Zambete si soare

In sfarsit e soare! Nici nu pot sa va spun cat de mult ma bucura asta, am putut sa incalt si eu sandalele pe care le-am luat de la Matar (maine va arat poze si va povestesc ce si cum) si faptul ca nu mai trebuie sa fiu atenta la balti imi da o stare de bine, care nu poate fi descrisa in cuvinte. Nu numai de la soare sunt eu asa euforica, dar nici nu conteaza cu adevarat motivele, ci doar starea (care este strict legata de mine, nu are nici o legatura cu vreo alta persoana).

As vrea sa va spun ca mi s-a intamplat ceva fantastic si ca cine stie ce minune am intalnit, dar nu e asa ... pur si simplu sunt fericita ca traiesc si ca-s capabila sa apreciez toate fiintele si lucrurile care va inconjoara si ca am puterea sa nu las lucrurile grele (si nu prea placute) sa ma afecteze si sa-mi taie elanul. De cand ma stiu am gasit ceva bun in fiecare lucru rau care mi s-a intamplat si asta mi-a dat mereu o forta nebanuita sa o iau de la capat indiferent de circumstante.

Da, am facut greseli. Da, as fi putut sa fac unele lucruri altfel. Da, as fi putut sa ma canalizez mai mult pe a face planuri si a urma un drum bine definit. Dar n-am facut nimic din toate astea si nu-mi pare deloc rau. Am facut exact ce mi-a bucurat sufletul in momentul ala si pentru mine asta inseamna a trai. Nu pot sa schimb nimic din ce-a fost (si nici nu doresc sa fac asta), insa pot alege sa nu ma lasa impovarata de alegerile mele si sa merg inainte zambind.

Sunt inconjurata de oameni care au ramas blocati in trecut si nu pot (sau nu vor, daca e sa ma exprim sincer) sa priveasca inainte si nici nu vor sa-si depaseasca conditia, dar gasesc scuze pentru orice. De ce sa te canalizezi pe greseli si lucruri pe care nu le-ai realizat? Si de ce sa ii incarci si pe altii cu asta si sa ai pretentia ca cineva sa repare tot ce-ai facut prost? (e un subiect la care cred ca trebuie sa ne gandim toti daca vrem sa ne fie bine si sa tinem oamenii de calitate langa noi)

Sa aveti o zi frumoasa si o saptamana minunata!