Daca ma urmariti pe Facebook probabil stiti deja ca am cazut (real, nu e doar o figura de stil). Dar inainte sa va povestesc cum am reusit sa cad (de doua ori - ca altfel nu mai era asa amuzant) trebuie sa va spun cum am ajuns la politie. Da, am cazut in sectia de politie ... pai doar nu era sa cad asa oriunde, sa fie o simpla cazatura.
Acum vreo doua luni, intr-o sambata noapte pe la 3 mi-a sunat telefonul, am raspuns, cineva asculta si nu zicea nimic ... si s-a repetat sunatul de vreo 20 ori, n-am mai raspuns ca aveam de gand sa adorm, insa am primit dupa cele 20 de apeluri (cu numar ascuns) un sms cu un cuvant destul de urat. M-am uitat sceptic la telefon, m-am gandit ca a gresit numarul si am adormit. Ma cam racaia gandul cand m-am trezit, dar am zis ca a fost o greseala si am trecut peste.
Istoria s-a repetat la cateva zile ... nu stiu cate apeluri cu numar ascuns, raspundeam, nu vorbea si inchidea ... mi-am impus sa nu ma enervez si sa nu vorbesc urat sperand ca va inceta ... pana intr-o dimineata la ora 6 cand dupa cateva saptamani de pauza m-am trezit iar cu un apel care m-a trezit. Am pus telefonul pe silent si am adormit la loc, chiar nu mai vroiam sa ma stresez inutil. Cand m-am trezit aveam peste 30 de apeluri ratate si un sms lung cat o zi de post, de data asta probabil ca in criza de nervi ca nu am mai raspuns a uitat sa-si mai ascunda numarul.
Cand am citit smsul m-a cam luat cu fiori. Ceva cu copii morti, cu vraji, cu alti morti, oricum mi-am dat seama ca nu mi se adresa mie - cea care dadea telefoane si smsuri (ca s-a dovedit a fi o ea) se presupunea ca era amanta sotului meu si ca avea copii cu el (cum aveam si eu) si multe alte porcari care nici nu merita scrise. I-am raspuns la sms si i-am spus frumos ca habar nu am cine este, despre ce vorbeste si ca numele mentionate de ea nu inseamna nimic pentru mine si i-am spus clar ca a gresit persoana si ca m-a deranjat suficient, sa caute in alta parte pe cine o cauta ca altfel ma duc la politie si o reclam. A mai urmat un schimb de smsuri in care imi zicea ca are numarul meu din telefonul aluia, i-am spus sa caste ochii mai bine ca nu sunt eu aia cu care vrea sa se rafuiasca. Si telefoanele au incetat. Si aproape uitasem ...
Pana luni dimineata la ora 5 cand mi-a sunat iar telefonul ... am sarit din pat ca arsa (am o problema cu telefoanele primite noapte, imi trezesc niste amintiri neplacute), am pus telefonul pe silent din nou, insa n-am mai putut sa adorm. Au urmat alte nu stiu cate zeci de apeluri pierdute care s-au finalizat cu un sms extra mega lung in care imi spunea aceeasi poveste - cum e ea fericita cu barbatu' meu si cum o sa-mi ia ala copiii si alte tampenii de genul asta. La momentul asta mi-era clar ca are probleme grave si ca orice as zice eu n-o sa inceteze, asa ca am decis sa ma duc la politie sa fac reclamatie. Si asa am ajuns aseara la sectia de politie ...
Am asteptat mai bine de o ora sa termine o audiere ca sa discut cu politistul de proximitate (nu va zic ce-am vazut acolo si ce mi-au auzit urechile), am stat in picioare tot timpul asta, in mijlocul unor personaje dubioase care injurau ca la usa cortului ca stateau acolo de nu stiu cate ore dupa ce fusesera ridicate de pe strada ca furasera tei (spuneau ei). Intr-un final apare politistul si ma invita la etaj (deja era trecut de ora 20, nu mai era nimeni pe acolo) sa discutam. Si incep eu sa urc eleganta scarile, cand ajung la jumatate se intampla ceva (dar nu stiu ce) si imi dau seama ca o sa cad - a durat cateva fractiuni de secunda, dar m-am trezit intinsa pe jos in toata splendoarea mea. Politistul se intoarce socat spre mine si ma intreaba "ce ati patit?", eu de-abia reuseam sa imi stapanesc rasul (sa nu-mi spuneti ca voi nu radeti in situatii d-astea) si sa nu rad ca proasta ... ma gandeam cum arat intinsa pe jos. El ma intreaba daca am alunecat, ii zic da (habar n-am daca am alunecat sau nu, cert e ca m-am trezit pe jos), el urca repede restul treptelor, eu imi scutur hainele, imi spun in mintea mea ca sunt ametita rau, ma gandeam cum s-a auzit cazatura aia in linistea de acolo, urc urmatoarele trepte incercand sa nu rad si ...
... ma trezesc iar intinsa pe jos. De data asta nu m-a mai vazut nimeni, dar cred ca s-a auzit la fel ca prima data. Si stateam eu intinsa pe jos si ma gandeam ca e prea de tot. Mi-a trecut o secunda prin cap ca asta e semn sa nu fac reclamatie, insa m-am ridicat, mi-am scuturat hainele din nou, am incercat (din nou) sa ma abtin sa rad si m-am dus spre biroul in care fusesem invitata. Ma gandeam in continuare cat de penibil am cazut (nu e prima data cand ma intind pe jos, mai am la activ cateva cazaturi), dar nu-mi rupsesem nimic si asta a contat. Acum (sa fiu sincera) ma cam doare piciorul putin (si chiar si mana), dar nu e nici o problema. N-am nici o vanataie, m-as "lauda" putin singura si as spune ca am invatat sa cad de-a lungul timpului, dar ambele cazaturi m-au luat prin surprindere, asa ca n-am nici un merit, insa gandind la rece e posibil sa fi cazut din cauza ca mi-a zburat genunchiul, v-am mai spus ca am ceva probleme cu ligamentele si am stat destul de mult in picioare cat am asteptat.
Sa revin la poveste ... am intrat in birou, m-a invitat sa iau loc (m-am uitat ciudat la scaun si ma gandeam ca o a treia cazatura ar fi cireasa de pe tort - si nu mai radeti, ca n-am cazut iar, dar mi-a trecut prin cap), i-am povestit ce si cum, i-am dat telefonul sa citeasca sms-urile. M-a intrebat daca mi-a zis vreodata ceva la telefon, i-am spus ca n-a vorbit niciodata si mi-a zis ca nu e infractiune, desi stie cat de neplacut e. Si s-a apucat sa-mi povesteasca ca si el (era un tip tanar) o trage de cateva luni cu cineva care il suna si nu vorbeste. M-a intrebat daca vreau sa fac reclamatie, i-am zis ca prea putin ma intereseaza sa plateasca o amenda sau ceva (asta in cazul in care ar fi dat de persoana) - mi-e clar ca femeia aia are niste probleme la cap, ci ca vreau doar sa nu ma mai deranjeze si ca poate daca ii spune un organ de lege ca a gresit persoana pricepe. A incercat s-o sune chiar atunci, dar n-a raspuns. A ramas ca incearca sa sune astazi si sa ii explice ce si cum, sper sa priceapa si sa inceteze. La final ma conduce jos (ma gandesc ca ii era frica ca ma duc iar pe scari - nu pot sa-l invinovatesc) si-mi zice zambind ca poate acum o sa inceapa sa-l sune si pe el persoana respectiva. Am ras, ne-am zis la revedere si m-am indreptat spre masina.
Am ajuns la masina, foarte serioasa, am urcat in masina (nu eram singura) si am inceput sa rad, dar un ras d-ala sanatos, ma intreaba "ce-ai facut?", la care eu serioasa "pe langa faptul ca am pierdut aproape 2 ore aici? am cazut ... de 2 ori", dupa ce-am zis 2 ala n-am mai putut sa ma opresc din ras. Ma si imaginam intinsa pe jos si desi n-am vazut fata politistului cred ca a fost socat pentru ca nici macar sa rada n-a putut ... dupa o portie buna de ras, am avut o singura replica de spus "sa nu ma iei cu prostii d-alea cu "sigur te mariti" ca la cate cazaturi am luat eu la viata mea ma maritam de cateva zeci de ori pana acum". Pe drum am mai ras de cateva ori amintindu-mi faza.
Sa nu credeti ca e prima data cand o comit de 2 ori la rand, dar nici n-as putea sa spun despre mine ca-s o mare impiedicata, doar am un talent deosebit sa cad in cele mai ciudate momente. Oricum nu e cea mai penibila cazatura a mea - am doua epice pe care nu cred ca pot sa le depasesc, dar nu se stie niciodata.
Prima s-a intamplat acum multi ani la Hotel Palace in Sinaia cand m-am dus un etaj intreg pe scari cu o sticla de whisky in brate (eu nu bausem nimic, deci nici macar "scuza" asta n-o am), m-am rostologit un etaj intreg, am aterizat in fund, dar cu sticla intreaga, nu m-a vazut nimeni, insa nu m-am putut opri din ras ore intregi. N-am patit absolut nimic, era mocheta peste tot, insa am reusit sa nu sparg sticla, ceea ce a contat ca finalul ar fi fost altul daca ma rostogoleam in cioburi.
Iar a doua cred ca poate fi declarata cea mai penibila cazatura a mea din toate timpurile - e din vremea liceului. Mergeam intr-un club de biliard pe Olari la un demisol si erau niste scari inguste pe care le coborasem de zeci de ori pana atunci fara probleme. In ziua aia nu stiu ce s-a intamplat, am pasit pe prima treapta si m-am trezit in fund la finalul treptelor, direct in club - toti ochii erau atintiti pe mine, se lasase o liniste apasatoare, iar eu am izbucnit in ras atat de tare, ca n-a mai putut nimeni sa se abtina. N-am patit nici de data aia nimic, dar a fost cea mai buna zi a mea in ale biliardului. Nu cred ca a uitat nimeni cazatura aia, a fost un spectacol pe cinste, bine ca eram in pantaloni ...
Acum va astept pe voi (daca sunteti la fel de talentate ca mine) sa-mi spuneti cea mai penibila cazatura a voastra. Voi ati ras de mine (ca doar d-aia v-am povestit), sa rad si eu de/ cu voi.
Wow, super :) am ras cand ai povestit de cazaturi, eu nu imi mai amintesc cand am cazut ultima data dar una sigur o tin minte o viata....era mica, cam 10 ani cred ca aveam, imi luase mami sandale noi ptr scoala si inainte sa plece de la munk imi spuses clar...sa nu te incalti cu ele ca sa nu le rupi, si cum furam noi iasomie de zor....iese mosulica , proprietarul, tipand de mama focului dupa noi...eram mai multe fete...si dam noi sa fugim cand ma impiedic de nu stiu ce si ma duc pe burta de toata frumusetea....aveam genunchiul facut praf....dar eu plangeam ca rupsesem sandalele....abia cand am ajuns acasa am constientizat ca aveam genunchiul julit ca si in ziua de azi am semn :).
RăspundețiȘtergereOoo, da, si eu mi-am rupt de cateva ori incaltamintea ... semne am si eu multe, fiecare cu povestea lui. :)
Ștergere:)))))))))))))))) ce simpatica esti :)))) da, intr-adevar, cred ca ultima cazatura despre care ne-ai spus e cea mai tare. ai fost o aparitie :)).
RăspundețiȘtergeree super funny cand cazi cu ceva fragil si lucrul acela scapa intact :)).
cat despre noile cazaturi, cred ca persoana din spatele telefonului ti-a transmis multa energie negativa, noroc ca ai scos-o la capat intr-un mod amuzant :)).
la mine cea mai penibila cazatura s-a petrecut in clasa a VIII-a. mergeam eu tzantzosa la scoala, era dimineata inainte de 7, intuneric bezna si zapada cat cuprinde. Eram singura si relativ atenta pe unde calcam. La un moment dat, la terminarea unei pante numai ce vad eu un petic de drum mai inchis la culoare si-mi zic in gand: ce bine! acolo s-a topit zapada, pot sa pasesc fara frica. Mai fac doi pasi si calc peticul si numai ce ma trezesc pe spate, cu picioarele in aer si cu ochii la cerul intunecat :))))). Mi-au trebuit vreo 3-4 secunde sa ma dumiresc unde ma aflam si de ce, brusc, peisajul e atat de schimbat: pusesem piciorul intr-o semi-groapa plina de polei. Am cazut direct pe ghiozdan, nu m-am lovit absolut deloc.
Dupa ce m-am dumirit, am crezut ca lesin de ras pentru ca mi-am dat seama ca am cazut ca in filmele Home Alone. Plus ca nu intelegeam cum mi-a trecut prin cap ca zapada s-ar fi topit in asemenea loc cu toti nametii din jur. Nu ma puteam ridica din groapa, alunecam in continuu si am stricam de ras. Prima mea grija a fost sa ma uit in toate directiile, nu cumva sa ma fi vazut cineva, si apoi am pornit iar la drum. Am ras pana la scoala si zilele urmatoare cand am mai treut pe la groapa, am fost foarte prevazatoare :)).
oricum, nu pot spune ca am cazut de foarte multe ori, poate si din cauza faptului ca sunt obsedata sa ma uit pe unde calc. stiu ca n-am o coordonare prea buna a picioarelor si-atunci ma duc mereu cu ochii in pamant :).
He he, amintiri ... acum citind ce-ai scris tu, mi-am amintit ca mai am o cadere d-asta penibila in biserica, la un botez, poate cu alta ocazie va povestesc de ea. :))
ȘtergereVorba aia, bine ca n-a patit nimic sticla de Whisky :))
RăspundețiȘtergereAm si eu niste amintiri cu ceva cazaturi, insa eram mica si nu-mi aduc aminte toate detaliile, numai ca toti copiii cu, care eram au inceput sa rada de mine si vreo doua saptamani dupa cazatura cand ma vedeau incepau sa "cante": Cine-a pus bordura-n drum, ala n-a fost om nebun" :) Da, eram in fata scarii in care locuiam si de-odata, nu stiu cum, am ajuns sa ma uit la toti copiii de jos: adica eu eram njos, alunecata toata peste bordurade la strada. In fapt, aveau si ei dreptate ca bordura aia a fost pusa cu un scop acolo, insa sigur nu ca sa cad eu.
Alte cazaturi stiu ca erau aproape de fiecare data cand intram intr-un magazin din cartier, de fapt incercam sa intru ca mereu ma impiedicam in fata magazinului. Ma alegeam intotdeauna cu rasete copioase si cu julituri si vanatai in genunchi si coate. :)
Singura pe care mi-o amintesc cu exactitate este cand aveam vreo 6, 7 ani, tot in scara unde locuiam, chiar langa usa mea erau scarile care urca spre etajulul urmator. Ma alergam cu un baietel ca-mi "furase" mitraliera iar in timp ce alergam eu dupa el, el dupa mine, am alunecat pe scarile de beton si...mi-am spart capul. Cum eram chiar langa usa mea, nu am mai avut timp sa rad si am intrat plangand in casa. Cea mai tragica bubuitura!
In timpul ala, stateau doua liceene in chirie la noi, iar una dintre ele e inalta, cu picioarele pana-n barbie si...cea mai impiedicata fiinta pe care o stiu :D De cel putin doua ori pe an avea piciorul in gips, asa mult talent avea in cazaturi. Ba pe holurile de la liceu, ba pe strada, ba pe scarile de la turn, oriunde ei i se parea ok sa cada :) Si cadea! :))
Ai si tu o istorie proprie. Stii ce e amuzant? Ca citesc povestile voaste si imi amintesc de cazaturi de care am uitat ... bine eu am una cu final urat, desi n-o pot incadra la cazatura din neatentie, s-a lasat cu cusaturi pe viu si semne pe viata.
ȘtergereTrecand peste cazaturile tale (e bine ca treci usor peste asta) :), vreau sa zic ca am patit si eu o chestie oarecum asemanatoare (sunat in miez de noapte, injurat etc.) si pentru ca nu stiam cine e si nici ce vrea (eu n-am avut "privilegiul" sa primesc sms-uri edificatoare), am setat pentru acel numar "blocare apelant". Si mult pa! De atunci nu am mai avut "placerea"
RăspundețiȘtergereEra si la mine o varianta blocatul daca ar fi sunat fara sa-si mascheze numarul, asa sunt legata de maini si de picioare si nu-mi ramane decat speranta. :)
ȘtergereSi eu am patit faza cu telefoane anonime, dar slava Domnului s-au oprit dupa o perioada si nu a fost cazul de amenintari.Sper ca si in cazul tau se va remedia problema. Sa ne tii la curent! Cat despre cazaturi...da, acum ceva timp am cazut in mijlocul trecerii de pietoni. M-a bufnit rasul, dar in acelasi timp imi era si teama sa nu dea vreo masina peste mine :))
RăspundețiȘtergereSi eu am speram sa se opreasca, chiar am crezut ca a priceput dupa ce i-am dat sms-urile alea, dar se pare ca nu. Vom vedea. Bine ca nu s-a intamplat nimic, parca e si mai rau cand incepi sa razi ca nu mai poti sa te ridici, nu?
ȘtergereDa, e "adrenalina" aceea de moment cand creierul tau pur si simplu se blocheaza:)) si singura reactie e rasul
ȘtergereAm si eu niste cazaturi epice si de fiecare data am reactionat ca tine: am ras ore intregi reamintindu-mi :)))) sper sa se rezolve cu bine problema...
RăspundețiȘtergereEu in seara asta povesteam cuiva de cazatura si mi-am mai amintit niste episoade din tinerete de care uitasem cu desavarsire. :)
Ștergerehaha, tare amuzanta ai fost!
RăspundețiȘtergereAm si eu una, din liceu, n-o voi uita niciodata!
Eram la un majorat, la o colega de liceu care era putin mai serioasa (nici nu-mi era prietena, dar ne-a invitat pe toti), unde la un fel de restaurant. Erau doua mese mari, una pentru noi, cealalta pentru rude (parinti, bunici, unchi, matusi..cam >45 toti)..
Iar incaperea era ceva de genul: intrare (langa care era si baia), cateva trepte, masa "celor mari", apoi masa noastra. Eu imbracata in fusta...
Unul din drumurile mele la baie s-a soldat cu o frumoasa cazatura pe acele trepte, fix in fata parintilor! Nici nu vreau sa-mi imaginez ce-or fi crezut despre mine, mai ales ca au avut grija sa ne ofere destul de mult alcool :))
Ha ha, misto si intamplarea ta. Eu nici nu ma mai gandesc acum ce cred ceilalti, sunt prea preocupata sa rad. :))
ȘtergereEu am alunecat o data pe-o coaja de banana si mi s-a rupt inima - la figurat, caci in preajma mea tocmai atunci era un tip ce-mi placea si pe care voiam sa-l impresionez - nu cu Q.I si nici cu sufletul meu mare :) P.S. Nu l-am impresionat :)
RăspundețiȘtergereAm mai cazut o data fix in centrul orasului. Aveam o fusta lunga, pantofi cu toc si ochelari de soare - eu nu vad prin ochelarii de soare, dar mi pusesem ca sa fiu mai cu mot asa :) Am pus un picior pe bordura si celalalt mi-a alunecat pe sosea - am facut un spagat de toata frumusetea - si acum vad fusta intinsa ca o cupola in jurul meu si eu, incercand sa ma ridic, cu ramasitele de demnitate ce-mi ramasesera :)
Nu stiu sigur dar cred ca poti merge la compania telefonica unde ai numarul si poate ei pot bloca acel numar de pe care tot esti sunata.
Ha ha, ce-am ras si eu la cazatura cu banana. Epic fail, nu? Si aia cu fusta e misto. :)
ȘtergereO sa incerc sa sun sa intreb daca pot face ceva, dar poate am noroc si nu ma mai suna. Sper, ce sa fac si eu? :)
Trebuie sa fiu de acord cu tine, nu are farmec sa cazi fara martori :)))), am patit-o si eu.
RăspundețiȘtergereS-a intamplat acum vreun an, la parterul unui magazin foarte circulat. Exista o singura trepta cam pe la mijlocul magazinului. Era a mia oara cand mergeam la respectivul magazin, dar am resusit performanta sa imi agat tocul si sa cad frumos in genunchi cu o gramada de oameni in jurul meu.
Din pacate cazatura mea a avut urmari: dureri in genuchi si niste vanatai deosebite pe care o saptamana mai tarziu le-am etalat in toata eleganta la mare :).
(Angela)
Eu tot imi analizez picioarele si nu vad nici un semn. Imi si imaginez cazatura ta. :)
Ștergerece am mai ras :)) mi-ai inseninat ziua!
RăspundețiȘtergereAm comis-o si eu o data asa urat. La scoala, aveam ore la ultimul etaj. tocmai dadusem o caruta de bani pe telefon si iubitul tot imi zicea sa am grija de el ca nu scot atatia bani in fiecare zi si sa fiu atenta (eu am reputatie de impiedicata). Noh, si coboram de-acum scarile pe la etaju` 3 si deodata nu stiu nici acum cum s-a intamplat m-am trezit coborand scarile in genunchi, in cel mai dubios mod ever! Si uite asa, gratioasa ca o sanie dar cu telefonul inclestat in mana am coborat lejer 10 scari :). Colegii mei nu intelegeau ce s-a intamplat pentru ca asa cazatura o data in viata iti e dat :)) Urmari, doar dealuri de vanatai, cate unul pentru fiecare treapta :)).
Oh, si am mai patit una buna, cand eram mai micuta, in faza aia de rebeliune de prin generala. Era mijlocul verii si faceam dansuri in clasa. Stiu ca am intrat intr-un mare stil, sau, cel putin asa trebuia sa fie. Cert e ca am alunecat pe ceva invizibil (ca nu era nimic acolo) si m-am rostogolit cu cracii in sus ca o barabula :))
Oricum, reactia in ambele cazuri e rasu-plansu, dar de cele mai multe ori rasu` se manifesta mai tare.
Ha ha, dar macar ai salvat telefonul, ca si mine cu sticla. :))
ȘtergereApeluri de pe numar ascuns primesc si eu de ceva timp (mai ales in weekend), dar nu raspund, vreau sa imi menajez nervii. In trecut, am facut prostia sa raspund la astfel de apeluri, si ce mi-au auzit urechile.... Pacat ca, nu exista prevederi legale care sa sanctioneze acest tip de hartuire.
RăspundețiȘtergereAmuzante experientele tale cu cazaturile, mai ales aia cu sticla de whisky, mi te imaginez :-)
Sper sa nu te mai deranjeze "amanta".
Anca
E neplacut, mai ales ca suna de zeci de ori la rand - nici eu n-am mai raspuns, dar la primele apeluri am facut-o pentru ca habar n-aveam cine e. Sper si eu sa inceteze.
ȘtergereOoo, am si eu cateva faze de genul acesta. :)) Dar cea mai tare mi s-a intamplat la nunta unei rude. Imi cumparasem o rochie de seara foarte eleganta, superba, dar foarte lunga. Purtata cu tocuri, tot maturam cu ea pe jos. Pana sa ajung la restaurant, imi tot spuneam in minte ca trebuie sa fiu atenta cum merg, sa nu ma impiedic cumva si sa cad. Nunta avea loc undeva la demisolul localului, astfel incat trebuia sa cobor cateva trepte. M-am gandit ca nu trebuie sa-mi tin de rochie cu mana, ca va arata foarte frumos cand pasesc pe scari, sa o las sa cada in valuri pe trepte, ca si cand as avea trena ... N-am apucat sa fac nici macar un pas si mi s-a agatat un toc in rochie, sotul meu nu era langa mine si n-am avut de ce sa ma tin, astfel incat am cazut in genunchi, apoi m-am pravalit pana jos, langa miri. :)) Evident ca toti invitatii sositi, mirii si nasii au lesinat de ras, iar eu nu mai puteam de rusine. Pana la urma, seara a fost una reusita, ne-am distrat si am reusit sa nu mai cad. Dar a fost prima si ultima data cand am purtat acea rochie. :D
RăspundețiȘtergereHa ha, imi si imaginez faza. Eu pana la urma ma bucur de amintirile astea, daca nu erau noi de ce mai radeam acum?
ȘtergereAm ras cu lacrimi, super postarea! Mai putin placuta faza cu telefonul bineinteles!
RăspundețiȘtergereSi eu am avut privilegiul sa cad artistic...Una dintre cazaturile memorabile a fost la mare, cand grabindu-ma sa ma dau jos din autobuz, am alunecat pe scari si m-am trezit in praf, in strada, ultima treapta fiind destul de sus, m-a durut fundul vreo doua zile.
Anul trecut, mi-a alunecat piciorul intr-o parte, eu incaltata cu mega tocuri, am cazut in genunchi in mijlocul unei statii de autobuz unde era o multime de oameni, mi-am rupt ciorapii si mi s-a sfasiat sacoul in spate, s-a lasat o tacere in jur, nimeni nu zicea nimic. A trebuit sa ma intorc acasa sa ma schimb, aveam niste intalniri unde nu ma puteam prezenta oricum.
O cazatura cu urmari urate a fost a doua zi dupa nunta, cand in jurul pranzului trebuia sa continuam distractia. Aveam tocuri mari si eram super obosita dupa noaptea nedormita si coboram scarile intr-o mana cu o punga, iar in cealalta cu un borcan de ardei iute in otet, evident fara sa ma tin de nimic. Mi s-a agatat tocul de la sanda de o scara si m-am dus fara sa stiu cum pana jos, doar ca la mine nu era mocheta, borcanul s-a spart si m-am lovit groaznic la un picior, care mi s-a umflat imediat, am avut mare noroc ca nu s-a rupt tibia. Am stat toata ziua numai cu pungi de gheata, si am plecat in luna de miere cu piciorul umflat. A arat groaznic multa vreme, s-a format crusta, in jur m-am bronzat, cand a cazut crusta mi-a ramas semn. Acum, dupa 11 ani, nu se mai cunoaste, dar multa vreme s-a vazut.
O ultima cazatura de care imi amintesc acum a fost cand eram insarcinata in luna 7, purtam de data asta cizme fara toc, cumparate special sa nu cad si totusi am alunecat si norocul meu ca m-am dus pe spate si am cazut cu burta in sus, altfel nu stiu ce s-ar fi putut intampla.
Asa ca, dupa cum vezi, sunt si eu, ca si tine, experta in cazaturi. Acum putem rade, bine ca nu s-a lasat cu oase frante! Pupici.
Dar ai si tu cateva cazaturi bune de tot la activ, bine ca n-a fost nimic grav. Eu am una care s-a lasat cu intindere de ligamente (si acum mai am probleme), dar acolo a fost alunecare pe gheata, nu ameteala mea.
ȘtergereCazaturi am si eu cateva la activ, cel mai ciudat e ca cele mai multe se petrec cand sunt incaltata comod (balerini, tenisi etc.) si pe loc drept, insa tin minte si cand coboram linistita intr-o zi scarile de la bloc, imbracata intr-o rochie vaporoasa de vara si m-am trezit brusc la ultima scara; m-am ridicat repede sa nu ma vada nimeni si evident ca m-am apucat de ras. Insa unul dintre misterele vietii mele sunt vanataile care imi apar din cand in cand in special in zona picioarelor, se pare ca ma lovesc de chestii si nu imi mai aduc aminte dupa, ca de batut nu cred ca ma bat cu nimeni in somn :).
RăspundețiȘtergereCine stie? Am si eu cateva dimineti care m-au lasat fara cuvinte - semne, vanatai si chiar o muscatura pe care nu exista sanse sa mi-o fi facut singura. :))
ȘtergereBuna,
RăspundețiȘtergereTe-a ajutat cu ceva sesizarea de la politie? Si eu am o astfel de persoana cu grave probleme mentale, care ma suna sau imi da sms-uri si mail-uri periodic, cu tot felul de vorbe urate, acuze, chiar amenintari. Eu o si cunosc, stiu nume, date de contact, am mail-urile. Tot zic sa fac o sesizare la politie, dar am amanat din lipsa de timp.
Multumesc,
Da, nu a mai sunat de atunci.
Ștergere