M-am gandit mult daca sa continui cu titlul seriei incepute anul trecut (in care rad eu de niste situatii in care m-am trezit si radeti si voi de rasul meu) sau pur si simplu sa scriu ... desculta in Bucuresti. Pentru ca asta am patit aseara. Daca ati citit postarea de ieri probabil stiti ca am zis ca ma duc sa rezolv ceva cu un abonament de telefonie mobila. Ei bine ... n-am mai ajuns.
Am plecat de acasa aranjata si dichisita (sper ca simtiti unda de ironie), am luat in picioare sandalele pe care le mai purtasem de zeci de ori inainte, am mers aproape o statie printre blocuri pe niste alei si am ramas desculta ... una din sandale (dreapta mai exact) s-a dezmembrat efectiv - in fata si in lateral au iesit bucatile cu totu', nu s-a rupt, as zice ca s-a dezlipit, desi nu stiu daca e chiar real. Aveam la mine portofelul (numai cu carduri, nici un leu in el), cheile si telefonul. Ce-am facut prima data? O poza, bineinteles ... nu ca as face eu multe poze sa le pun pe profilul meu de Facebook, dar desculta pe strada n-am ramas pana acum, trebuia imortalizat momentul.
Dupa ce-am facut poza am inceput sa ma gandesc ce variante reale de a rezolva situatia am ... lipici gen Picatura nu aveam de unde sa cumpar ca eram pe niste alei dintre blocuri, nu venea nici un taxi sa ma ia dupa niste alei nestiute si sa ma duca 1 kilometru si ceva (si n-aveam decat card la mine, nimic cash), pana venea vreun prieten cu masina sa ma ia ajungeam desculta pana acasa ... la momentul ala mi s-a parut cea mai buna varianta a mea. Ma descalt si ma duc acasa, asta e ... n-o sa mor.
De-ar fi fost asa simplu ... am uitat ca in drumul meu (cel pe care venisem) se lucra si era o zona numai cu pietris ... pana acum am mers desculta, de acolo inainte n-a fost chip ... asa ca dupa vreo 200 metri eram in aceeasi situatie si in plus eram si neagra pe picioare. Si ca sa fie tacamul complet am calcat si pe fusta lunga cu care eram imbracata si am facut o gaura in ea (s-a descusut) ... cine s-a mai gandit sa fie atenta la fusta, eu clar nu. Zona in care eram nu era deloc populata ... dar imi imaginez cum aratam ... desculta si cu picioarele pline de praf, cu o gaura de o palma in fusta si cu ochelarii de soare la ochi.
M-am gandit ca solutia era sa se duca cineva acasa si sa-mi aduca ceva de incaltat, dar cine sa se duca? Ca varianta cu "vino sa ma iei sa ma duci acasa" nu prea a mers - oamenii erau pe drum de la munca, habar n-aveau aleile pe care eram eu, aia care le stiau si as fi putut sa le explic cat de cat unde sunt nu raspundeau la telefon, stiti si voi situatiile de gen. Intr-un final am dat de mama (nu va mai zic ca nu mai aveam nici baterie la telefon) ... si i-am zis ceva de genu' "vino sa ma salvezi". Ce i-o fi trecut prin minte saraca cand m-a auzit numai ea stie ... i-am zis unde sunt si patania cu sandaua si s-a mobilizat mama - a venit cu lipici si cu o pila de unghii (eram plecata si ea, nici gand sa ajunga acasa sa ia ceva de incaltat).
Pe scurt ... am reusit sa lipim sandaua (si sunt in stare sa fac o oda pentru Picatura, n-o sa-mi mai lipseasca din geanta de acum inainte ca nu se stie niciodata cand patesti un rahat de genul asta), am rezolvat si fusta pana acasa (nu stiu daca sa va povestesc sau nu cum, dar implica niste guma de mestecat ca nu mergea sa pun lipici pe materialul ala) si dupa vreo 2 ore si ceva de cand am plecat am reusit sa ma intorc pe picioarele mele, curata (ca doar nu degeaba a venit mama, avea si servetele umede la ea), cu fusta lipita cu guma si cu un ranjet de om prost pe chip.
Ceea ce vreau sa spun este ca nu m-am enervat nici o secunda, desi as fi putut ... m-am gandit ca nu trebuia sa ajung la aia cu telefonu' si ca e o lectie buna sa nu mai plec niciodata de acasa fara geanta si fara bani la mine, geanta din care n-o sa lipseasca un tub de Picatura, ceva metalic ascutit (pilele alea vechi din metal sunt ideale, pot fi folosite la multe chestii) si servetele umede. Daca situatia asta nu s-ar fi intamplat relativ aproape de casa si nu as fi ajung pana la urma fara mari probleme inapoi garantat nu mai radeam eu acum. Asa am preferat doar sa ma amuz si sa nu las nervii sa puna stapanire pe mine ca nu schimbam cu nimic situatia.
Sper sa citesc in comentarii si pataniile voastre asemanatoare ... si sa-mi spuneti daca voi ati mers desculte prin Bucuresti sau ce variante de rezolvare ati gasit.
Am plecat de acasa aranjata si dichisita (sper ca simtiti unda de ironie), am luat in picioare sandalele pe care le mai purtasem de zeci de ori inainte, am mers aproape o statie printre blocuri pe niste alei si am ramas desculta ... una din sandale (dreapta mai exact) s-a dezmembrat efectiv - in fata si in lateral au iesit bucatile cu totu', nu s-a rupt, as zice ca s-a dezlipit, desi nu stiu daca e chiar real. Aveam la mine portofelul (numai cu carduri, nici un leu in el), cheile si telefonul. Ce-am facut prima data? O poza, bineinteles ... nu ca as face eu multe poze sa le pun pe profilul meu de Facebook, dar desculta pe strada n-am ramas pana acum, trebuia imortalizat momentul.
Dupa ce-am facut poza am inceput sa ma gandesc ce variante reale de a rezolva situatia am ... lipici gen Picatura nu aveam de unde sa cumpar ca eram pe niste alei dintre blocuri, nu venea nici un taxi sa ma ia dupa niste alei nestiute si sa ma duca 1 kilometru si ceva (si n-aveam decat card la mine, nimic cash), pana venea vreun prieten cu masina sa ma ia ajungeam desculta pana acasa ... la momentul ala mi s-a parut cea mai buna varianta a mea. Ma descalt si ma duc acasa, asta e ... n-o sa mor.
De-ar fi fost asa simplu ... am uitat ca in drumul meu (cel pe care venisem) se lucra si era o zona numai cu pietris ... pana acum am mers desculta, de acolo inainte n-a fost chip ... asa ca dupa vreo 200 metri eram in aceeasi situatie si in plus eram si neagra pe picioare. Si ca sa fie tacamul complet am calcat si pe fusta lunga cu care eram imbracata si am facut o gaura in ea (s-a descusut) ... cine s-a mai gandit sa fie atenta la fusta, eu clar nu. Zona in care eram nu era deloc populata ... dar imi imaginez cum aratam ... desculta si cu picioarele pline de praf, cu o gaura de o palma in fusta si cu ochelarii de soare la ochi.
M-am gandit ca solutia era sa se duca cineva acasa si sa-mi aduca ceva de incaltat, dar cine sa se duca? Ca varianta cu "vino sa ma iei sa ma duci acasa" nu prea a mers - oamenii erau pe drum de la munca, habar n-aveau aleile pe care eram eu, aia care le stiau si as fi putut sa le explic cat de cat unde sunt nu raspundeau la telefon, stiti si voi situatiile de gen. Intr-un final am dat de mama (nu va mai zic ca nu mai aveam nici baterie la telefon) ... si i-am zis ceva de genu' "vino sa ma salvezi". Ce i-o fi trecut prin minte saraca cand m-a auzit numai ea stie ... i-am zis unde sunt si patania cu sandaua si s-a mobilizat mama - a venit cu lipici si cu o pila de unghii (eram plecata si ea, nici gand sa ajunga acasa sa ia ceva de incaltat).
Pe scurt ... am reusit sa lipim sandaua (si sunt in stare sa fac o oda pentru Picatura, n-o sa-mi mai lipseasca din geanta de acum inainte ca nu se stie niciodata cand patesti un rahat de genul asta), am rezolvat si fusta pana acasa (nu stiu daca sa va povestesc sau nu cum, dar implica niste guma de mestecat ca nu mergea sa pun lipici pe materialul ala) si dupa vreo 2 ore si ceva de cand am plecat am reusit sa ma intorc pe picioarele mele, curata (ca doar nu degeaba a venit mama, avea si servetele umede la ea), cu fusta lipita cu guma si cu un ranjet de om prost pe chip.
Ceea ce vreau sa spun este ca nu m-am enervat nici o secunda, desi as fi putut ... m-am gandit ca nu trebuia sa ajung la aia cu telefonu' si ca e o lectie buna sa nu mai plec niciodata de acasa fara geanta si fara bani la mine, geanta din care n-o sa lipseasca un tub de Picatura, ceva metalic ascutit (pilele alea vechi din metal sunt ideale, pot fi folosite la multe chestii) si servetele umede. Daca situatia asta nu s-ar fi intamplat relativ aproape de casa si nu as fi ajung pana la urma fara mari probleme inapoi garantat nu mai radeam eu acum. Asa am preferat doar sa ma amuz si sa nu las nervii sa puna stapanire pe mine ca nu schimbam cu nimic situatia.
Sper sa citesc in comentarii si pataniile voastre asemanatoare ... si sa-mi spuneti daca voi ati mers desculte prin Bucuresti sau ce variante de rezolvare ati gasit.
Si eu am patit ceva de genul. Insa la mine era o situatie grava. Am plecat in graba de acasa sa ajung la un examen si inainte sa urc scarile, sala fiind la ultimul etaj, liftul fiind nefunctional trebuia sa urc 3 etaje fara un papuc :)). Mare noroc am avut ca prietenul meu era acasa si a reusit cu greu sa ajunga cu un taxi si o pereche de balerini cu o secunda inainte de examen :)). Insa mereu ma gandesc ce as fi facut daca nu ajungea. Intram in sala desculta toata lumea era ajunsa deja si ajungeam faimoasa :))
RăspundețiȘtergereDeci eroul tau a fost prietenul. :))
ȘtergereIn facultate am patit-o. plecasem la cursuri cu pantofi nou nouti cu toc, luati din bursa cu consecinte grave asupra bugetului, dar puteam manca doar pufuleti numai sa am asa pantofi.... dupa o ora am pus leucoplast pentru ca ma bateau ingrozitor si aveam la mine, dupa inca un curs, deja sangeram si leucoplastul era apa de ploaie. Bani nu mai aveam sa imi iau alti papuci, nici slapi de plaja si mandria unei fete de 19 ani e mare.... am mers chinuita jumatate de drum spre casa, dupa care, ca o domnisoara eleganta ce eram, mi-am scos pantofii si cu ei in mana am plecat asa usor spre casa, mergand mai mult pe varfuri ca o pisica.... nu va zic cum se uita lumea la mine, blonda, coafata si rujata si cu pantofii in mana, ii si balanganeam asa cu stil :))
RăspundețiȘtergereMacar erai coafata si rujata :)) ce mai contau celelalte detalii? :)
ȘtergereSa nu te superi dar am ras de una singura :))
RăspundețiȘtergereFoarte nasoala situatia, dar m-a amuzat ca ti-ai lipit fusta cu guma de mestecat :))
Mie mi s-a rupt tocul de la o sandaluta dar eram in zona magazinelor si am gasit rapid ceva de incaltat :P O singura data am patit asta .
(Anamaria)
Pai e de ras, la partea cu fusta sunt chiar mandra de mine ca am gasit o solutie. :))
ȘtergereAveam niste sandalute albe cu toc si coborand din tramvai, mi s-a rupt tocul uneia :) Eram cu sora mea, care fiind o persoana foarte practica, a gasit imediat solutia: la o gura de canal mi-a rupt si celalalt toc si am mers acasa asa, cu sandalale in picioare si tocurile in poseta :)
RăspundețiȘtergerePrezenta de spirit si un pic de imaginatie fac minuni cateodata, parca incepe sa-mi placa sora ta dupa faza cu tigaia. :))
ȘtergereHai că am râs copios alături de tine! :)) Din fericire am pățit-o o singură dată prin adolescență, iar atunci eram aproape de o prietenă, am dat un telefon și am împrumutat o pereche de sandale, așa că la mine situația s-a rezolvat rapid.
RăspundețiȘtergereNu știu totuși ce-i în aer, că și eu am rupt săptămâna asta o pereche de sandale, doar că nu de tot și la scurt timp după ce am ieșit din casă, așa că doar am mai pierdut vreo 5 minute ca să mă schimb. Mi-e în schimb ciudă de mor, că-mi plăceau rău!
Cred ca suntem noi ametite, desi eu n-am calcat prost, cine stie? Bine ca nu-s cu urmari si sunt doar asa cat sa putem sa ne si amuzam. :)
ȘtergereBuna! Foarte interesanta povestirea! Eu vad cam altfel toata treaba, daca-mi permiti :) mie chiar imi place sa ma plimb descult, chiar si pe strada. Mi se pare amuzant si chiar e sanatos! Inteleg insa foarte bine ce nasol trebuie sa fie sa ti se rupa incaltarile, mai ales cand doar de asta nu ai nevoie... Eu zic sa mai incerci sa te plimbi desculta pe strazi, e chiar fain! Nu conteaza ca ajungi neagra pe talpi, important e daca te simti tu bine facand asta. :)
RăspundețiȘtergere