De ce am blog?

Este o intrebare pe care mi-am pus-o des in ultima vreme. Uneori mi se pare ca stiu raspunsul, alteori mi se pare ca n-am nici cea mai vaga idee. Alteori as putea sa scriu o lista lunga cu motivele pentru care scriu, iar alte dati nu gasesc nimic de zis. 

Stiu exact de ce am inceput sa scriu si ce m-a motivat, stiu exact ce am gandit la momentul ala, insa nu stiu cu siguranta ce simt acum in legatura cu asta. Sunt momente cand simt ca nu fac parte din lumea asta si momente cand stiu ca daca as renunta ar fi ca si cum as nega o parte din mine. N-am facut niciodata lucrurile dupa reguli, intotdeauna am facut cum m-a taiat capul (nu inseamna ca am facut cele mai bune alegeri), am fost doar eu in tot timpul asta. Nu stiu daca e bine sau e rau, dar sunt de parere ca adevarul te elibereaza intotdeauna si sinceritatea nu poate fi ceva gresit.

Probabil ca as fi putut sa prezint doar partile frumoase din a avea un blog, as fi putut sa pun doar poze in care totul arata perfect, as fi putut sa nu vorbesc vreodata de esecuri, as fi putut .... as fi putut multe, dar nu le-am facut. De ce? Pentru blogul este o parte a vietii mele, nu viata mea. Este o parte importanta, una fara de care nu m-as simti intreaga, insa nu defineste ceea ce sunt eu - eu sunt mult mai mult decat se poate percepe din ceea ce scriu.  Si eu sunt eu chiar si atunci cand am un cos pe barba, si sunt tot eu si cand n-am unghii perfecte, si sunt tot eu si atunci cand sunt morocanoasa, si sunt eu ... in tot ceea ce fac.

Viata mea nu e perfecta si nici pe departe usoara, recunosc ca de cele mai multe ori alegerile mele o complica, dar daca as uita sa fiu om n-as mai fi eu. Si daca n-as arata omul din mine, voi ce ati citi? Niste cuvinte seci (si reci) scrise de cine? Omul defineste blogul, cred ca asta e aspectul cel mai important din a avea un blog. Daca nu esti in stare sa transmiti ceva nu vad sensul de a scrie. 

Habar n-am ce am vrut sa spun cand am inceput sa scriu - stiu doar ca imi place sa scriu, imi place sa interactionez, imi place sa impartasesc ce-am invatat de-a lungul timpului si-mi place sa cred ca tot ce scriu mai devreme sau mai tarziu ajuta macar un om - fie sa nu ia o decizie gresita, fie sa schimbe ceva, fie pur si simplu sa zambeasca. 

Sunt momente cand ma simt descurajata de lipsa comentariilor la postari, dupa care realizez ca toti suntem ocupati si-mi dau seama ca cifrele nu mint (nu ca ar conta, insa uneori avem nevoie si de confirmari), sunt momente cand simt ca as putea sa fac orice daca imi doresc cu adevarat, sunt momente cand trebuie sa fac alegeri (si sunt dese, tot mai dese in ultima vreme) si de cele mai multe ori ma gandesc ca informatii despre o anumita lansare sau cine stie ce minunatie de produs gasiti pe multe alte bloguri si-mi canalizez energia spre altceva care este mult mai urgent. Uneori alegerile sunt usoare, uneori nu sunt deloc usoare, dar asa e viata.

Acum cateva zile am primit un mesaj in care cineva ma intreba cum sa faca sa primeasca produse moca si am ramas blocata pentru cateva secunde (secunde destul de lungi, daca e sa spun asa), nu ca ar fi prima data cand mi se pune intrebarea asta (sau ultima, sunt convinsa de asta), ci pentru ca imi dau seama cat de gresit sunt percepute anumite lucruri. 

Si nu pot sa ma gandesc cati din cei ce citesc un blog isi dau seama cu adevarat ce inseamna sa ai un blog si ce inseamna sa te dedici - n-o sa va spun ca fac sacrificii pentru ca as exagera, daca nu as simti ceea ce fac n-as face indiferent de motiv, insa pot sa va spun ca nu e deloc usor. Nu e deloc greu sa te ridici, insa e al naibii de greu sa ramai acolo, mai ales cand alegi sa faci lucrurile diferit si alegi sa spui nu chiar daca asta inseamna sa ratezi niste oportunitati. In final e vorba doar de alegeri, alegeri personale, alegeri bazate pe ce-am trait, pe ceea ce suntem si pe ceea ce ne dorim sa devenim. 

Una dintre intrebarile care mi s-a pus des in ultima vreme (direct sau mai pe ocolite) a fost de ce nu sunt prezenta la anumite evenimente si raspunsul e mult mai simplu decat isi imagineaza multi - nu am timp, am niste ani (probabil ca daca as fi avut 20 si un pic alta ar fi fost povestea), am o afacere de sustinut (o afacere care este intr-un moment prost), am o viata destul de complicata, am responsabilitati (care uneori ma depasesc total), am probleme de rezolvat si toate astea sunt uneori mai importante decat orice altceva. Exista insa si motivul (la fel de real) ca nu sunt invitata la anumite evenimente (si culmea ironiei e ca in general se intampla asta cand as putea sa onorez invitatiile) - probabil ca faptul ca de-a lungul timpului am refuzat anumite invitatii sau ca nu am intrat in contact cu anumite persoane a dus la asta. Nu este ceva ce ma deranjeaza, insa este o realitate.

O alta intrebare care mi s-a pus este de ce nu mai sunt atat de dese sesiunile de cumparaturi pe blog (sunt perioade destul de lungi cand nu-mi iau nimic) si raspunsul e iar simplu - am produse care trebuie folosite, am ajuns intr-un punct in care realizez ca n-am nevoie de 10 nuante asemanatoare ale unui produs si incerc sa ma comport ca atare. Am si momente cand uit si-mi satisfac pofta fara sa mai gandesc mai departe, cand pur si simplu ma atrage un produs nou aparut.

M-a intrebat cineva recent daca sunt lucruri de care n-am povestit vreodata pe blog, lucruri importante in viata mea. Raspunsul este da, fiecare dintre noi are parti pe care le tine ascunse (e in natura noastra), fiecare dintre noi are si parti mai putin placute, fiecare are dureri nevindecate despre care nu poate sa vorbeasca. Eu sunt in general un om deschis, dar mereu am considerat ca cele mai dureroase lucruri sunt alea de care nu poti sa vorbesti, alea care te dor doar cand te gandesti la ele.

Exista insa parti frumoase in a avea un blog care compenseaza de multe ori tot - sunt multe propuneri pe care le-am refuzat pentru ca nu ma caracterizeaza (castigatul material nu ma poate motiva sa-mi incalc principiile), insa sunt la fel de multe propuneri pe care le-am acceptat pentru ca mi-a placut o idee sau pentru ca mi-a placut omul care mi-a facut propunerea. Primesc produse pentru testare, insa numarul celor care ma tenteaza este mult mai mic decat al celor care mi se propun. Dar toate astea n-ar insemna nimic daca n-as avea satisfactia ca informatia pe care o transmit este de folos. N-o sa ma motiveze niciodata un colet sau o punga cu 3 produse primite, in schimb o sa motiveze un comentariu/ mesaj lasat de una dintre voi. 

Asta sunt eu si d-asta am blog - inca mai am ceva de spus, cand n-o sa mai am, coltul asta nu va mai exista. Pentru ca eu sunt coltul asta, nu produsele de care scriu. Blogul asta este despre mine si despre ceea ce imi place sau nu-mi place mie.