Am avut o copilarie frumoasa, care mi-a lasat in inima si in minte amintiri atat de frumoase, incat mi-e greu sa aleg doar una. N-am fost la tara cand eram mica (ca n-am rude acolo sau cel putin nu unele cu care sa am vreo relatie apropiata), n-am mancat glucoza (dar am avut parte de ciocolata Albinuta), n-am avut frati sau surori cu care sa ma joc (dar l-am avut pe Cosmin, varul meu, mai aproape decat orice frate), n-am facut multe din lucrurile pe care le-au facut alti copii, dar am avut niste bunici minunati care mi-au oferit mai mult decat pot cuvintele din limba romana sa exprime vreodata (si sa nu uitam ca avem o limba destul de expresiva).
Eu n-am fost niciodata innebunita dupa dulciuri, gemuri, cozonaci si alte nebunii de gen, dar daca ma gandesc la bunica mea (mama tatalui meu) imi vin in minte 3 lucruri - magiun de prune, bezele si acadele, lucruri care nu le gaseai in nici un magazin in anii '80, anii copilariei mele. Una din amintirile dragi sufletului meu sunt serile de toamna/ iarna cand eu si Cosmin ne duceam sa dormim la bunici si primeam spre seara sandvisuri cu magiun de prune si cate o cana de lapte, dupa care jucam remi sau tabinet (am dat saptamana trecuta de cartile de joc al bunicului meu, legate cu un elastic cu un nod cum numai el stia sa faca ... de nepretuit).
Nu trezesc nimic in mine clatitele sau prajiturile cu magiun (desi am avut parte si de ele), insa cand vad o felie de paine cu unt si cu magiun ma gandesc la masa lor din bucatarie, la cutitul cu care ne pregateau sandvisurile (acelasi cutit pe care il vedeti si-n pozele astea, nu e acolo doar de decor) si la bucuria din sufletele noastre. Nimic, dar absolut nimic nu se poate compara cu asta.
Cei de la Sonimpex Topoloveni, care sunt si furnizorul Casei Regale a Romaniei, cred ca au amintiri care seamana cu ale mele si s-au gandit ca e bine sa nu uitam de copilaria noastra, sa nu uitam de bunicii nostri, sa nu uitam cine sunt si de unde venim, sa nu uitam care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata asta. Eu vreau sa cred ca asa a luat nastere Magiunul de prune Topoloveni, care este 100% natural, nu are zahar adaugat si nici conservanti, nu are nici E-uri si nici gluten si respecta reteta autentica de acum 100 de ani. Tinand cont de cate premii a primit in lumea intreaga e clar ca si altii au simtit ca e ceva deosebit la el.
Poate fi achizitionat atat on-line (si exista o diferenta mare de pret fata de ce am vazut eu in alte magazine), cat si din magazinele proprii (in Bucuresti le gasiti in Str.C.A.Rosetti nr.26 si Bd.Carol I nr.57), dar si de la parteneri (in ultima perioada l-am vazut cam peste tot, deci n-o sa va fie greu sa-l gasiti daca v-am facut pofta). Pe site am vazut si alte sortimente de gem si dulceata, destul de tentante, pana si pentru mine, care nu-s mare amatoare de asa ceva, cum v-am spus la inceputul postarii. Suna intr-un mare fel dulceata de cirese negre sau cea de prune cu migdale, dar parca n-as zice nu nici la cea de mure sau cea de caise, mai ales ca nici una n-are zahar adaugat si nici la capitolul calorii nu stau prost (magiunul, de exemplu, are 207 calorii/ 100 grame).
Am uitat sa va zic ce era mai important ... se compara cu magiunul pe care il facea bunica mea? Da, singura diferenta este dulceata (cel al buncii era putin mai dulce din cauza zaharului). Mirosul este acelasi, desi eu as fi fost capabila sa pariez ca nici n-o sa semene, iar textura este la fel de fina. Daca va e dor de copilarie si de magiunul facut de bunica mergeti la primul magazin si cumparati un borcan de Magiun de prune de la Topoloveni, o sa va aline dorul, o sa va trezeasca amintiri si o sa va bucure papilele gustative.
Sunt curioasa ce aroma au amintirile voastre din copilarie? Magiunul de prune are vreo semnificatie pentru voi? Eu zambesc ca tuta la monitor acum si singurul cuvant care imi vine in minte este ... multumesc.
Cred ca magiunul e preferatul meu. Mama mea inca mai face din cand in cand, si, de cand am plecat la facultate, nu lipseste niciodata din pachetele pe care mi le trimite
RăspundețiȘtergereA facut si mama de vreo cateva ori si ii iese chiar bun (ea e mare amatoare de dulce, asa ca l-a dat gata repede de fiecare data), dar eu nu-s mancatoare de gem, la mine e mai mult amintirea care ma emotioneaza. :)
ȘtergereMda... fiindca prunele erau cele mai ieftin fructe, din ele se facea cel mai mult magiun, atat la bunici, cat si la parinti, asa ca eram satula de el, iar in mintea mea a ramas asocierea magiun=cel mai ordinar dulce :( orice alt gem mi se parea mai bun decat cel de prune. Cand deja crescusem, eram prin liceu, a inceput mama sa faca dulceata de prune si atunci am inceput sa-mi mai schimb perspectiva asupra prunelor, dar toata copilaria le-am ignorat (crude imi placeau la nebunie, sub forma de gem nu).
RăspundețiȘtergereNu ma incanta gemurile, mananc un borcanel, doua de dulceata pe an, si nici in copilarie nu eram mare fan. Pentru mine dulceata de caise este cea care poarta amintiri parfumate din copilarie... facea bunica cel mai bun gem din lume din caisele din curte... caise atat de parfumate, pe care le mancam cu o deosebita placere. Dupa ce a murit bunica, desfaceam cate un borcan de gem de caise facut de mama, inchideam ochii, il miroseam si-mi aminteam de bunica si de copilaria atat de frumoasa petrecuta la bunici... Si astazi prefer gemul de caise (bine, dulceata de caise e delicatesa suprema, dar ma multumesc si cu gem), dar si dulceata de visine, acrisoara si aromata (acum ca ma gandesc bine, prefer aceste fructe pentru ca sunt acrisoare, eu fiind fan al gustului acru :)
Nu cred ca pretul a fost factorul decisiv cu magiunul de prune la momentul ala. Eu nu mananc prune decat rar, nici ai mei si nici bunicii mei nu-mi amintesc sa fi mancat prune si nici nu stiu sa fi fost prunele ieftine sau mai ieftine decat alte fructe. Magiunul are povestea lui, eu cand ma gandesc la ceva ieftin si "dulce" de pe vremea aia ma gandesc la marmelada si glucoza, nu stiu cum era in tara, dar in Bucuresti magiunul era altceva si nu cred ca l-ar fi incadrat cineva la dulce ordinar.
ȘtergereLa noi in Braila dintotdeauna prunele au fost cele mai ieftine fructe, alaturi de mere. Toate rudele faceau magiun din belsug, iar gemurile din alte fructe erau rare, adevarate delicatese... cand desfaceam un borcan cu gem de caise era sarbatoare... In copilaria mea n-a existat marmelada si glucoza... doar gem de prune fara numar.
ȘtergereEu nu sunt fana a gemului sau a magiunului decat maxim in clatite, desi si pe alea le prefer cu branza. dar sunt fana a articolului tau. :)
RăspundețiȘtergereNici eu nu ma omor dupa gem si altele de gen, dar unele amintiri imi mangaie sufletul si magiunul e parte din amintirea mea. :)
ȘtergereNici eu nu sunt o fana a dulceturilor sau gemurilor, gemul de prune e singurul pe care il mananc cu placere, pe o felie de paine prajita, cu unt, la o cana de lapte cald.
RăspundețiȘtergereOff topic: sper sa nu sune ciudat dar imi place grozav cutitul din poza :))
Cristina.
Cutitul ala e incarcat de dragoste, cred ca d-aia iti place. :)
ȘtergereDoamne ce iubeam magiunul :). Imi amintesc de mine ca un copil cu un par ondulat si spalat de bunica cu apa de ploaie . Ca sa reuseasca sa il descalceasca punea tone de otet in limpezeala pt ca mi-l spala in lighean cu sapun facut in casa . Eram un copil fomist rau ! Mi se facea foame mereu si mamaie se trezea mereu cu mine agatata de fusta pt ca voiam bineinteles magiun pe paine ! Si felia de paine coapta in tast ( asa se zicea la noi ) era de vreo 5-6 cm.Multumesc pentru "remember". E delicios mai mult din amintiri !
RăspundețiȘtergereArina
Ce amintiri frumoase! Eu mereu zambesc cand ma gandesc. :)
Ștergere