Doare al naibii de tare!

Probabil ca cele care ma cititi cu regularitate ati banuit ca ceva urat s-a intamplat in viata mea, cel mai negru cosmar al meu s-a transformat in realitate. Bella a plecat! Ultimele doua saptamani au fost de groaza, am imbatranit cel putin 10 ani, am murit si am inviat de sute de ori. Am vazut si am simtit suferinta intr-un mod in care n-am crezut ca e posibil, desi viata mea a mai fost presarata cu (multe) astfel de momente. 

Am plans, am sperat, m-am rugat, am injurat, am amenintat, am visat, am trecut prin toate starile posibile si imposibile, am luptat cu toate armele pe care le-am avut, au fost momente in care as fi fost capabila de orice pentru un moment fara durere. Si i-am spus Bellei ca o iubesc de mii de ori, i-am spus ca nu e singura si ca voi fi langa ea orice presupune asta. Si am fost, chiar daca in momentul asta ma simt mutilata sufleteste. In ultima saptamana nu stiu daca am dormit 10 ore adunate (cred ca e mult), dar am stat in picioare, iubirea mi-a dat o forta care nu poate fi exprimata in cuvinte. 

Am stiut de acum cateva zile ca finalul nu va fi unul fericit, am simtit momentul cand Bella n-a mai putut, dar s-a agatat de viata cu aceeasi disperare ca si mine, mai mi-a aratat inca o data cat de puternica si curajoasa este. N-a vrut sa plece si a rezistat numai ea stie cum, am plans impreuna, am tinut-o in brate zeci de ore si i-am povestit ... a fost cel mai greu episod din viata mea, n-o sa incerc sa explic nimanui legatura dintre mine si Bella, nici n-ar avea sens. A fost cea mai dureroasa despartire pe care am trait-o, nu vreau sa intru in detalii, imi va lua mult timp sa incerc macar sa ma vindec ...

Bella a venit pe pamant pentru mine si mi-a demonstrat asta peste 12 ani, zi de zi, indiferent de cat de puternica a fost durerea bratele mele au facut-o mai suportabila, chiar si atunci cand n-a mai putut merge s-a tarat sa stea langa mine cand am facut baie, cand nu mai avea vlaga nici sa respire s-a aruncat in bratele mele, a murit uitandu-se in ochii si a luat cu ea o parte din mine. 

Nu stiu cu ce va veni ziua de maine, mi-e greu si sa ma uit in jurul meu si sa stiu ca nu mai e, insa stiu ca a scapat de suferinta si asta ma consoleaza putin. Tot ce credeam eu n-are nici o valoare in momentul asta, probabil ca acum vorbeste disperarea si durerea, dar asta e ceea ce simt acum. Incerc sa ma agat de iubire ca sa nu las furia sa ma manance de vie. E al naibii de greu, probabil ca voi reusi sa-mi revin (ca asa suntem croiti) insa o parte din mine a plecat cu Bella, chiar daca stiu ca moartea n-a reusit sa distruga legatura dintre noi. Nimic nu va reusi vreodata sa faca asta, dar am o gaura in inima ...

Ceea ce vreau sa va spun de fapt este sa nu uitati sa spuneti te iubesc celor care conteaza pentru voi, sa petreceti timp cu cei care va sunt aproape de suflet, sa va bucurati de fiecare clipa impreuna si sa claditi impreuna amintiri care sa va mangaie sufletul. E tot ce conteaza!

Iti multumesc, Bella, pentru toata iubirea pe care mi-ai dat-o si pentru tot ce m-ai invatat in viata asta! Vom fi impreuna mereu, asa cum ti-am promis, nimic nu poate distruge ce au creat sufletele noastre ... te iubesc! 

P.S.: Va multumesc de acum pentru gandurile bune (stiu ca vor fi, mereu sunt), nu stiu daca sunt capabila sa raspund la ele acum, ma doare mult prea rau ...