Despre ... multe

Aveam in plan sa va povestesc astazi despre un produs nou incercat, insa am realizat ca nu sunt in stare sa fac poze (unul din efectele foarte tampite ale racelii este o stare excesiva de oboseala - am luat vitamine, am mancat fructe si legume si degeaba, dupa ce fac un efort cat de mic nu mai sunt in stare de nimic). Oricum ma simt mai bine decat zilele trecute si sper in 2-3 zile sa fiu pe picioare si sa revin la un program normal de viata, saptamana asta am zacut efectiv. 

Dar sa trecem peste raceala ca si asa i-am dat prea multa atentie si sa revenim la ... nu stiu la ce, la ce e in mintea mea. Desi cred ca e cam greu sa fac carare printre ganduri ... dar o sa incerc sau cel putin vreau sa cred ca ma stradui. Intre timp ma delectez cu o salata de fructe, nu ca as simti ceva (inca nu am nici gust si nici miros), dar macar sa-mi ajut organismul putin.

Miercuri Tasha (de care v-am povestit aici) ar fi trebuit sa plece spre noua ei familie, insa marti seara cand am fost sa ii scoata firele am descoperit o infectie in ureche si o raceala usoara la plamani, care necesita tratament. Joi cei care trebuiau s-o ia m-au anuntat sec sa ii caut alti stapani, nu vreau sa intru in detalii pentru ca am impresia ca de la inceput a fost doar gura de ei. Prin urmare acum este sub tratament si va trebui sa ma gandesc saptamana viitoare ce fac cu ea. Cu cat trece timpul e mai greu ... ea s-a atasat de noi si noi de ea ... o situatie pe care mi-as fi dorit sa n-o traiesc.

Sau poate exact de asta aveam nevoie ... nu ma refer la partea cu salvatul si ajutatul, ci ma refer la faptul ca am observat zi cu zi cum se schimba si ce poate face iubirea. Inca sufera si are momente de tristete, mai ales cand vede anumiti oameni (care mai mult ca sigur ii amintesc de stapanii ei), insa este total schimbata fata de momentul in care am gasit-o. Se poate vedea clar in poza de mai jos. De la ochi, la atitudine ... totul este schimbat, ieri a si latrat pentru prima data (da, i-au trebuit aproape 3 saptamani sa prinda curaj, atat de traumatizata a fost).

Daca tot am zacut atat zilele astea mintea mea (spre marea mea disperare) a lucrat fara incetare si mi-au venit in cap o gramada de ganduri, idei, nebunii. Unele promitatoare, altele de-a dreptul penibile, altele de domeniul fantasticului, insa eu n-am ajuns inca in punctul in care sa pot spune stop gandurilor si sa iau o pauza ... insa printre ele am gasit si cateva idei bune, care cred ca vor duce la lucruri frumoase.

Am in plan in seara asta o ora de ajutor pentru pielea mea pentru ca se resimte dupa zilele astea si vreau sa ma rasfat putin. Insa mai mult decat rasfat este o necesitate, au fost zile la rand cand nici macar cu crema nu m-am dat (nici nu aveam cum, eram plina de apa tot timpul, insa nu pot sa nu vad si partea buna - cu transpiratia asta am scos si o gramada de toxine din organism si se simte), asa ca acum trebuie sa repar. 

Sa aveti o duminica asa cum va doriti, va las cu unul din gandurile mele ....