doar ca sa ma aflu in treaba, nu fac multe lucruri pe care as putea sa le fac pentru ca ma gandesc si la ala de langa mine, nu doar la ce-mi convine mie.

Mie blogul mi-a adus multe experiente frumoase si, in egala masura, oameni frumosi, oameni care m-au inspirat si m-au facut sa dau ce-am mai bun in mine. N-am incercat sa pretind ca sunt altceva decat ceea ce sunt, am scris/ vorbit despre ce-am putut si cand am putut, sunt lucruri despre mine de care nici macar nu aveti idee (si vor ramane ca atare), iar faptul ca am impartasit aici cu voi emotii si trairi (gandindu-ma ca poate asta va ajuta pe cineva candva) nu inseamna ca am permis cuiva sa-si bage nasu' in viata mea si sa ma judece sau sa-mi dea sfaturi atunci cand nu le-am cerut. Replica asta poate sa para cam dura, insa ascunde un mare adevar. Si cine vrea sa inteleaga bine, cine nu sa nu inteleaga. Am ajuns intr-un punct in care explicatiile sunt inutile.

Blogul va continua atata timp cat voi simti ca am ceva de spus, s-ar putea sa fie totusi o schimbare de atitudine pentru ca eu sunt eu, sunt diferita (asa cum suntem toti) si sunt lucruri care imi plac si lucruri care nu-mi plac, am slabiciuni, mofturi, am parti mai putin bune, dar inainte de orice altceva sunt ... EU. Daca va place de mine cititi-ma, daca nu n-a pierdut nimeni nimic. In viata sunt oameni care fac click si oameni care nu fac click oricat s-ar chinui. Vreau ca blogul sa ramana coltul meu, ala in care ma simt bine, ala care imi aduce zambete, ala in care va povestesc despre chestii frumoase, despre chestii superficiale (uneori), despre chestii serioase (alteori), ala in care eu va tratez cu prietenie si respect si ala in care voi ma tratati cel putin la fel. 

Din cand in cand va mai fac si bucurii, din cand in cand imi mai faceti si voi bucurii, uneori ne mai contram ca asa e in viata, alteori radem impreuna (posibil sa mai varsam si cate o lacrima uneori pentru ca mie nu-mi place sa prezint o viata perfecta care nu exista), s-ar putea sa invatam si sa descoperim uneori si lucruri noi, s-ar putea uneori sa ma considerati un pericol pentru buzunarele voastre, s-ar putea uneori sa va arat lucruri care nu va plac, dar de cate ori o sa intrati aici o sa ma gasiti pe mine, Camelia, care traieste, iubeste, sufera, rade, se bucura, plange, pe mine cu momentele mele de genialitate (si modestie), cu greselile mele, dar de fiecare data eu, aceeasi si, totusi, mereu diferita. 

Pe mine ma defineste sufletul, in unele momente ma defineste mintea, ma definesc multe (si multe nu se vad si nu se stiu niciodata), dar n-o sa ma defineasca niciodata culoarea de pe unghii sau rujul pe care il port sau nu-l port, la fel cum n-o sa ma defineasca hainele pe care le port. Toate astea pot sa-ti faca o impresie despre mine, asta nu inseamna ca stii ceva despre mine si viata mea, ca stii ce ma bucura si ce ma face sa sufar, ca ai habar despre ce traiesc eu zilnic. Si nu ma refer doar la mine, ci la noi toti. Azi imi doresc sa nu mai judecam atat si sa ne vedem de viata noastra, sa ajutam atunci cand putem si suntem rugati, sa incercam sa bucuram atunci cand putem si sa ne controlam atunci cand n-avem nimic bun de spus. Critica e buna, mai ales cand e constructiva, dar mai conteaza si cand o oferi si cum o oferi. N-are legatura cu ceva anume tot ce-am scris, asta am simtit sa va spun astazi.

Si pentru ca la aniversari se lasa cu cadouri am pregatit o surpriza pentru una dintre voi, cateva produse care sa va faca viata un pic mai frumoasa si care sa fie un mic rasfat: lotiunea de corp de la Palmer's, gelul de dus Creme Smooth, demachiantul bifazic si lotiunea micelara de la Nivea, parfumul So Elixir Bois Sensuel (varianta de poseta de 15 ml) si crema de fata Elixir 7.9 de la Yves Rocher, balsamul de buze cu cirese de la Nivea si o esarfa care mie imi place mult.

Tot ce aveti de facut este sa urmariti blogul (ca e GFC, ca e bloglovin', ca e intr-un mod constant si anonim - daca ma urmariti asa nu uitati sa lasati o adresa de email la finalul comentariului ca sa stiu cine sunteti in caz ca va loveste norocul - chiar nu conteaza) si sa lasati un comentariu in care sa-mi spuneti ce vreti voi, folosind doar 6 cuvinte ca tot face blogul 6 ani (daca dupa cele 6 cuvinte simtiti ca mai aveti lucruri de spus n-o sa va impun limite, exprimati-va liber, dar tineti cont de 6). Aveti timp pana duminica si luni 19.10 o sa anunt printr-un update la postarea asta cine e norocoasa. Nu-mi doresc neaparat urari de la multi ani, ci doar cuvinte din suflet.

Later edit: Va multumesc pentru mesajele frumoase, le-am citit pe toate, insa n-am energie sa raspund (si stiu ca ma intelegeti), conteaza, asa cum voi aveti nevoie de cuvintele mele cateodata, asa am si eu nevoie de-ale voastre, asta e partea frumoasa a ceea ce se intampla aici. Premiul va merge catre Cristina Cocoreanu. Felicitari, astept mail cu datele pentru a-ti expedia premiul!