Am citit o postare de acest gen la sfarsitul anului trecut pe un blog pe care il urmaresc si mi-a ramas de atunci in minte ca trebuie sa scriu si eu despre asta. Desi initial am vrut sa scriu postarea asta ca ultima din 2011, mi-am dat seama ca este mult mai potrivit sa scriu la inceput de an pentru ca pentru mine makeup-ul a fost un nou inceput in cea mai neagra perioada din viata mea.
Am fost pasionata de makeup inca din liceu, insa nu ii acordam atata atentie si nu nici nu eram ahtiata dupa informatii cum sunt acum. Sunt ani buni de cand imi cheltui banii pe diverse produse de makeup (care mi se pare ca suna mult mai bine decat machiaj) si de cand curiozitatea mea atinge culmi nemaiintalnite cand se lanseaza un produs nou sau cand aud de cine stie ce nuanta.
Ma fascineaza ce poate face si cum poate schimba total o fizionomie, mi se intampla de multe ori sa ma uit la tv si sa exclam "ce aiurea e aplicat blushul" sau "cat de misto a ales culoarea la ..." sau sa-mi imaginez povestea din spatele unui machiaj reusit.
Nu sunt vreo experta la aplicat machiaj si putine sunt ocaziile cand am incercat sa machiez pe altcineva, pentru mine fascinatia nu o reprezinta arta de a machia, ci mai degraba nebunia de a incerca un nou produs, de a ma gandi ce a fost in mintea celui ce a creat produsul, de a-mi imagina povestea care a dus la numele unui produs si nerabdarea de a pune mana pe un produs si a vedea daca este sau nu produsul minune.
Sunt zile (si nu sunt putine) cand nu-mi machiez ochii pentru simplul motiv ca nu am chef in ziua aia sau ma trezesc foarte tarziu sau cine stie ce alta nebunie pe care o am in cap, dar sunt si zile cand petrec si o ora in oglinda si folosesc cine stie cate pensule si nuante pentru a crea ceva. Si la fel de bine sunt zile cand ma machiez, ma uit si oglinda si ajung sa sterg tot pentru ca simt la final ca nu ma mai reprezinta.
Deci pentru mine makeup-ul este modul meu de a-mi exprima starea interioara. Este o exteriorizare a ceea ce simt in momentul respectiv. Sunt zile cand folosesc un ruj mai turbat (mai turbat in conceptia mea - pentru ca nu prea am culori nebune) sau cand combin niste culori la care nu m-as fi gandit in mod normal sau cand ma decid sa incerc o noua tehnica vazuta cine stie pe unde.
Asta e makeup-ul pentru mine: dorinta de a afla despre noi produse, nerabdarea de a cumpara un produs, nebunia de a-l incerca si a vedea ce poate face, modul meu de a-mi exprima sentimentele si starea intr-o zi.
Pentru voi ce reprezinta?
Impreuna cu ceasca de ceai verde, sesiunea zilnica de 20 min, in care imi fac parul si machiajul, reprezinta pentru mine micul meu ritual. 2o min. rezervate exclusiv pentru mine. Care ma ajuta sa pornesc cu dreptul spre o noua zi de lucru.
RăspundețiȘtergereZilele libere le rezerv patului, shoppingului, etc :) Ma machiez doar daca e absolut necesar.
Pentru mine inseamna un intreg proces, de la cercetarile pe care le fac online, pana la momentul cand plasez comanda si astept sa ajunga, sau ma plimb prin magazine in cautarea produsului ideal, apoi bucuria descoperirii texturii, culorii, a felului cum ma face sa ma simt cand il port. Nu ma machiez sofisticat sau perfect, dar ador sa o fac! Acele 10-20 de minute pe care le petrec dimineata, doar cu mine, in fata oglinzii, sunt indispensabile :)
RăspundețiȘtergereAi dreptate. Machiajul trebuie sa ne exprime sentimentele, sa arate cum suntem noi. Tocmai de aceea unele persoane, care se gandesc sa incerce cine stie ce makeup care nu o reprezinta, dor pt ca asa se poarta, arata rau...ca sa nu spun chiar penibil uneori....
RăspundețiȘtergere