Se cheama viata ...

Daca imi urmariti profilul personal de Facebook probabil stiti ca postarea asta este una trista, extrem de trista ... aseara l-am gasit mort pe Toto, pisoiul meu. Avea doar 6 ani, nu era bolnav, nu stiu ce s-a intamplat, stiu doar ca inca nu am iesit din starea de soc. Nu mi-a trecut prin cap asa ceva, nu ma asteptam, n-am vazut nici un semn, dar tot ma intreb daca n-as fi putut sa fac ceva ... intrebari tampite de altfel care nu schimba cu nimic realitatea, dar tot imi vin in minte ...

Imi amintesc cand l-am gasit (avea o zi si era vai de capu' lui, n-am stiut daca va supravietui), cate nopti am stat treaza sa-l hranesc si sa ii fie cald, prima intalnire cu Kiki (care acum sta si plange si-l cauta peste tot) si multele nebunii pe care le-a facut ... mi-au ramas niste poze, cateva amintiri si o durere imensa in suflet ... nu conteaza cate alte animale mai am, nici un suflet nu poate sa-l inlocuiasca pe altul ... dintr-o data tot ce ma inconjoara mi se pare iar fara sens ... e realitatea mea din acest moment ...

Nu pot sa-mi scot din minte ca Bella are anii pe care ii are si are si asa o gramada de probleme, nici macar nu pot sa ma gandesc ca va veni o zi cand nu va mai fi ... e ceva ce ma paralizeaza, refuz sa traiesc cu frica asta, dar in momentul asta simt ca e mai puternica decat mine. Probabil ca socul emotional e cauza, dar nu stiu cum sa gestionez ce simt ... ma gandesc ca mai devreme sau mai tarziu voi trece iar prin asta ... si inca de multe ori si asta ma paralizeaza in momentul asta ...

Nu vreau sa incarc pe nimeni cu tristetea sau durerea mea, dar nu cred ca o sa-mi arda de scris zilele astea sau daca o sa-mi arda vor fi ganduri pline de durere si prefer sa nu le scriu ... sunt constienta ca s-a intamplat si n-am ce face, sunt constienta ca atat a avut de stat aici, dar asta nu ma ajuta cu nimic, durerea ma sufoca si e tot ce simt ...

Bucurati-va de ei cat mai sunt langa voi, din pacate viata lor e mult mai scurta decat a noastra si vine o zi cand ramane doar un gol ... si n-ai cum sa-l umpli ... o sa ai intotdeauna locul tau in inima mea, Toto!

Va multumesc pentru mesajele de pe Facebook si in avans si pentru cele pe care stiu ca le veti lasa, insa n-o sa raspund la ele. Rana e prea adanca si prea proaspata si eu am fost luata pe nepregatite si ma simt ca un animal ranit care trebuie sa-si linga ranile, am vrut doar sa stiti de ce o sa fie liniste ... mai ales dupa ce-am publicat ieri. Viata si-a facut iar jocul si m-a fortat in cel mai urat mod sa fac o pauza ... mai am lacrimi de varsat ...