Despre ... frumusete

De ceva vreme am in minte o idee, insa n-am gasit pana acum cuvintele potrivite sau poate n-am avut inspiratia necesara sa scriu despre asta sau poate pur si simplu nu era momentul ... insa astazi simt sa scriu despre frumusete. Si cand spun frumusete nu ma refer la o fata machiata bine si la un corp lucrat imbracat bine (sau mai putin bine), ci ma refer la frumusetea pe care n-o poate da decat un suflet frumos.

Poti sa ai toti banii din lume, poti sa ai o fata perfecta (daca crezi ca exista asa ceva, eu nu cred, am spus intotdeauna ca frumusetea sta in ochii privitorului si cum suntem diferiti avem gusturi diferite ...) si un corp la fel de perfect, poti sa ai cele mai scumpe si la moda haine si accesorii, daca nu ai inima, le ai degeaba. Asta e parerea mea.

Da, scriu despre produse de machiaj si de ingrijire, da, imi place sa le folosesc, da, imi place sa stiu ce e nou (daca ma intereseaza subiectul), da, toate astea ma fac sa ma simt mai bine, insa la sfarsitul zilei raman eu cu mine - si daca ceea ce vad atunci nu-mi place la ce-mi folosesc toate produsele, hainele si accesoriile pe care le am?

Frumusetea nu are de-a face cu numarul de riduri, cu numarul de kilograme, cu lungimea parului, nu tine de culoarea ochilor, de inaltime sau de alte calitati fizice, frumusetea sta in inima. Si pe aia o ai sau n-o ai, nu este ceva ce poti cumpara sau invata. Oamenii se mai schimba, dar cati vor asta cu adevarat? Un om bun va fi intotdeauna frumos in ochii mei, chiar daca are dintii strambi, parul rar si poate si picioarele strambe. Iar un om "frumos" cu o inima care nu este capabila sa simta iubire, compasiune si intelegere nu va putea niciodata sa para frumos in ochii mei oricat de bine arata.

O sa-mi spuneti ca un om urat (dupa standardele societatii in care traim) are mai putine sanse de reusita in lumea asta si, din pacate, nu am argumente multe care sa-mi permita sa va contrazic, insa nici un om frumos (dupa aceleasi standarde ale aceleasi societati - ce are multe defecte) cu o inima putreda nu poate ajunge departe. Da, traim intr-o societate care judeca si pune etichete, o societate bolnava si disperata dupa "perfectiune", o societate care vrea sa ne fure individualitatea, o societate care a distrus multi oameni pentru ca nu se incadrau in standarde, o societate care cere si uita sa dea.

Si ce daca? Un om care stie ce valoreaza, care nu uita sa fie om, un om care poate sa dea fara sa astepte ceva in schimb, un om care este capabil sa ajute pe cineva la nevoie, un om care poate sa planga si de durere si de fericire, un om care poate sa spuna ce simte, un om care nu uita sa zambeasca indiferent prin ce trece, un om care nu uita ce e omenia va fi intotdeauna un om frumos, indiferent de culoarea pielii, de forma fetei, de numarul de kilograme, de banii din buzunar si de masina pe care (nu) o conduce. A fi frumos inseamna sa te accepti asa cum esti si sa incerci sa devii mai bun cu fiecare zi.

Poate daca n-am mai fi asa disperati sa cautam "perfectiunea" ne-am putea bucura de tot ce e frumos in jurul nostru.