Mama a trecut prin perioade destul de urate in ultimii ani, unele pe care n-a vrut sa le depaseasca, altele pe care n-a putut si toate astea m-au afectat si pe mine, dar mai ales au schimbat-o pe ea si modul in care se priveste. Cu alte cuvinte (si mi-e greu sa scriu asta, dar e tristul adevar) si-a pierdut interesul pentru propria ei imagine. Imi amintesc perioade de cand eram copil cu haine aduse de afara cu multe eforturi, cercei creati pe comanda, parfumuri luate cu spaga (daca sunteti de varsta mea stiti bine despre ce vorbesc) si multe altele ... as vrea sa vad ca inca isi mai poate face singura mici bucurii. Si cum nu prea o face incerc sa ii fac eu atunci cand pot.
Acum cateva luni i-am zis si direct asta (nu ca ar fi prima data) si i-am lansat o provocare pe care a acceptat-o - sa ii cumpar eu haine noi pe care ea nu le-ar lua in mod normal si sa faca un efort sa le poarte sa vedem daca poate sau nu (probabil ca va mai amintiti ca si in iarna i-am luat niste pulovere, geanta si incaltaminte). Am avut cateva chestii in cap cand i-am propus asta si am stiut exact ce vreau: rosu (n-a mai purtat rosu de mai bine de 15 ani), tricouri cu mesaje vesele, lucruri care sa o faca sa se vada altfel (unele care o scot din zona ei de confort), albastru puternic, imprimeuri. N-o sa pot sa cuprind totul intr-o postare, asa ca o sa aiba si o continuare (sau doua) postarea asta si sper sa va inspire si pe voi. Si ma refer sa incercati sa le aduceti celor dragi un zambet pe buze chiar atunci cand sunt catari si se lasa greu.
fusta - AICI
tricou 1 - AICI
tricou 2 - AICI
jacheta grena - AICI
tricou 3 - AICI
Toate alegerile mele au la baza o emotie/ un sentiment/ o amintire, nimic nu a fost luat intamplator pentru ca eu nu cred in intamplari si pentru ca atunci cand fac ceva pun toata pasiunea de care sunt capabila. Am incercat sa o provoc, dar sa nu depasesc anumite limite si sa se poata bucura cand o sa poarte hainele, sa simta ca e ea, dar intr-o maniera mai vesela. N-am avut timp sa iesim la poze in aer liber, asa ca de data asta mergem pe varianta asta, insa i-am luat o rochie (trebuie sa vi-o arat) pe care sper sa reusim s-o punem in valoare altfel intr-o postare viitoare.
Fusta tip skater neagra am descoperit-o pe siteul celor de la Abaday atunci cand m-au contactat pentru o colaborare si m-am gandit ca e perfecta pentru ce aveam in gand, asa ca am pus-o in cos si am pus si tricoul grafitti, care e de vis. Fusta e mai groasa decat mi-am imaginat eu ca va fi (pe site scria ca e din bumbac, insa nu stiu sa va spun din ce e de fapt), insa e frumoasa si are o tinuta misto (mi-o si imaginez pe mama facand niste piruete) si o sa aiba ocazia s-o poarte des. Tricoul e din bumbac, e moale de tot si extrem de vesel, dar il gasiti pe alte siteuri la pret mai mic. Cei de la Abaday mi s-au parut foarte seriosi, iar produsele sunt de calitate, asa ca e posibil sa si cumpar de la ei pe viitor pentru ca au multe produse interesante.
Tricoul No One Cares mi-a ramas in minte de mult, insa mie nu mi se potrivea la bust si nu l-am luat cand l-am vazut, dar m-am gandit ca mamei i se va potrivi si recunosc ca alegerea mea are si o parte ironica, asa ca n-am ezitat sa-l iau de pe Sheinside impreuna cu jacheta grena (culoarea preferata a tatalui meu, rapidist infocat). E un pic cam rigid (ma refer la material), dar imi place mult mesajul si i-a placut si mamei. Jacheta (cardigan sau cum vreti sa ii spuneti) e foarte misto, e moale si parca mi-as comanda si eu una in alta nuanta.
Cel de al treilea tricou e luat de pe Romwe si m-a dus cu gandul la Londra, pe care nici eu, nici mama n-am apucat s-o vedem, desi amandoua ne dorim asta. Mesajul e haios si materialul moale si misto. E un tricou mai larg, care se poate purta pe un umar, dar nu asta am intentionam pentru mama, asa ca a ramas la stilul clasic.
Cum vi se par primele mele alegeri? Voi ati trecut printr-o situatie d-asta cu mamele voastre?
Bune alegeri ai facut! Mama mea e o femeie de viata, optimista chiar daca tata nu mai e printre noi de multi ani. Ea a ramas aceeasi, se imbraca ca mine, adica ca la 30 si ceva de ani. Impartim totul, facem schimburi de cosmetice, de haine. Sper sa o ajuti pe mama ta si sa calatoriti impreuna la Londra, sa cauti sa iesiti in lume, la restaurant, la cinema.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca citesc ca mama ta inca se bucura de viata, mama este o alta fire si e greu de tot. Eu am facut tot ce-am putut si a depins de mine, restul tine numai de ea. Multumesc pentru gandurile bune.
ȘtergereSi eu incerc sa fac asta cu mama, desi nu am ajuns chiar la tricouri cu mesaj, se imbraca tineresc si se ingrijeste. Asta asa la nivel stilistic imi place sa cred ca intervin putin. Pt ca daca e vorba cine trage pe cine inainte, cine e mai puternica, cine nu se da niciodata batuta si cine face imposibilul, ei, la capitolele asta mai am muuulte de invatat de la ea. Aspir la asta si sper sa nu ramana doar la nivel de aspiratie.
RăspundețiȘtergereLa tine e alta situatia, tu ia aminte si baga la cap (pentru cand o sa te faci mare). :))
ȘtergereTind sa cred ca lucrul asta se va intampla la pensie pt ca trebuia sa se intample. Si apropo, ai prins esenta intr-o faza. You're that good :))
ȘtergereFoarte frumos proiectul! Sunt sigura ca mama ta isi va regasi stilul cu ajutorul tau.
RăspundețiȘtergereSper din tot sufletul, are nevoie ca de aer. Si am si eu nevoie sa stiu ca e ok.
ȘtergereFrumoasa initiativa si provocare :D
RăspundețiȘtergereSunt niste alegeri minunate, cu siguranta culorile acestea vesele o binedispun pe mama ta si o vor face sa se simta mai tanara si cu o pofta mai mare de viata!
Ce pot sa spun mai mult decat ceea ce stiu deja, ca esti un om minunat cu un suflet minunat si crede-ma ca sunt ca si sigura ca mama ta este tare mandra de tine!
Mary Yony
Sper sa fie asa, multumesc pentru cuvintele frumoase. :)
ȘtergerePâș, pâș, si eu delicat pe aici, cat sa-ti las un zambet, asa a intelegere, a apreciere pentru gestul tau :)
RăspundețiȘtergere( Si in paranteza, pentru ca nu vreau deloc, deloc sa fie inteles ca un sfat, poate ca uneori e nevoie sa trezim interesul ptr altceva, poate ceva din interior si usurel ajungem si la exterior. Sau, ne axam pe ceea ce deja o intereseaza pe acea persoana si inmultim cu zece, asa sa-i fie cu bucurie :) )
He he, am incercat pana am uitat de mine, nu e aia solutia, fiecare trebuie sa se ridice asa cum poate. Vom vedea cu ce vine viitorul. :)
Ștergeretoate alegerile sunt super :*:*:*:,sincera sa fiu si eu am trecut prin multe cu mami...dar nu vreau sa imi mai amintesc...te pup
RăspundețiȘtergereNici eu nu vreau sa dezgrop anumite amintiri, sa ramana acolo unde sus ... inteleg perfect ce zici.
ȘtergereImi place mult genul acesta de tricouri! Eu nu ma vad scotand-o pe mama din "ale ei". :D
RăspundețiȘtergereSi mie imi plac mult, d-aia am si incercat varianta asta. Aici e vorba de mai mult decat de scos din ale ei, vom vedea cu ce vine viitorul. :)
Ștergeree foarte frumos ca vrei s-o ajuti prin asta. mama mea pana la varsta de 45 de ani era ca scoasa din cutie. dupa o perioada in care a ajuns casnica nici nu o mai recunosc, dar ea se simte bine asa. ma uit si la mine, cu cat inaintezi in varsta exista persoane pentru care aceasta lucruri care primau nu mai sunt la acceasi valoare si chiar nu le simt lipsa. si persoane care ajung in aceasta situatie prin depresie. cred ca ar trebui totusi o consiliere specializata pentru a stabili exact cauza si daca e doar o transformare prin switch-ul prioritatilor in viata fara a afecta fericirea personala sau un stadiu care creeaza nemultumiri dar din care nu reuseste sa iasa.
RăspundețiȘtergereLa mama e cu totul altceva, a trecut si pe la medici, nu e vorba de prioritati, e un subiect pentru care cuvintele nu prea exprima nimic. Daca era ok mama putea sa se imbrace cum ii trecea prin cap, n-aveam eu vreo treaba cu asta. :)
Ștergerewow! felicitari pentru aceasta mare realizare! stiu cat de greu poate fi sa scoti un om din zona lui de confort, mai ales confort vestimentar! Dupa o anumita varsta, pentru multi oameni vad ca hainele isi schimba rolul - devin doar niste carpe menite sa acopere goliciunea, sa tina de cald si sa fie comode, nu mai sunt prieteni ce vorbesc despre noi... Si mie mi-e ciuda cand vad oameni care au avut o perioada de explozie stilistica, grija si iubire fata de sine, iar acum se ofilesc, se transforma in oameni muti si stersi... Ne ancoram in niste tipare fade ale societatii, de tipul "la varsta mea nu mai pot purta asta"... ma bucur ca mama ta s-a lasat ghidata de tine, iesind din aceste tipare. Imi plac la nebunie hainele alese de tine - sunt haine care conform societatii nu se mai cad sa se poarte la varsta asta, dar care transmit atat de multe despre persoana care le poarta - ca este VIE, ca iubeste viata, ca are inca multe lucruri de spus :)
RăspundețiȘtergereNu am asteptam la atatea reactii misto, asa ca nu pot decat sa ma bucur. Mai are si mama faze d-astea cu "la varsta mea" si ma enerveaza rau, are mai putin de 60 ani, mie chiar nu mi se pare batrana, e chestie si de atitudine. :)
ȘtergereAr trebui sa scoata complet din vocabular sintagma "la varsta mea". La varsta ei trebuie sa se bucure de viata, ca la orice alta varsta :) fiecare varsta are savoarea ei. In nici o etapa a vietii nu ar trebui sa intervina resemnarea, tristetea...
ȘtergereEsti o tipa atât de calda si de sufletusta încât de fiecare data imi dai cate o lecție cum ar fi cea de astăzi. Mi-au plăcut Ținutele ei si sunt convinsă ca vei mai avea astfel de Inițiative. Te pup si te imbratisez cu drag
RăspundețiȘtergerewww.rokolla.blogspot.ro
Multumesc :)
ȘtergereNu s-a incins in el si nici n-a deranjat-o pe piele, nu stiu sa ti-l descriu, insa nu e d-ala de zici ca e plastic. :))
RăspundețiȘtergere