Acum cateva seri stateam in pat (am avut o criza de rinichi si inca nu mi-am revenit asa ca miscarile mele sunt limitate) cu telecomanda in mana si cautam ceva ... nu stiu pe ce post, ce emisiune, despre ce era vorba ... insa am auzit o replica a unui barbat (posibil sa fi fost psiholog, nu stiu) care mi-a starnit interesul - a zis ceva de genul "femeile iubesc barbatul ca pe un intreg, in timp ce barbatii iubesc parti ale femeii" (si se referea atat la atribute fizice - "ce-mi plac sanii/ fundul tau", cat si la calitati - "ce mancare buna faci").
Si am inceput sa ma gandesc ... in ultima vreme multi din jurul meu s-au despartit si am tot auzit replici de genul "nu-mi mai place aia ... si aia" sau "nu mai suport ca face/ spune ...", am prieteni care inca sunt impreuna dar traiesc numai pentru a-si face reprosuri, fiecare fiind nemultumit de celalalt.
Am analizat relatiile mele (desi imi place sa traiesc in prezent, uneori si o analiza e buna pentru ca te ajuta sa inveti din greseli si sa evoluezi) si le-am impartit in 2: cele in care am dat tot (si am iubit fiecare parte din barbatul cu care am fost, pana si in defecte - desi le vedeam - gaseam ceva incitant) si cele in care am facut compromisuri (ma atragea ceva, dar imi displacea total altceva - mereu imi doream sa schimb anumite lucruri). Nu cred ca e greu de inteles ca relatiile din prima categorie au fost cele in care am iubit, iar cele din a doua categorie au fost bazate pe cu totul altceva.
Si de la "concluzia" asta mi-au venit alte ganduri ... in viata mea inca sunt prezenti constant doi din barbatii cu care am avut relatii care au insemnat ceva, fiecare in mod diferit: unul imi este amic - nu stiu ce alt cuvant pot folosi, intrucat pentru mine prietenia are alt sens (si inca isi doreste ceva, dar pe mine ma irita tot la el, desi e genul de om care vrea mereu sa te ajute pur si simplu nu gandim la fel si nu mai avem nimic in comun), iar altul inca starneste furtuni in mine si scoate la iveala tot ce tin doar pentru sufletul meu (genul de om cu care poti vorbi orice oricand, genul de om cu care nu ai nevoie de cuvinte ca sa comunici, genul de om cu care esti compatibil/a total - lucru atat de rar de intalnit in zilele astea - si in care ai incredere si care are incredere in tine indiferent de timpul in care nu vorbiti, dar cu care dintr-un motiv sau altul nu poti forma un cuplu).
Suntem oare atat de diferiti in modul in care iubim? Iubesc femeile si barbatii diferit?
Eu cred ca nu neaparat iubim noi in mod diferit, prin natura firii noastre, ci persoanele care intra in viata noastra ne fac sa iubim in mod diferit. Unii parca scot tot ce-i mai bun din noi, altii parca ne transforma in demoni...
RăspundețiȘtergereCu trecerea timpului, cred ca ajungem sa iubim diferit. La inceputul unei relatii, si barbatul si femeia consider ca iubesc la fel. Totul e roz, iti place totul la cel de langa tine, ii accepti defectele si nu le iei in seama. Dar dupa un timp, lucrurile se mai schimba. Oricat de mare si pasionala e iubirea la inceput, timpul o mai domoleste si asa ajungem sa ne dam seama ca defectele celui de langa noi ne deranjeaza.
RăspundețiȘtergereEu sunt implicata intr-o relatie de 8 ani si-am simtit pe pielea mea tot ce-am scris mai sus.
Insa mi se pare important ca cei doi parteneri sa comunice, sa se analizeze si sa incerce sa se schimbe macar putin, pentru a-i ramane pe plac celuilalt (exclus sa se schimbe complet sau sa renunte la propriile personalitati).
Pana la urma, eu consider ca-n iubire e nevoie de mici compromisuri. Pentru a mentine o relatie un timp indelungat (sau pentru toata viata), e nevoie de efort din partea ambilor parteneri. Lucrurile nu merg de la sine, fiecare trebuie sa-si dea silinta.
Asta e parerea mea, "reteta" mea.:)
Cat priveste iubitul in mod diferit, mi se pare normal. Femeile si barbatii au nevoi si asteptari oarecum diferite, asa ca si modul in care iubesc e diferit.
Lasandu-ma pe mine de-o parte, nu pot sa nu te intreb de ce stai departe de barbatul cu care te potrivesti atat de bine?!
Inteleg ca sunt anumite motive care va despart, dar ceea ce simtiti nu e mai puternic?!
In ultima perioada am trecut prin multe situatii neplacute si-am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa regret ceva ce-am facut, decat sa regret o viata intreaga ca n-am facut lucrul respectiv. Pana la urma, pentru mine, eu sunt cea mai importanta si trebuie sa am grija de buna-starea si fericirea mea, ca sa-i pot face fericiti si pe cei din jur.
Pupici!
Am citit cu interes articolul tau!
RăspundețiȘtergereZau ca am nevoie sa meditez asupra subiectului pus in discutie! Poate si pentru ca, la cei 37 de ani ai mei, sunt destul de inocenta :am iubit dintotdeauna (parca) si iubesc un singur barbat!
Fiind chestiune de gender (nu stiu daca ai vazut o postare recenta de-a mea despre cartea "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus"), primul gand ar fi ca sigur iubim diferit prin prisma particularitatilor noastre!
Ilda
Lavender thoughts
Cred ca ceva mai complicat de atat nu prea exista pe lume! Iubirea e invaluita in multe forme si de multe ori e ciudata! Simtim in inima noastra lucruri si traim stari pe care cu greu le intelegem, iar totul devine un labirint fara de margini al sentimentelor, in care ne afundam tot mai mult! In ansamblu, pare simplu, intrebarile sunt mai simple, raspunsurile sunt cele complicate si uneori greu de gasit! Cum ai zis, persoanele de care ne simtim f.atrasi, fara sa stim neaparat motivul concret, ne fac sa ne simtim bine prin simplul fapt al prezentei lor, pe cand pt.persoanele care ne plac pe noi, dar nu putem spune ca e reciproc intr-o mare masura, desi avem nevoie de ele in viata noastra, mai degraba le respingem, sau cautam sa argumentam mereu cu lucruri care sa ii puna in "coltul" opus noua, din cand in cand cedand de dragul de a pastra o relatie normala in continuare, si de a nu parea chiar absurzi! Cred ca depinde de fiecare dintre noi ca intr-un anumit punct sa devina totul altfel, sau sa se ridice la nivelul la care ne-am dori sa fie acea relatie, ma refer la modul special al existentei acesteia! Personal nu cred ca exista diferenta intre iubirea traita, in suflet, de catre un barbat sau o femeie, mai degraba exprimarea acesteia e diferita, stim cu toate cum devin barbatii in cazul subiectului acesta sensibil, de parca ar dori sa se "ascunda" intr-o cochilie de scoica, bine, nu generalizez aici chiar, pe cand pe noi, femeile, ne elibereaza sa discutam si sa incercam sa ne deschidem sufletul in fata cuiva drag, ce stim ca ne intelege, creandu-ne un sentiment pozitiv, de liniste!!
RăspundețiȘtergereclarra, ma gandesc ca fiecare dintre noi are o anumita capacitate de a darui (si ma refer strict la sentimente) si de aici cred ca pleaca totul ... dupa care apar afinitatile si multe altele care fac diferenta
RăspundețiȘtergereDeea, ai perfecta dreptate cu compromisurile in doze mici :) ma bucur ca va e bine si dupa atata timp, va doresc sa fie mereu asa.
RăspundețiȘtergereE o intrebare la care nu pot sa-ti raspund pentru ca nu stiu raspunsul. Eu nu am ce sa regret ca am spus tot ce aveam de spus, cartile nu sunt la mine ... :)
ilda, am citit-o :) banuiesc ca e frumos ceea ce traiesti tu, nu stiu cum e - candva aveam impresia ca iubesti cu adevarat o singura data, acum stiu ca exista iubiri si iubiri
RăspundețiȘtergereCristina, ai ales bine cuvintele, insa nu stiu daca e atat de complicata ... mai curand noi o facem sa fie asa ... stam si analizam si discutam si interpretam cand tot ce-ar trebui sa facem este sa traim si sa ne lasam in voia sentimentelor ... nu crezi?
RăspundețiȘtergere