Am tot vazut pe Facebook (eu am tot zis ca afli o gramada de lucruri in modul asta) ca azi e ziua fericirii si au inceput sa-mi zboare gandurile ... si mi-au zburat ceva vreme. M-am intrebat intotdeauna ce e fericirea, daca exista sau e ceva inventat de oameni. Bineinteles ca nu am nici un raspuns, insa mi-am dat seama ca pe mine ma fac fericita multe lucruri, momente, sentimente - imi hranesc sufletul si ma fac sa uit de tot ce nu e frumos in jurul meu. Viata mea e departe de a fi perfecta si sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le schimb, insa exista momente cand totul pare perfect - momente cand inima mea e linistita, momente in care simt ca am tot ceea ce-mi trebuie, momente cand zambesc cu gura pana la urechi, momente cand imi vine sa urlu "multumesc".
Ma bucur de fiecare moment petrecut cu Bella, imi umple sufletul intr-un fel in care n-am crezut ca e posibil vreodata, ma invata in fiecare zi ce inseamna iubirea neconditionata, e langa mine de cate ori nu ma simt bine (se lipeste de mine si nu pleaca pana nu simte ea ca e in regula), se bucura cand ma vede asa cum n-o face nici un om, m-a invatat atat de multe, n-o sa gasesc vreodata cuvinte sa exprim ce inseamna ea in viata mea. Am mai spus asta si o s-o mai spun, iubesc animalele si atunci cand mangai un amarat de caine pe strada ma simt mai plina de viata ca oricand, dar relatia mea cu Bella depaseste orice-si poate imagina mintea vreodata. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de goala ar fi fost inima mea daca nu ar fi aparut in viata mea. Nu are legatura cu alte tipuri de iubire, ma refer strict la ce te poate invata un animal si stiu sigur ca multe dintre voi ma inteleg perfect, iar cele/ cei ce nu inteleg nu e nimic de explicat.
Incerc sa petrec cat mai mult timp cu mama si sa ne bucuram de momentele petrecute impreuna, chiar daca circumstantele nu sunt mereu cele mai fericite. Am invatat sa apreciem lucruri marunte care fac diferenta, am invatat sa ne bucuram de soare, de o limonada bauta la o terasa, de un film bun vazut impreuna, de o seara parfumata dupa o zi obositoare. Lumanarile si betele parfumate nu lipsesc niciodata cand vrem sa petrecem ceva timp impreuna, vanilia ma face sa ma simt mereu bine, fie ca e vorba de o lumanare, de un ceai sau de un parfum.
Baile lungi si parfumate sunt si ele in topul preferintelor mele, atunci cand simt ca am avut o zi grea si simt ca nu mai am putere si vreau sa-mi revin fac o baie. Folosesc ori saruri de baie, ori uleiuri, ori spumant, ceva care sa ma ajute sa ma relaxez si sa pot sa plec cu gandul intr-un loc unde sa ma rup de realitate si sa ma incarc cu energie pozitiva. Dupa o baie intotdeauna simt ca m-am eliberat de griji si sunt pregatita sa o iau de la capat.
Muzica ma duce in cu totul alta lume, mi se intampla de multe ori sa simt ca sunt captiva intr-o lume care ma dezamageste si atunci ma rup. Ma duc la mine in dormitor, imi pun castile in urechi si plec intr-o calatorie, care nu stiu niciodata unde se va sfarsi. Imi creez o lume a mea, o lume care-mi permite sa fiu libera, sa fiu eu, o lume care imi da ocazia sa ma curat si s-o iau de la capat.
As fi ipocrita sa spun ca nu ma bucur atunci cand primesc anumite cadouri sau cand imi cumpar un lucru pe care mi l-am dorit, de multe ori un "ceva" de 5/10 ron luat dupa o zi nu prea reusita reuseste sa-mi ridice moralul, dar la finalul zilei imi dau seama ca puteam sa traiesc linistita si fara lucrul respectiv. Si cand ma intind seara (noaptea, ca sa fiu sincera) in pat lucrurile pentru care sunt recunoscatoare sunt tot alea care nu se pot cumpara.
M-am limitat la lucruri mici, care aduc bucurie fara sa implice costuri mari, momente si amintiri care raman ascunse in sufletul nostru si la care ne intoarcem cand ne e greu, la lucruri care nu pot fi cumparate cu bani. Pentru mine fericirea e facuta din asemenea clipe, nu cred ca avem nevoie de lucruri materiale ca sa ne declaram fericiti, ci mai degraba avem nevoie sa ne cunoastem pe noi insine, sa fim multumiti cu noi si sa nu uitam sa multumim pentru ceea ce avem.
A fost o perioada in viata mea (si v-am mai spus asta) cand am uitat sa zambesc, iar acum ca am descoperit ca pot sa zambesc din nou o fac cat de des pot, zambesc necunoscutilor pe strada, spun multumesc cand cineva imi da ceva (si ma refer inclusiv cand cumpar ceva intr-un magazin) fara sa astept sa mi se raspunda, spun buna ziua si la revedere cand intru/ ies de undeva si n-astept neaparat un raspuns ... si zambesc. Zambesc si ma gandesc ca-s norocoasa, am atatea motive pentru care sa ma bucur si astea atarna mai greu decat toate problemele care exista in viata mea. Ma uit la cer si zambesc ... si stiu ca cei ce nu mai sunt aici sa-mi zambeasca o fac de acolo ... si respir linistita, fara sa ma doara.
Ce este fericirea pentru voi?
:) ce frumos ai scris!
RăspundețiȘtergereEu am descoperit treptat ca acele lucruri marunte care-mi aduc zambetul pe buze sunt doar farame de... bucurie... am descoperit ca fericirea e mai mult de-atat. Bucuria este doar o firimitura din marea paine numita fericire. Am descoperit fericirea dupa sapaturi adanci in interiorul fiintei mele, dupa multe framantari si amagiri... am descoperit ca fericirea sta in lucruri mici pe-afara, dar mari pe dinauntru - in capacitatea de a darui, de a iubi, de a fi altruist, de a te lasa pe tine de-o parte si de a-ti deschide inima precum isi deschide un fluture aripile, de a te dedica complet unui scop. Si uite ca atunci cand credeam ca o sa ma simt mai vulnerabila, m-am trezit ca sunt.. fericita :) fericita in adevaratul sens al cuvantului. Fericirea vine odata cu libertatea interioara. Mi-a luat multa vreme sa ajung la concluzia asta... nu stiu cum de nu am vazut aceasta evidenta mai devreme.
Cred ca trebuie sa cunosti nefericirea ca sa ajungi sa apreciezi viata, cel putin asa a fost in cazul meu, am fost jos de tot, ca apoi sa ma ridic si sa-mi amintesc cine sunt. Si sunt total de acord ca a darui iti ofera o satisfactie care nu se compara cu nimic altceva. Ce imi doresc eu este ca oamenii sa inteleaga ca suntem diferiti si ca ce te face fericit pe tine posibil ca pentru altul sa nu insemne nimic. Daca am invata sa ne acceptam asa cum suntem ne-ar fi mai bine tuturor.
ȘtergereDa, sa stii ca ai mare dreptate - e trist ca ajungem sa apreciem unele lucruri doar prin constrast - trebuie sa experimentam nefericirea, ca sa intelegem fericirea, trebuie sa experientam rautatea, ca sa intelegem bunatatea, trebuie sa experimentam egoismul, ca sa apreciem altruismul, si lista poate continua... Si eu a trebuit sa ajung pe fundul prapastiei ca sa am de unde sa ma ridic, sa ma recladesc si sa deschid ochii.
ȘtergereIar fericirea e normal sa fie subiectiva, ca doar suntem oameni diferiti, cu dorinte diferite, cu interese diferite, cu prioritati, valori si principii diferite. Pe mine deja ma oboseste pozitia autoritara a oamenilor, care vor sa-ti impuna si tie ceea ce considera ei de valoare...
Mi-a placut mult cum ai facut clara diferența intre bucurie si fericire. Complet adevarat si ai completat bine spusele Cameliei :)
ȘtergereTocmai am postat si eu ceva pe FB legat de acest subiect. Asa ca am sa-ti copiez ce-am scris acolo:
RăspundețiȘtergereFericirea pura o traiesc in diminetile in care razele soarelui tin locul alarmei, lasandu-ma sa lenevesc in bratele sotului meu. Sunt fericita cand petrecem timp in doi si facem lucruri pe care doar noi le gasim amuzante. O stare de spirit aparte mi-o dau si mesele in familie, cand ne strangem toti si depanam amintiri. Ma bucur de soare, de ploaie, de o baie relaxanta, de o carte buna. Imi place sa fac surprize, dar si sa fiu surprinsa! Iubesc muzica latino (daca nu ati inteles asta pana acum :)) ) si dansul, plimbarile lungi, oamenii de calitate, locurile incarcate de istorie ... Iubesc Japonia! Toate astea ma fac fericita, in acest moment (sunt sigura ca mai tarziu vor aparea si alte motive de bucurie)!
ai scris frumos, se simte imediat cand e suflet in ceva :)
ȘtergereMultumesc! Si postarea ta e sincera, scrisa din suflet!
ȘtergereE foarte frumoasă postarea, e plină de emoții.
RăspundețiȘtergereEu încerc să găsesc fericirea în orice, e primul răspuns care mi-a venit în minte; nu știu dacă-i cel mai bun, dar e primul.
O seară frumoasă!
e cel mai bun raspuns, asa ar trebui sa fie - sa ne bucure tot ce traim, o seara frumoasa si tie
ȘtergereAsociez fericirea cu o stare de serenitate interioara. Uneori sunt fericita datorita unor oameni ce au intrat in viata mea - aici ii includ si pe copiii cu care lucrez. Am momentele de fericire, hai sa-i zicem, superficiala :) - adica maruntisuri din alea cotidiene. Apoi, mai am momente de fericire solitara, mi-e bine cu mine si stau asa si-mi savurez starea :)
RăspundețiȘtergereAi dreptate, fericirea porneste din interior, daca acolo e totul ok, se vede si la exterior si mai ales se simte in relatia cu ceilalti.
ȘtergereTraiesc momente de fericire dar nu sunt fericita. Nu reusesc sa fac pace cu mine insami, nu-mi gasesc linistea interioara. E o revolta in mine si chiar daca imi spun ca ar trebui sa multumesc cerului pentru tot ceea ce am si am reusit sa realizez, ma calmez pentru putin timp...
RăspundețiȘtergereCred ca toti suntem la un moment dat in acest punct, pana nu gasesti punctul de echilibru in tine nu prea ai cum sa rezolvi restul.
ȘtergereCred că de fapt asta este fericire: să te poți ridica și să o iei de la capăt, să poți simți lucruri frumoase, să poți fi recunoscătoare chiar și pentru un gest mărunt.Ce mă face pe mine fericită: lucrurile care le-ai înșirat tu, mai puțin mama și Bella, copilul meu, soțul meu, o cafea băută cu o bună prietenă, o plimbare, o prăjitură, o carte bună, marea, aș sta și aș privi valurile ore întregi și ador mirosul ei.
RăspundețiȘtergereCred ca asta face diferenta - modul in care percepem lucrurile si tot ce ni se intampla; eu ma simt norocoasa ca-s capabila de compasiune si ca sunt capabila sa ma gandesc si la altii, nu doar la mine.
ȘtergereCe este fericirea? Pana sa I'll nas pe Vladimir iubeam foarte mult calatoriile si clipele petrecute cu sotul meu. Yupy, catelusul meu a facut parte din viata mea 14 ani, si fiecare zi imi era mai faina cand I'll luam in brate sau ne alergam prin casa. Va fi mereu in inima mea. Acum mi se umple sufletul de fericire cand ma uit la mogaldeata mea de 3 luni. Imi vine sa-l mananc si ma gandesc cum am putut sa traiesc pana acum fara el. Este totul!!!!
RăspundețiȘtergereSa stii ca m-am intrebat si eu (si nu doar o data) cum mi-ar schimba viata un copil ...
ȘtergereTi-ar schimba-o complet si in bine...fericre garantata. Am aflat ca sunt insarcinata la o luna dupa ce a murit catelusul meu. M-a ajutat enorm.
ȘtergereO sa vad ce aduce timpul cu el, nu-s pregatita pentru un copil si stiu asta. :)
Ștergerece postare frumoasa!
RăspundețiȘtergerema bucur ca-ti place, in general lucruri pe care nu le gandim deloc si sunt din instinct sunt reusite :)
ȘtergereO postare minunata, de sufllet...facandu-mi mare placere sa o citesc .Pentru mine fericirea este FAMILIA, si cat timp ei sunt sanatosi si fericiti automai sunt si eu .
RăspundețiȘtergerePrimavara, razele soarelui , pisicuta de la bloc care asteapta pui , florile din gradina si mireasma lor , coletul primit azi de pe iherb :) , un parfum deosebit, toate acestea contribuie la fericirea mea :) Te pup
(Anamaria)
Atunci cand esti deschis, totul ti se pare minunat, nu? O zi frumoasa si tie, dar mai ales un weekend minunat plin de bucurie :)
ȘtergereMa fac fericita lucrurile marunte, lucruri si gesturi, o zi senina si calda de primavara, o plimbare linistita cu persoana iubita, dar mai ales , zambetul fetiței mele, privirea ei senina si multumita cand ii dau laptic sau cand ii vorbesc :) Viata este frumoasa, trebuie doar sa fim optimiști si sa gandim pozitiv
RăspundețiȘtergereCateodata e greu sa incerci sa te canalizezi pe ce este pozitiv cand esti inconjurat de lucruri nu tocmai placute, dar in final in asta sta puterea unui om, sa vada ceva bun in orice se intampla.
ȘtergereAsa cum parca transpare si din articolul tau, si e cred in momente de fericire. Din pacate, nu cred ca este posibila pentru cineva o stare perpetua de fericire, o fericire constanta timp de ani de zile. Asa ceva mi se pare o utopie. Poate doar calugarii budisti sau alte persoane care mediteaza la un nivel inaccesibil oamenilor de rand pot confirma si existenta fericirii infinite si constante, dar pentru noi, ceilalti, chiar nu cred. Eu zic ca ne traim viata pentru si in virtutea acelor momente de fericire, pe care incercam mereu sa le reproducem, sa le repetam sau sa cream altele noi.
RăspundețiȘtergereInteleg atat de bine ceea ce spui, asa cum am inteles cu prietenia, insa e greu de exprimat in cuvinte, dar sunt total de acord ca o stare de fericire continua e ceva ce eu inca nu am experimentat. :)
ȘtergereSperanta moare ultima, Camelia :)))
Ștergere