Ma lovesc cateodata gandurile (da' ma lovesc rau si ma si doare) si ma intreb de ce acum nu-mi mai ies lucrurile cum imi ieseau alta data, acum niste ani. Si de fiecare data ajung la aceeasi concluzie, dar sa nu credeti ca asta ma opreste sa ma mai gandesc si alta data, e in natura noastra sa ne punem intrebari si sa ne complicam viata inutil.
Acum 10 ani imi propuneam ceva, oricat de nebunesc parea, nu ma interesa ca totul era impotriva mea, ca visul meu era unul nebunesc si ca nimeni nu imi dadea vreo sansa de reusita, eu stiam ca pot si ... puteam. Au fost momente in viata mea cand din NIMIC am facut TOT, au fost momente cand mi-am dorit si universul mi-a scos in cale ceva m-a dus acolo unde imi doream. Si nu s-a intamplat doar o data. Gandeam si realizam.
Lucrurile s-au schimbat mult de atunci (si nu ma refer acum la factori externi, la conjunctura economica, ci strict la mine) si eu cred ca am uitat importanta unui gand bine aruncat in univers. Imi doresc, fac tot ce tine de mine, dar ma mananca si indoiala si rezultatul de multe ori se lasa asteptat mult si bine.
Singurul lucru care imi vine in minte este ca nu mai visez atat de sus cum ar trebui s-o fac. Poate anii care au trecut peste mine, poate loviturile vietii, poate ... multi de poate ... m-au schimbat insa eu cred in ceea ce-mi doresc si prin urmare de azi am in minte un singur lucru think BIG, act BOLD and don't fear failure si sunt ferm convinsa ca universul m-a auzit.
Cine mi se alatura?
Da, eu ma alatur demersului tau. Cred ca e important sa gandim big, dar probabil experienta de viata isi spune cuvantul si ne taie din elan si energie.Dar trebuie sa regandim toata strategia de atragere a energiilor pozitive. Pupici
RăspundețiȘtergereAsa e, dar uite ca uneori viata asta ne ia pe sus si in toata agitatia si nebunia uitam ce e bine pentru noi. :)
ȘtergereEi bine, punct ochit, punct lovit: "Poate anii care au trecut peste mine..." .
RăspundețiȘtergereSi asa simt si eu si cunoscutii mei si chiar cand ne intalnim vorbim asa: ei, ce bine era la 20 si ceva de ani cand/cum faceam la..." chiar daca schimbari prea mari nu sunt, doar ca avem ceva griji, unii familii de intretinut, unii servicii solicitante, etc.
Cred ca pierdem nebunescul din noi; si mai cred ca nu de tot.
Mihaela I.
Cred ca devenim mai responsabili ... despre asta e vorba si nu ne mai aventuram cu capul inainte. Eu nu vreau sa imi pierd "nebunia". :)
ȘtergereAmin!
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereOhhh...cit de bine te inteleg !
RăspundețiȘtergereAcum multi ani in urma, asa cum spuisi tu, vreo 10-15 ani, am reusit sa realizez tot ceea ce-mi propuneam, chiar daca asta insemna schimbari totale de viata, de munca, de mentalitate. Doua valize imi erau suficiente pt a ma muta si a descoperi tari si continente noi, oameni si mentalitati total diferite de a mea, toate astea fara teama si fara nici un efort special, imi doream, gindeam si faceam ! Si...absolut singura in drumurile astea. Aveam o energie, o putere exceptionala, puterea tineretii as zice eu acum :))))
Astazi lucrurile sint...diferite, ca sa nu spun alt cuvint mai dur.
Oare imbatrinim? :))))) Cum sa iesim din zona de confort si sa ne implicam in chestii noi ?
Ps. peste citeva zile e ziua mea si de vreo citiva ani ma cam apuca filozofiile legate de virsta, trecerea timpului si alte cele :))))
Nici n-am citit partea cu imbatranitul :)) Cred ca devenim mai responsabili si ne dam seama ca nu suntem numai noi pe lume.
ȘtergereIti urez de acum la multi ani si tot ce-ti doresti tu sa se realizeze, sa ai parte de oameni frumosi care sa-ti bucure sufletul. :)
Amin! Dumnezeu să ne ajute să fim pozitive mereu..
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu drag!
Incercam pana ne reuseste. :)
Ștergeregandeste pozitiv si nu spune niciodata...niciodata! Sa ai putere sa lupti pentru ceea ce iti doresti,iar cei dragi sa te sprijine mereu!
RăspundețiȘtergereViata mereu ne rezerva surprize, o sa descoperim cu timpul ce apare ...
ȘtergereCred ca am citit in vreo 2 sau 3 comentarii "amin"! Asa ca amin zic si eu :))
RăspundețiȘtergereAs da orice sa redevin eu, asa cum am fost intotdeauna, asa cum eram pana acum vreo 7-8 ani (cred ca tot vreo 10 ani se fac si la mine, culmea). Atat mi-ar trebui, sa revin "back to my old self". Imi trebuie firea pe care o aveam inainte. Cica omul ar trebui sa evolueze si sa se transforme intr-o varianta mai "upgradata" si pe masura ce se maturizeaza si acumuleaza experienta sa-i fie mai usor...La mine tocmai eu sunt aia care-si pune piedici. Lameeee... :P
O sa fie bine ... pana la urma. Daca nu e bine inseamna ca nu e finalul. :))
ȘtergereAsta e de tinut minte :)) Mi-o pun pe perete. Am de vreo 2 ani "Apuca-te de treaba!! Nu mai sta degeaba!!" :)) Dar cum nu mai are niciun efect cred ca o s-o inlocuiesc cu asta. :D
ȘtergereEu chiar vreau sa cred ca se vor aseza toate, oricum eu nu depun armele ... :)
ȘtergereUna din colegele mele se gandeste obsesiv la ce isi doreste si primeste...se intampla. Pe semne ca e o chestie si asta! :)
RăspundețiȘtergereIn mod sigur e, mi se intampla si mie ... uneori, dar nu ma gandesc obsesiv ca sunt ocupata cu altele. :))
ȘtergereHa, ha! bine spus.!
ȘtergereMihaela I.
Te inteleg perfect si eu gandeam la fel si vazand ca mi se implineau dorintele am inceput sa am incredere in mine, in viitor. Pana acum ceva vreme cand ajunsesem intr-un punct in care credeam ca nu se va putea mai mult, ca mai bine de atat nu va fi, planurile existau de mult dar rugamintile catre univers incetasera de mult sa fie trimise din partea mea.
RăspundețiȘtergereSi iata ca totusi s-a putut, si un gand aruncat o data tare de mult in neant a devenit realitate si dupa gandul asta inca unul, doua mari realizari in planuri diferite, incat inca ma intreb daca e adevarat. Ma gandesc cateodata cu teama sa nu fie si un pret pentru ele, dar ma rog ca totul sa fie bine si sa fim sanatosi.
Toate dorintele tale sa devina realitate si nu uita sa speri!