In ultimii 17 ani au fost foarte putine momentele cand a trebuit sa circul cu mijloacele de transport in comun (pot sa le numar pe degetele de la o mana), Da, stiu, am fost o norocoasa. Situatia s-a schimbat in ultimele 2 luni din cauza unei situatii neprevazute cu masina. Si asa m-am trezit "prietena" cu RATB-ul ... urata experienta, pe cuvant. Am incercat sa ignor diversele chestii pe care le-am intampinat cand a fost nevoie sa circul asa, dar sambata seara am luat o teapa mare de tot. Pregatiti-va sa radeti de/ cu mine ...
Am avut proasta inspiratie sa ma duc in Auchan Titan, ma manca pe mine undeva ca vreau tarte de la Yankee Candle si m-am gandit ca libraria Humanitas e raspunsul, asa ca am plecat sa iau. Imi facusem planul ca iau si ceva pentru catei din magazin, ceea ce am si facut. Cand am iesit din Auchan (eram cu cativa prieteni) eu m-am uitat cam pierduta in jur ca habar n-aveam ce sa iau pana acasa - sa nu radeti ca nu e deloc placut sa te trezesti fara masina peste noapte si sa n-ai habar ce e in jurul tau. Era 21:30, urmatorul microbuz venea dupa 22, asa ca am zis sa mergem la tramvai - 40 - oricum pe mine microbuzul ala nu ma incanta deloc. Banuiesc ca s-au aliniat planetele, s-au ciocnit cometele, s-a intamplat ceva cand ne-a venit 40 in minte ... a fost cea mai idioata alegere. Era 21:40 cand am iesit pe 1 Decembrie si tocmai trecuse un tramvai.
Ne-am asezat frumos pe banca din statie si am inceput sa vorbim (nu, nu ne ajunsese cat trancanisem in magazin), ne-a batut la un moment dat gandul sa luam o pizza de la Jerry's ca doar era langa noi, dar cum sa pierdem tramvaiul? Da, in mintea noastra tramvaiul si venea repede. Dupa vreo 30 minute de lungit gatul si admirat blocurile din jur (de ce erau etaje intregi cu lumina stinsa? de ce oamenii merg pe strada, vorbesc la telefon si injura?) eu am devenit sceptica, dar cum n-am circulat cu tramvaiul de mai bine de 10 ani i-am crezut pe cuvant cand au zis ca o sa vina. Si a trecut o ora ... da, cititi bine ... o ora. Eu deja imi imaginam cum apare tramvaiul si il strang pe vatman de gat ... si nu sunt neaparat o persoana violenta, dar incepuse sa-mi fie frig.
M-am uitat din nou la telefon si parca nu-mi venea sa cred ce ora e ... din sensul celalalt de mers trecusera vreo 3 tramvaie, deci clar 40 trebuia sa vina! Puteti sa spuneti ca suntem visatori, ca sa nu zic de-a dreptul prosti, dar cu imaginatie bogata, noi chiar speram ca nenorocitul ala de tramvai o sa vina. Eu deja vizualizam niste pancarde cu "bine ai venit!" si ovatii ca s-a intamplat minunea. Intre timp prin statie s-au perindat si alti oameni, care plictisiti sa astepte au luat-o fie pe jos, fie s-au orientat spre alte variante, dar cine mai avea chef de mers pe jos? Noi sigur nu ... si uite asa s-a facut ora 23:00.
Lucrurile deja nu mai erau comice, desi noi am tot incercat sa facem haz de necaz - nu stiu ce naiba ne-a tinut legati acolo, dar nu ne-am miscat. Noi vroiam sa venim cu 40 acasa. Am sunat la informatii sa cer numarul de la informatii RATB pentru ca eu eram convinsa ca n-o sa-l vad pe 40 in seara aia, desi prietenii mei o tot tineau ca trebuie sa vina. Intr-un final reusesc sa vorbesc cu o tanti cam plictisita, ii explic unde sunt si ca de mai bine de 80 minute n-a trecut nici un tramvai. Cam sictirita imi spune sa astept ca verifica si-mi spune sec ca ultimul tramvai a plecat din depou la 22:28 si ca a trecut de mult pe acolo. O intreb si eu - la fel de sictirita - pe unde pe acolo ca doar n-au tramvaie zburatoare. Si mai plictisita imi spune ca nu stie, ca poate s-a intamplat ceva. I-am multumit pentru ajutor desi nervii mei erau intinsi la maxim.
Dupa o ora si jumatate de stat in statie ne-am bagat picioarele in RATB si in 40 (nu cred ca o sa mai circul vreodata in viata asta cu el, orice s-ar intampla), am oprit un taxi si am venit acasa. Si asa am petrecut de zilele Bucurestiului ... superb, nu?
Concluzia: mi-e dor de mor de masina mea si RATB e de tot rahatul! (asta ca sa fiu eleganta) Astept sa-mi spuneti si voi ce-ati patit ca sa nu ma mai simt asa ... n-o sa scriu cuvantul, dar chiar m-am simtit! Uneori am impresia ca eu inca n-am priceput ca in tara asta chiar nu functioneaza nimic ca lumea!
Uitasem sa va spun ce era mai important: toate astea pentru 2 tarte amarate pe care le-am gasit cu greu la Humanitas si au mai marit si preturile dupa ce ca batea vantul pe rafturi. De ras, nu?
Read More