Daca ma urmariti pe Facebook probabil stiti deja ca am cazut (real, nu e doar o figura de stil). Dar inainte sa va povestesc cum am reusit sa cad (de doua ori - ca altfel nu mai era asa amuzant) trebuie sa va spun cum am ajuns la politie. Da, am cazut in sectia de politie ... pai doar nu era sa cad asa oriunde, sa fie o simpla cazatura.
Acum vreo doua luni, intr-o sambata noapte pe la 3 mi-a sunat telefonul, am raspuns, cineva asculta si nu zicea nimic ... si s-a repetat sunatul de vreo 20 ori, n-am mai raspuns ca aveam de gand sa adorm, insa am primit dupa cele 20 de apeluri (cu numar ascuns) un sms cu un cuvant destul de urat. M-am uitat sceptic la telefon, m-am gandit ca a gresit numarul si am adormit. Ma cam racaia gandul cand m-am trezit, dar am zis ca a fost o greseala si am trecut peste.
Istoria s-a repetat la cateva zile ... nu stiu cate apeluri cu numar ascuns, raspundeam, nu vorbea si inchidea ... mi-am impus sa nu ma enervez si sa nu vorbesc urat sperand ca va inceta ... pana intr-o dimineata la ora 6 cand dupa cateva saptamani de pauza m-am trezit iar cu un apel care m-a trezit. Am pus telefonul pe silent si am adormit la loc, chiar nu mai vroiam sa ma stresez inutil. Cand m-am trezit aveam peste 30 de apeluri ratate si un sms lung cat o zi de post, de data asta probabil ca in criza de nervi ca nu am mai raspuns a uitat sa-si mai ascunda numarul.
Cand am citit smsul m-a cam luat cu fiori. Ceva cu copii morti, cu vraji, cu alti morti, oricum mi-am dat seama ca nu mi se adresa mie - cea care dadea telefoane si smsuri (ca s-a dovedit a fi o ea) se presupunea ca era amanta sotului meu si ca avea copii cu el (cum aveam si eu) si multe alte porcari care nici nu merita scrise. I-am raspuns la sms si i-am spus frumos ca habar nu am cine este, despre ce vorbeste si ca numele mentionate de ea nu inseamna nimic pentru mine si i-am spus clar ca a gresit persoana si ca m-a deranjat suficient, sa caute in alta parte pe cine o cauta ca altfel ma duc la politie si o reclam. A mai urmat un schimb de smsuri in care imi zicea ca are numarul meu din telefonul aluia, i-am spus sa caste ochii mai bine ca nu sunt eu aia cu care vrea sa se rafuiasca. Si telefoanele au incetat. Si aproape uitasem ...
Pana luni dimineata la ora 5 cand mi-a sunat iar telefonul ... am sarit din pat ca arsa (am o problema cu telefoanele primite noapte, imi trezesc niste amintiri neplacute), am pus telefonul pe silent din nou, insa n-am mai putut sa adorm. Au urmat alte nu stiu cate zeci de apeluri pierdute care s-au finalizat cu un sms extra mega lung in care imi spunea aceeasi poveste - cum e ea fericita cu barbatu' meu si cum o sa-mi ia ala copiii si alte tampenii de genul asta. La momentul asta mi-era clar ca are probleme grave si ca orice as zice eu n-o sa inceteze, asa ca am decis sa ma duc la politie sa fac reclamatie. Si asa am ajuns aseara la sectia de politie ...
Am asteptat mai bine de o ora sa termine o audiere ca sa discut cu politistul de proximitate (nu va zic ce-am vazut acolo si ce mi-au auzit urechile), am stat in picioare tot timpul asta, in mijlocul unor personaje dubioase care injurau ca la usa cortului ca stateau acolo de nu stiu cate ore dupa ce fusesera ridicate de pe strada ca furasera tei (spuneau ei). Intr-un final apare politistul si ma invita la etaj (deja era trecut de ora 20, nu mai era nimeni pe acolo) sa discutam. Si incep eu sa urc eleganta scarile, cand ajung la jumatate se intampla ceva (dar nu stiu ce) si imi dau seama ca o sa cad - a durat cateva fractiuni de secunda, dar m-am trezit intinsa pe jos in toata splendoarea mea. Politistul se intoarce socat spre mine si ma intreaba "ce ati patit?", eu de-abia reuseam sa imi stapanesc rasul (sa nu-mi spuneti ca voi nu radeti in situatii d-astea) si sa nu rad ca proasta ... ma gandeam cum arat intinsa pe jos. El ma intreaba daca am alunecat, ii zic da (habar n-am daca am alunecat sau nu, cert e ca m-am trezit pe jos), el urca repede restul treptelor, eu imi scutur hainele, imi spun in mintea mea ca sunt ametita rau, ma gandeam cum s-a auzit cazatura aia in linistea de acolo, urc urmatoarele trepte incercand sa nu rad si ...
... ma trezesc iar intinsa pe jos. De data asta nu m-a mai vazut nimeni, dar cred ca s-a auzit la fel ca prima data. Si stateam eu intinsa pe jos si ma gandeam ca e prea de tot. Mi-a trecut o secunda prin cap ca asta e semn sa nu fac reclamatie, insa m-am ridicat, mi-am scuturat hainele din nou, am incercat (din nou) sa ma abtin sa rad si m-am dus spre biroul in care fusesem invitata. Ma gandeam in continuare cat de penibil am cazut (nu e prima data cand ma intind pe jos, mai am la activ cateva cazaturi), dar nu-mi rupsesem nimic si asta a contat. Acum (sa fiu sincera) ma cam doare piciorul putin (si chiar si mana), dar nu e nici o problema. N-am nici o vanataie, m-as "lauda" putin singura si as spune ca am invatat sa cad de-a lungul timpului, dar ambele cazaturi m-au luat prin surprindere, asa ca n-am nici un merit, insa gandind la rece e posibil sa fi cazut din cauza ca mi-a zburat genunchiul, v-am mai spus ca am ceva probleme cu ligamentele si am stat destul de mult in picioare cat am asteptat.
Sa revin la poveste ... am intrat in birou, m-a invitat sa iau loc (m-am uitat ciudat la scaun si ma gandeam ca o a treia cazatura ar fi cireasa de pe tort - si nu mai radeti, ca n-am cazut iar, dar mi-a trecut prin cap), i-am povestit ce si cum, i-am dat telefonul sa citeasca sms-urile. M-a intrebat daca mi-a zis vreodata ceva la telefon, i-am spus ca n-a vorbit niciodata si mi-a zis ca nu e infractiune, desi stie cat de neplacut e. Si s-a apucat sa-mi povesteasca ca si el (era un tip tanar) o trage de cateva luni cu cineva care il suna si nu vorbeste. M-a intrebat daca vreau sa fac reclamatie, i-am zis ca prea putin ma intereseaza sa plateasca o amenda sau ceva (asta in cazul in care ar fi dat de persoana) - mi-e clar ca femeia aia are niste probleme la cap, ci ca vreau doar sa nu ma mai deranjeze si ca poate daca ii spune un organ de lege ca a gresit persoana pricepe. A incercat s-o sune chiar atunci, dar n-a raspuns. A ramas ca incearca sa sune astazi si sa ii explice ce si cum, sper sa priceapa si sa inceteze. La final ma conduce jos (ma gandesc ca ii era frica ca ma duc iar pe scari - nu pot sa-l invinovatesc) si-mi zice zambind ca poate acum o sa inceapa sa-l sune si pe el persoana respectiva. Am ras, ne-am zis la revedere si m-am indreptat spre masina.
Am ajuns la masina, foarte serioasa, am urcat in masina (nu eram singura) si am inceput sa rad, dar un ras d-ala sanatos, ma intreaba "ce-ai facut?", la care eu serioasa "pe langa faptul ca am pierdut aproape 2 ore aici? am cazut ... de 2 ori", dupa ce-am zis 2 ala n-am mai putut sa ma opresc din ras. Ma si imaginam intinsa pe jos si desi n-am vazut fata politistului cred ca a fost socat pentru ca nici macar sa rada n-a putut ... dupa o portie buna de ras, am avut o singura replica de spus "sa nu ma iei cu prostii d-alea cu "sigur te mariti" ca la cate cazaturi am luat eu la viata mea ma maritam de cateva zeci de ori pana acum". Pe drum am mai ras de cateva ori amintindu-mi faza.
Sa nu credeti ca e prima data cand o comit de 2 ori la rand, dar nici n-as putea sa spun despre mine ca-s o mare impiedicata, doar am un talent deosebit sa cad in cele mai ciudate momente. Oricum nu e cea mai penibila cazatura a mea - am doua epice pe care nu cred ca pot sa le depasesc, dar nu se stie niciodata.
Prima s-a intamplat acum multi ani la Hotel Palace in Sinaia cand m-am dus un etaj intreg pe scari cu o sticla de whisky in brate (eu nu bausem nimic, deci nici macar "scuza" asta n-o am), m-am rostologit un etaj intreg, am aterizat in fund, dar cu sticla intreaga, nu m-a vazut nimeni, insa nu m-am putut opri din ras ore intregi. N-am patit absolut nimic, era mocheta peste tot, insa am reusit sa nu sparg sticla, ceea ce a contat ca finalul ar fi fost altul daca ma rostogoleam in cioburi.
Iar a doua cred ca poate fi declarata cea mai penibila cazatura a mea din toate timpurile - e din vremea liceului. Mergeam intr-un club de biliard pe Olari la un demisol si erau niste scari inguste pe care le coborasem de zeci de ori pana atunci fara probleme. In ziua aia nu stiu ce s-a intamplat, am pasit pe prima treapta si m-am trezit in fund la finalul treptelor, direct in club - toti ochii erau atintiti pe mine, se lasase o liniste apasatoare, iar eu am izbucnit in ras atat de tare, ca n-a mai putut nimeni sa se abtina. N-am patit nici de data aia nimic, dar a fost cea mai buna zi a mea in ale biliardului. Nu cred ca a uitat nimeni cazatura aia, a fost un spectacol pe cinste, bine ca eram in pantaloni ...
Acum va astept pe voi (daca sunteti la fel de talentate ca mine) sa-mi spuneti cea mai penibila cazatura a voastra. Voi ati ras de mine (ca doar d-aia v-am povestit), sa rad si eu de/ cu voi.