Blogul - intre hobby si afacere

Va spuneam saptamanile/ lunile trecute ca am inceput sa scriu de placere si ca in continuare fac acest lucru din placere si mai spuneam ca blogul este un hobby si atat, insa mi-am dat seama ca am gresit. Si in general atunci cand fac o greseala imi place sa recunosc (desi mai sunt si cazuri cand orgoliul e mai puternic decat mine) si azi asta fac. Sper ca postarea asta sa fie luata exact asa cum o simt eu si sa realizati ca in spatele fiecarui blog exista un om cu sentimente, ganduri si o viata personala (pe care alege sa si-o expuna mai mult sau mai putin).

Asa cum ati vazut de-a lungul timpului n-am nici o problema sa-mi pun sufletul pe tava atunci cand am ceva de spus si simt ca vorbele sau experienta mea pot fi de folos cuiva, insa am evitat (si am tot evitat si mai mult ca sigur ca inca evit) sa-mi vand imaginea. Atunci cand a luat nastere acest blog am vrut sa scriu, nu sa ma expun pe mine. Timpul mi-a demonstrat ca ceea ce am gandit eu initial e cam imposibil si ca blogul inseamna expunere. Iar oamenii prin natura lor judeca si fac presupuneri fara sa stie de fapt adevarul. Dar pe mine aspectul asta nu ma deranjeaza deloc - cine vrea sa ma cunoasca e suficient sa vorbeasca cu mine in privat si isi da seama cine sunt, pentru restul nu-mi bat capul deloc. Asta sunt, asta gandesc.

Cand am inceput sa scriu nu m-am gandit ca voi avea beneficii de pe urma blogului, nici nu mi-a trecut vreodata prin cap asa ceva. Nici nu prea as fi avut cum la momentul ala ... timpul insa a adus cu sine diferite oferte, oportunitati, produse primite, propuneri de a scrie pe bani si multe multe altele. Banuiesc ca e ceva normal cand treci de un anumit nivel. Sunt selectiva, asa am fost toata viata mea, nu-mi place sa ma asociez cu lucruri/ produse/ oameni in care nu cred chiar daca asta inseamna sa pierd cine stie ce beneficii, insa la fel de adevarat este ca mai fac si alegeri neinspirate insa e absolut normal sa fie asa, suntem oameni si nu suntem perfecti. Nu e stilul meu sa aleg ce nu-mi place cu adevarat si arareori mi-am incalcat principiile in viata. Insa n-o sa va spun acum ca n-am facut compromisuri pentru ca as minti.

Am refuzat multe propuneri - care pentru mine ar fi fost profitabile si de multe ori m-ar fi scos din impas, financiar vorbind - pentru simplul motiv ca n-o sa va recomand niciodata un site care vinde de 4 ori mai scump decat altele, n-o sa spun niciodata despre un produs ca e ultima minune a lumii doar ca un anumit PR sa ma treaca pe o lista si sa-mi trimita cine stie ce produse de 2 ori pe luna sau mai stiu eu ce nebunii, n-o sa ma folosesc niciodata de mostenirea mea genetica sau de performantele unui aparat foto ca sa vand ceva si n-o sa fac multe altele pentru ca nu-mi sta in caracter. Fiecare face ce si cum vrea, atata timp cat actioneaza in limita bunului simt. Eu incerc (atat cat pot) sa respect asta daca consider ca e ceva de respectat.

Aceste refuzuri ale mele (pe care multi le-au considerat aere de superioritate sau aroganta - asta ca sa fiu blanda in exprimare - din partea mea) m-au pus de multe ori intr-o situatie dificila si oameni care nu ma cunosc si-au permis sa ma judece si sa emita judecati despre mine. Mi s-a intamplat de cateva ori (bune) in discutii cu oameni din mediul asta sa aud niste chestii despre mine care m-au lasat fara cuvinte. Nici azi nu pot sa pricep cum poti sa judeci un om pe care nu-l cunosti. Dar nu despre asta discutam aici.

Sa revenim la hobby ... blogul a fost un hobby pana la un punct, in momentul asta as fi absurda sa-l mai consider doar un hobby pentru ca imi consuma mult prea mult timp, energie si in anumite cazuri si bani. Blogul a devenit o afacere in clipa in care am inceput sa produc bani din el, insa mi-a luat mult timp sa si realizez asta. Si mi-a luat ceva si pana s-o spun. Insa este o afacere pe care o gestionez asa cum vreau si cum cred eu ca e cel mai bine pentru mine si pentru voi.

In continuare nu ma folosesc de imaginea mea (este strict alegerea mea si nici nu judec pe cine o face), nu dau check-in cand ma duc undeva, nu expun anumite aspecte din viata mea personala (si probabil ca n-o s-o fac vreodata - asta insa nu inseamna ca nu fac anumite lucruri, ci doar ca nu le fac public), nu fac multe lucruri pe care oamenii se asteapta sa le fac, dar am gasit o modalitate sa balansez lucrurile si sa scot ce e mai bun din blogul asta. Sunt momente cand realizez ca nu pot trece la pasul urmator daca nu iau blogul ca pe un alt job, insa imi place prea mult ceea ce fac eu - in meseria mea - ca sa renunt si sa ma ocup numai de scris. Nici sa renunt la scris nu pot pentru ca este parte din mine si mi-ar lipsi crunt. Si inca cred ca mai am lucruri multe de spus ... trebuie doar sa gasesc echilibru intre toate lucrurile din viata mea.

Probabil ca in perioada urmatoare unele lucruri se vor schimba si sper eu sa se schimbe in bine. Ultimii ani au fost grei si de multi ori cu perioade negre si ceea ce am mai dezvaluit eu pe blog sunt doar franturi din mine. Cred insa ca am trecut de cea mai grea perioada si am ajuns in punctul in care e cazul sa-mi acord mie atentie, mult mai multa atentie. Incep sa vad tot mai des franturi din mine, din cea adevarata, incep sa ma surprind tot mai des zambind din inima si asta ma face sa-mi doresc sa pun ordine in toata nebunia in care ma scald de ceva vreme. 

Blogul probabil ca va reflecta cumva aceste schimbari care au loc in mine si cu mine, insa sunt lucruri care nu se vor schimba oricat de mult m-as schimba eu - scriu cu sufletul si asa va fi mereu, fie ca va povestesc despre cine stie ce parfum sau despre ciocolata calda pe care am baut-o aseara. Sunt eu in fiecare cuvant pe care il vedeti pe blog si n-o sa recomand niciodata ceva in care nu cred, doar ca s-ar putea sa inceapa sa ma intereseze si alte lucruri decat cele cu care v-am obisnuit pana acum.

Asta sunt eu ... Camelia ... si asa gandesc in acest moment. Maine vom descoperi impreuna ce va fi ...