Ganduri, vorbe si sentimente

5.5.15


Pregatisem o alta postare pentru astazi, dar cand sa apas "publicati" am simtit ca nu asta vreau sa apara astazi pe blog, asa ca m-am gandit ca n-am mai stat de mult de vorba cu voi si cred ca ar cam fi cazul. In ultimele doua saptamani am trecut prin multe crize emotionale si cuvantul crize nu e deloc o exagerare. Cand am ajuns in Austria am aflat niste lucruri si m-am intalnit cu niste situatii care mi-au zdruncinat putin universul si m-au facut se reconsider multe lucruri. Si simt ca m-am intors altfel de acolo ... insa asta nu m-a impiedicat insa sa savurez fiecare clipa din vacanta mea.

Am facut exact ce-am simtit - am ignorat cand am simtit ca asa e mai bine, am intors spatele cand am simtit ca daca deschid gura nu iese nimic bun, am plans cand m-au coplesit emotiile, am ras pana n-am mai putut, am respirat aer curat si am meditat la viata, m-am minunat de cate ori radea Amelie (la botezul ei m-am dus, in caz ca n-ati citit in postarile trecute) la mine si ma prindea de mana, am stat de vorba pana noaptea tarziu, am fost eu ... eu aia care ar fi trebuit sa fiu in toti anii astia si pe care, nu stiu din ce motiv, am pus-o intr-un colt si i-am limitat actiunile.

Dar cred ca lucrurile s-au schimbat, din multe puncte de vedere. Nu stiu daca pot sa spun ca m-am schimbat eu, pentru ca doar am stat ascunsa, esenta mea e (si a fost mereu) aceeasi. Simt doar ca in sfarsit vad lucrurile asa cum sunt si pot sa respir. Maine se fac 7 ani de cand tata a murit, 7 ani care au venit cu multe, dar din care am ales sa iau ce-a fost bun si sa las raul in spate. Inca am pierdici multe si cea mai mare cred ca este atitudinea unor oameni apropiati mie, insa caut o solutie pentru asta si sper s-o gasesc. Am lasat sa ma impovareze nefericirea altora si n-am de gand sa mai permit sa se intample asta. Poate cuvintele mele n-au sens pentru toata lumea, insa sunt convinsa ca unele dintre voi ati trecut prin situatii care v-au pus in postura asta si stiti exact despre ce vorbesc.

In alta ordine de idei am venit cu tenul varza din vacanta. Nu stiu daca de la apa, de la clima sau de la ce, dar m-am iritat groaznic si mi-au aparut si niste cosuri pe maxilar si barbie si de cand m-am intors ma chinui sa-mi revin ... nu-mi amintesc sa mai fi patit ceva asemanator pana acum, insa nu-mi place deloc. Voi ce faceti in situatii de genul asta?

Cumparaturi ... asa cum ati vazut in postarile din weekend mi-am facut putin de cap la Viena si am venit cu o geanta (micuta) plina de produse, asta nu inseamna ca n-am ramas cu ceva pofte si cu ganduri la anumite chestii. Daca va doriti vreo pensula din colectia Bold Metals de la Real Techniques puteti comanda direct de pe siteul lor (aici), de astazi le livreaza in toata lumea si transportul pentru o pensula e pana in 2 dolari. Mie mi-a ramas gandul la niste pensule Zoeva cu care speram sa ma intorc din vacanta, dar nu se gaseau decat intr-un singur magazin Douglas din Viena si n-am mai ajuns acolo.

Mai am multe de zis, asa ca poate o sa urmeze partea a doua zilele urmatoare, nu vreau sa lungesc postarea asta prea mult. Voi aveti sa-mi spuneti ceva astazi?

14 comentarii

  1. Foarte frumos ai scris! E greu, cu nefericirea altora dar mai ales cu nefericirea noastra, cand uneori nici nu o constientizam...
    Zi insorita cu soare in suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc la fel, e greu cand e vorba de inima, mai ales ca uneori sunt lucruri despre care nu poti scrie sau cuvintele nu reusesc sa exprime tot ce ne-am dori. Important e sa mergem inainte. :)

      Ștergere
  2. Din cauza climei ai probleme cu tenul , mai mult ca sigur dar isi revine de la sine in cateva zile .
    Ma bucur ca ai avut parte de clipe frumoase in vacanta dar in acelasi timp imi pare rau si de neplacerile intalnite .
    Imi place foarte mult numele Amelie :)
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil, ciudat e ca fizic m-am simtit mult mai bine decat in Romania - la modul ca am urcat pe munte (portiuni destul de grele) si am mai putut si sa respir si sa meditez cand am ajuns sus. Si am mers mult mai mult decat o fac acasa.

      Am luat partea pozitiva din ce s-a intamplat, desi am avut cateva momente de soc si groaza ca sa fiu putin dramatica, am ales sa invat din asta si sa fac ce e mai bine pentru mine.

      Ștergere
  3. Da... te inteleg perfect!
    Eu sunt inca inchisa in carapace. Cel putin asa ma simt... de cand m-am ingrasat mai mult decat eram... da, din pacate, asta e motivul meu...
    Dar... daca vreau , se poate.. asa ca si din asta ma va ajuta Dumnezeu sa ies.. asa cum mereu m-a ajutat.
    Simt ceea ce ai scris mai sus.
    Asa ca... Dumnezeu sa te binecuvanteze, si nu uita ca Dumnezeu iti e aproape...
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Limitele ni le punem singuri, ar trebui sa ne amintim asta mai des si sa actionam in consecinta. Sa-ti lumineze mintea ca sa-ti fie bine, asta iti doresc.

      Ștergere
    2. La fel si eu... asta imi doresc... nu i ok asa.. dar atunci cand voi face pasul care trebuie.. sigur voi fii mai bine..
      Stiu ca limitele ni le punem singuri..dar...

      Ștergere
  4. Georgyaa Geoo5 mai 2015 la 19:39

    Imi pare foarte rau pt.tatal tau :(, Doamne fereste:(, o postare trista...ce sa iti spun sunt multe greutati in viata peste care trebuie sa trecem...orice om are greutati, eu prefer aa nu mai vb de ale mele ca as scrie pana maine...mai vine ma abtin..te imbratisez cu drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e trista postarea, sunt doar ganduri despre realitate. :)

      Ștergere
  5. Ai dreptate ca este omenesc sa simti la un moment dat ca ceva nu merge bine la propria persoana, poate din cauza societatii de astazi care este intr-o continua schimbare, s-au dus vremurile cand oamenii ieseau in natura mai des si se simteau liberi, stiau sa rada, accentul cadea pe lucruri simple. Acum grijile cotidiene ne coplesesc si nu mai avem timp sa fim noi.
    Eu zic ca este important ca aceasta vacanta te-a facut sa realizezi ca trebuie o schimbare, este un nou inceput si trebuie sa fii pozitiva, sa faci de acum lucruri care te fac sa te simti tu.
    Eu ce sa zic despre mine? Ca nu-mi ajung 24 de h ca sa le fac pe toate si sa ma stiu multumita si ca uneori abia astept sa se innopteze ca sa ma odihnesc! Insa cel mai important pentru mine este sa fiu sanatoasa sa o pot creste pe Antonia si sa o vad fericita si crescand armonios...
    Ma bucur pentru postarea asta...este bine sa ne exteriorizam sentimentele, putem invata unele din experienta celorlalte!
    Vreau sa ai mai multa incredere in tine, eu stiu ca esti puternica si vei face mereu ceea ce este bine pentru tine!
    Hugs.. Mary Yony

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca la mine e vorba de incredere in sine, aia nu mi-a lipsit niciodata. Ceea ce am pierdut dupa eu dupa ce moartea a facut curat in jurul meu (e doar o ironie) a fost motivatia, iar pentru un om care intotdeauna a facut ce si-a propus a fost greu de trait asa. Sper sa fie ok de acum inainte. Sa te bucuri de Antonia si s-o cresti asa cum vrei tu. :)

      Ștergere
  6. Ma bucur ca ai venit cu o schimbare, stiu cat de importanta poate fi chiar si o schimbare minora poate avea efecte pozitive majore, Deci e bine.
    Eu in vacante incerc sa ma deconectez de tot, stii ca ti-am zis mai demult ca nu pot, ei in vacante imi iese. Faza naspa e ca de obicei patesc cate o chestie atat de naspa in vacanta, in fiecare vacanta...incat imi demonteaza legile logicii si ale fizice, orice legi in principiu :)) Nu sunt superstitioasa DELOC, dar asa patesc. Chiar si asa, reusesc sa trec cumva peste chestia naspa si sa incerc sa ma bucur de mica escapada. Probabil n-ar trebui sa mai plec in vacanta ever avand in vedere antecedentele, dar tocmai mi-am pregatit doua :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic sa nu mai pleci cu gandul ca se va intampla ceva rau, uneori gandurile noastre atrag anumite chestii. Incearca sa gandesti altfel si o sa vezi o schimbare.

      Ștergere