Ramble time

Am dormit putin (am adormit aseara cand am ajuns acasa si cand trebuia sa dorm nu ma mai lua somnul) si cand am vazut in ce hal ploua afara nu mi-am dorit decat sa ma ascund mai bine sub pilota si sa stau toata ziua la caldura. Dar asta era doar un vis, realitatea sta cu totul altfel. Asa ca sunt la munca ... fara nici un chef sa fac ceva si cu gandul la patul meu ...

A venit Mosu' la voi? Ati primit nuieluse sau ceva frumos? Eu am primit niste dulciuri, un calendar cu niste poze superbe cu pisici si catei si un cadou mai de suflet (care il pastrez doar pentru mine). 

Ma gandeam aseara ca eu am fost o norocoasa cand am fost copil, niciodata n-a lipsit Mosu' de la mine si mereu am primit dulciuri, fructe si jucarii de Mos Nicolae (de la ai mei si de la bunici), iar de Craciun intotdeauna am primit cadouri multe de la rude si prieteni (tot de Craciun obisnuiesc si eu sa sa fac cadouri - de Mos Nicolae n-am luat cadouri decat pentru mama si nepota'miu).

Eu am incercat sa dau inapoi ce-am primit sau cel putin asta cred ... in anii trecuti am fost cu pachete atat la un camin de copii, cat si la un azil de batrani. La caminul de copii a fost cum a fost ca mai aveau sponsorizari si oamenii ii mai ajutau, insa vizita la azilul de batrani a fost una dintre cele mai traumatizante experiente din viata mea. Nu mai stiu cate pachete am facut, insa au fost multe si destul de bogate si am verificat inainte cati oameni sunt in camin care nu au pe nimeni astfel incat sa pot da la toti ... si cu toate astea am vazut oameni disperati care nu aveau nimic si care erau in stare de orice ca sa primeasca un cozonac si ceva de mancare. 

Mi-am promis mie insumi atunci ca oricat de greu mi-ar fi financiar am sa incerc sa ajut mereu ... macar un batran daca nu sunt in stare sa o fac pentru mai multi. Mi se pare tragic sa muncesti si sa te chinui o viata intreaga ca apoi sa ajungi uitat si abandonat intr-un azil unde conditiile sunt cum sunt si unde nimanui nu-i pasa. Sau si mai rau sa ajungi prizonier in propria casa si sa nu poti iesi sa-ti cumperi nimic si sa stai la mila cuiva sa-ti cumpere o paine si ce mai ai nevoie. Cred ca asta e o lectie pe care fiecare dintre noi trebuie sa o invete - sa dai si sa ajuti pentru ca niciodata nu banuiesti cum se intoarce roata si in ce situatii te pune viata!

Toti ne gandim la sarbatori ca la un prilej de bucurie (timp petrecut cu familia, cadouri, petreceri), dar cred ca am fi si mai fericiti si mai bucurosi daca am putea sa ajutam un suflet care chiar are nevoie de un licar de speranta si de o bucurie cat de mica.

N-am avut intentia sa scriu despre asta, insa cuvintele s-au asternut singure si eu n-am facut decat sa urmaresc cum cuvintele au luat o forma si textul s-a legat. Ce reprezinta sarbatorile de iarna pentru voi? Ce va umple sufletul de bucurie?

P.S.: La multi ani celor ce-si sarbatoresc astazi ziua de nume si sper ca ati gasit dimineata ceva in cizme care v-a facut sa zambiti si sa dati piept cu ziua asta nu tocmai frumoasa.