Despre ... frica

Postarea asta nu e una usoara si nu cred ca m-am gandit ca o s-o scriu, nici macar nu stiu ce va iesi pentru ca in mintea mea (si nu numai) e ... nu stiu ce cuvant ar putea descrie tot ce simt, tot ce gandesc, tot ce traiesc. E razboi, am avut cateva zile (si nopti) crunte, m-a paralizat frica, nu mai stiu cum e sa dormi cateva ore legate, nu pot sa mananc ... ma duc pana la usa frigiderului, o deschid, ma uit si o inchid la loc. Poate sa para exagerat, mi se pare si mie exagerat, nu m-am asteptat sa am reactii d-astea, m-am speriat de intensitatea fricii, n-am crezut ca poate sa ma aduca intr-o asemenea stare ... incerc sa-mi controlez mintea, realizez ca doar eu ii dau puterea sa ma blocheze si ... ajung in acelasi punct. Ma invart, mi se pare ca trece si ma loveste si mai puternic.

Am avut niste stari pe care nu am cum sa le pun in cuvinte, n-am ajuns in pat de vreo 4 sau 5 nopti, am dormit (daca se poate numi dormit) in majoritatea timpului pe jos cu mana pe Bella sa fiu sigura ca simt cand se misca si sa o ajut sa se ridice/ aseze, i-am dat sa manance cu lingurita, am dus-o in brate sa-si faca nevoile si tot asa. I-am promis ca impreuna invingem asta si asa o sa facem, i-am promis ca n-o las singura (nici n-as putea, ochii ei ma cauta incontinuu) si n-o s-o las, printre atatea rele sunt si vesti bune si asta ma face sa cred ca va fi bine, chiar daca trebuie sa trecem prin ce trecem acum. Increderea ei in mine imi da putere.

Dar nu asta vreau sa va spun (desi poate ajuta si informatiile astea) ... ceea ce vreau sa va spun e ca frica e doar un sentiment si e unul care poate distruge, n-o lasati sa ajunga la voi, alegeti iubirea, alegeti sa aveti incredere, alegeti sa spuneti "te iubesc" (are o putere pe care nici n-o realizam), frica poate fi pusa la colt. Uneori ne e frica sa auzim niste cuvinte si evitam asta, pana la urma si in cel mai negru verdict poti sa gasesti un strop de speranta, mintea si sufletul au nevoie de asta.

Pe mine nu ma prea sperie nimic, stiu ca punctul meu slab e suferinta celor care conteaza pentru mine (asa a fost intotdeauna), dar de data asta am lasat frica sa puna stapanire pe mine si nu mi-a fost deloc bine. A fost o greseala, ar fi trebuit sa lupt mai mult (dar pe fond de oboseala n-am mai putut), mi-am promis mie ca n-am sa mai ajung niciodata in punctul asta si vreau sa nu ajungeti nici voi.

Frica nu duce la nimic bun, frica - prin natura ei - e ceva ce tulbura, frica te poate face sa iei niste decizii gresite in momente de panica, frica distruge. Singurul remediu pe care l-am gasit eu impotriva fricii este iubirea. Habar n-am daca e vreun pic de sens in ceea ce am scris, am vrut doar sa va spun ca ... iubirea e singura care conteaza si ca poate face diferenta atunci cand nu mai stii cum sa te ridici.