Ramble de inceput de saptamana

Sunt obosita ... s-a adunat toata oboseala din anul asta care n-a fost deloc usor si nu ma mai simt in stare de nimic, de-abia astept sa se termine saptamana asta si sa raman acasa sa dorm si sa-mi limpezesc mintea. Ieri n-am facut nimic, am stat toata ziua aiurea desi imi propusesem sa fac cate ceva, iar seara tarziu m-am apucat sa fac cookies (am facut cateva tavi cu ciocolata si cateva cu fulgi de ovaz) si sa ma uit la filme. Am dormit prost, am visat aiurea ... m-am trezit greu si m-am urnit cu greu de acasa.

Azi am venit la munca fara nici un chef si bineinteles ca e o nebunie totala - desi am anuntat de mai bine de o luna programul de sarbatori si ultima zi in care vom putea procesa comenzi personalizate, s-au trezit o gramada ca vor aia si aia si daca se poate chiar ieri (desi sunt niste produse care se fac numai pe comanda si au termen clar de executie) si tot ei tipa si trebuie sa stai sa le suporti urletele aiurea. Eu nu pot sa inteleg cum poti sa stai pana in ultima clipa cand ai un eveniment privat care e planificat cu saptamani (daca nu luni) inainte si tot tu sa urli ca te-ai trezit tarziu si sa faci scandal cand tu esti singurul vinovat, mai ales intr-o perioada ca asta cand se stie ca multe firme nu lucreaza/ ca sunt probleme cu transportul si multe altele. 

Asta se intampla mereu, dar parca in perioada asta deranjeaza cel mai tare ... tu incerci sa le vorbesti frumos si sa le explici, le amintesti de cele "n" mailuri trimise in care li s-a spus sa achite ca nu mai este timp sa se execute daca nu achita pana la o anumita data, anulezi comenzile si dupa aia te trezesti cu urlete si tipete ca el/ ea ce se face acum si s-ar astepta sa vina cineva la munca si in ziua de Craciun ca sa ii rezolve problema.

Eu in perioada asta incerc sa zambesc cat mai mult, sa ajut omul si cu o vorba buna daca pot pentru ca ma gandesc ca si asa traim o viata atat de stresanta, ma gandesc ca in perioada asta ar trebui sa fim mai linistiti si sa ne bucuram sufletele. Insa cand vad in jurul meu oameni carora nu le pasa de nimic si nu se gandesc decat la ei, imi trece orice chef ... toti sunt agitati, nervosi, pusi pe cearta din orice rahat (care daca stai sa te gandesti nu inseamna nimic si peste 2 zile nici n-o sa-ti mai amintesti de el), parca nu vor decat sa ii amarasca si pe ceilalti.

Imi imaginam sfarsitul asta de an altfel, mi-am dorit sa fie altfel si am incercat sa fiu eu altfel dar cateodata ma simt invinsa de atitudinea celor din jurul meu. Nu inteleg egoismul dus la extrem si dorinta asta atat de tampita sa le fie rau si alora din jur daca tu nu esti multumit cu tine si viata ta.

Voi cum va detasati de atitudinea celor din jurul vostru? Cum reusiti sa treceti peste momentele astea?